Ziua Logo
  Nr. 3330 de marti, 24 mai 2005 
 Cauta:  
  Detalii »
Cenaclu
Ancelin Roseti
-- Cutia de conserva
E noapte!...
Trag de coada istoria
si-mi raspunde cu strigatele inecatilor: "Maine,
in nu stim ce inimi, se vor desfasura preliminariile
campionatului modial de singuratate...!"
apoi zornait de chei si de taine,
si-n cele din urma,
serpoaica sangereaza amanunte cu miros atatator.
In cerurile abia indomesticite,
sutii de buzunare declama marile poeme antice
si lumea alearga pe clapele lumii, sub largile vesminte ale despartirii,
tragand funiile de sisal
ale fricii si trezind moartea din roadele ei...,
moartea din roadele ei!...
Vocea mi-apare in public arzand:
"La coltul strazii, Omul de paie isi pune inima la punct o cu-
tie de conserva: departe canta o prapastie si nu-i gasesc nici o vi-
na. Eu, unul, zic sa ne nastem cand vom avea timp...!"
(Zvonul usii trece grabit pe deasupra elementelor cardinale)
Strig zeii risipiti prin sufletul meu
si-i inmultesc, si-i desenez in aer,
inchipuindu-mi tineri, abia spargand gaoacea:
atat de palizi, cu limbile impleticindu-se
in coama cuvintelor inventate de mine...,
dar unul anume, cu glas de cobza-n calduri,
imi poarta capul pe tava, ca pe o bucurie la indemana oricui:
"Fii tu fructul nefericirilor noastre,
fii tu izul nostru de stranii dospiri!"
... si asta nu inseamna nimic...
Sunt viu...! la dunarile gurii
Simt gust de viata fara figuranti
si-n, oasele mele, simt cuibarindu-se umiditatea istoriei.
Vai, voua, zeilor iesiti altfel din pieptul meu...!
O groapa imensa imi creste sub limba,
din lucruri izgonind fericirea: Sunt viu...! Sangele se retrage
cu talpile goale in cer.
Pe dumnezeu il privesc in luciul unghiei,
ghiftuit de otravuri, cum isi desface, peste praful rugilor, coada
de paun, sihastria la ceasul inalt al noptii.
Vai, voua, zei la drumul
mare ...
Hartogarari, fericiti fara patrii, imi desprind de pe tample citatele
sibiline, dar lumea, prin gura mea, se intoarce acasa la ale ei.
Sunt viu...!
Din care pantece slugarnic de sarpe
ma aud strigand! fara a vesti nimic:
"Naste-ma! Renaste-ma! am inceput sa visez...,
acul androgin al busolei imi indica trompete narative...
Ma napadeste mirarea! a saptea desavarsire pe care inima
mea o respinge..."
...si toate mormintele imi sar in ajutor.
E atat de tarziu...,
la streasina tacerilor nu mai e nimeni!
si, parca, nici n-am curajul sa spun ca, in chiar clipa-aceasta, o fe-
meie fara memorie ma naste din nou, cu cruce cu tot, zorita de
treburile veacului...
Dar iata-l pe tata!
batranul meu tata ce canta din frunza totemica
o simfonie cu nervii tari si ma asteapta sa increstinez
manuscrisele cu fierul inrosit, si sa-mi dau in vileag ciobul de
sticla din talpa, caci nu e zi careia sa nu-i fi pierdut la zaruri maruntaiele
vreunui sfant spongios: "Grabeste-te!"
iar eu alerg, prin garile pustii, spre el,
cum spre o sarbatoare a spunerii pe sleau,
trecand cu vederea celebre cosmaruri,
ducand cu vorba mari nasteri de acrobati,
dar e atat de tarziu...,
ca toate spaimele imi sunt la indemana
si pasii mei raman chirciti la pragul semet al intrarii in Om,
si ochii mei devin patrii cu ciocurile insangerate de adevar.
O, melodioase ramaneri in urma!
salupa indoielii e in larg... Descantatori sub nume nou imi ex-
trag maseaua de minte, ca pe o nedeslusita fapta de arma, si asta
in vreme ce eu le citesc oboseala pe masti.
Carpacii de drapele tocmai si-au muiat ultima farama de paine
in blidul cu har: "Fie pe placul vostru toate tradarile!"
Sa nu crezi, Toma, nimic !
din trestia fierbinte a poeziei, aceasta armata timida ce zilnic
se arunca in gol de la fereastra mea, si de care lumea avea sa se
teama.
Un sir nesfarsit de saluturi, in piatra si bronz, vor fumega de
acum in cinstea mea, dar carei vorbiri duc eu greul, o, simpla su-
doare a cercului de creta...!, sub pleoapa grea a norocului, cand
scot la iveala, din maneca lumii, tezaurul acestei plangeri
in pumni?
E noapte!...
cum s-ar spune, e noapte...!
Destinul se adanceste in mine precum un fruct cazut din istorii,
iar un cuvant, in cerul gurii mele, se crede, intr-o doara, dumnezeu.
Dar tu nu crezi, Toma,
asa-i !?
in trestia fierbinte a poeziei.
Gata...
Neintrerupta patrie
a urmei de bici si a ridicarii de glas
si a celor ce spun ca la inceput a fost cuvantul, si a celor ce
nu spun nimic.
Patrie fatata in zodia botnitei si hranita de ugerul spitalelor
de nebuni,
patrie din spatele unui zid
si
patrie insamantata la coada ochiului de catre cele ce s-au
intamplat prea devreme sau prea tarziu,
patrie din capul locului,
patrie a tutoror celor ce vor fi uitate: a lucrurilor care nu
inseamna nimic si a celor ce raman neschimbate...
Neintrerupta patrie
a sirului indian si a rostogolirii pe scari
si a harului de a fi exact in acelasi moment, si a vorbei de duh,
si a duhului cu pasul ferm printre plasmuite norduri si icoane
abrupte,
patrie ascunsa in sfiala tamplei
si
patrie cazuta din cerul gurii in groapa cu lei...
Neintrerupta patrie
a numelui meu, a pragurilor si-a cheremului
a celor ce-au ajuns cu o clipa mai tarziu si a celor ce redau cu
lux de amanunte nodul din gat,
patrie a initialelor si a caprei de pod, si a straiului sobru de
papagal al poetilor odihniti,
patrie a oricarui fel de poeti
si
patrie a scuipatorilor si-a visatorilor in lanturi, si a tuturor
celor ce-si castiga painea visand...
O ! neintrerupta patrie a acestei Lumi impaiate,
Gata, muta-ti fundul cat
colo... !
Eu ma retrag in colivia mea,
cu toti dumnezeii mei si cu toate lichelele mele.
Icoana cu soareci
Dumnezeu imi sta calare pe inima,
coplesit de propria-i nastere:
"Te joci cu focul..., cu apa...,
cu sobolanii extatici din vitrinele eterice ale lumii...,
impodobindu-mi gura cu farame de ras!"
si ce daca am spus ca nebunia este rigoarea fericirii sau umbra
lasa a ei!
si ce daca, zi de zi, va iert, privind fereastra ca pe melodioa-
sa si prafuita icoana cu soareci!
astazi, pe undeva prin mine, incepe istoria
si ziarele imi aduc vesti din launtrul meu.
Poemul din cusca
...Printre ruguri si gropi,
sub gluga infoiata a circului...,
nu-i decat o ruga infipta in cerul gurii, adanc,
nu-i decat un poem salbaticit de cusca
pe care il citeste, neobosita mereu,
o frunte truditoare prin somn:
Maimuta din turnul de veghe.
...Nimic mai mult
A r h i v a
  Farmecul discret al Poeziei. La Barlad    
  Vasilian DOBOS    
  Lucian Vasiliu    
 Top afisari / comentarii 
 Baronii SIF Muntenia vor sa revina (291 afisari)
 Farmecul discret al Poeziei. La Barlad (148 afisari)
 S-a furat capul lui Mata Hari (138 afisari)
 Misterele rapirii jurnalistilor (101 afisari)
 "Biserica, singura scoala de limba romana din Transcarpatia" (85 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2005 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01327 sec.