Ziua Logo
  Nr. 3319 de miercuri, 11 mai 2005 
 Cauta:  
  Detalii »
Diplomatie
Pacea din interiorul unui razboi
-- Respectarea si intelegerea traditiei
Au trecut patru ani de la bombardarea Afganistanului. Febra cautarii lui Osama ben Laden, dupa doliul Americii si intregii lumi devastate de tragedia de la "World Trade Center", a constituit baza piramidei strategice a atacului asupra Afganistanului. Momentul declansarii actiunii armate concepute de politica antiterorista americana era iminent. ZIUA a decis evident sa relateze de la fata locului. Ne-am facut bagajele ca sa ajungem acolo inaintea replicii americane in zona. Revenirea la acele momente este trecuta astazi prin sita timpului, contureaza aspectele lasate atunci, ca reporteri in zona de conflict armat, in afara granitelor transmisiilor pe care le-am realizat.
Mai intai, trebuie subliniat faptul ca unul dintre cele mai importante elemente de dinaintea plecarii l-a constituit documentarea solida si stabilirea contactului cu experti din si ai zonei, printre care, bineinteles, reprezentantii diplomatici din tara spre care plecam: Pakistan. Acolo se afla la misiune ambasadorul Emil Ghitulescu si consulul Ion Dedean. Inainte de a ne avanta pe "terenul minat" al operatiunilor de razboi ce urmau sa se desfasoare, am stiut de la cei doi diplomati romani esenta a ceea ce trebuie sa stii despre zona, cum sa previi evenimentele neplacute si cum sa-ti aperi pielea. Conducerea ziarului ne-a asigurat cu sumele necesare deplasarii plus o rezerva strategica - 10.000 de dolari americani - si ne-a platit asigurare de viata care valora, in caz de deces, un miliard de lei.
Momentul plecarii noastre nu era deloc benefic pentru jurnalisti, in general, pentru ca ziarista britanica Yvonne Ridley se afla in mainile regimului de la Kabul, in Afganistan si nimeni nu stia daca aceasta va fi eliberata sau executata. Cert este ca sfaturile diplomatilor au fost clare. Trebuia sa te imbraci decent, sa-ti alegi cu mare grija ghidul local, sa respecti traditiile si civilizatia tarii cat mai bine cu putinta. Ca femeie trebuia sa uiti sa mai folosesti in aceasta perioada cosmeticele, pentru a nu atrage atentia asupra ta si pentru ca ultrareligiosii sa nu considere aceasta cochetarie drept sfidare la adresa religiei musulmane, trebuia sa ai abilitatea de a nu deschide conflicte verbale in timpul unei conversatii, sa nu consumi bauturi alcoolice si atunci cand te deplasezi in zone primejdioase, sa anunti totusi ambasada, ca sa fie avizata barem asupra zonei - in caz de Doamne fereste! Evident ca am bagat la cap si ne-am conformat, pentru ca riscurile scad atunci cand inveti din experienta altora. Grija pe care au avut-o ambasadorul Ghitulescu si consulul Dedean era asa de mare ca uneori, recunoastem, ne deranja. Numai ca, in astfel de situatii, mai bine te simti un pic constrans de ai tai, decat de Kalasnikoavele cine stie carei grupari mai mult sau mai putin extremiste. Macar stiai ca exista minimul de protectie psihologica, gandindu-te ca cineva are habar de tine intr-un capat al pamantului de unde parintii n-ar fi reusit, singuri, niciodata sa te recupereze. Contactele cu reprezentanti din teritoriu ai statelor din coalitia anglo-americana ca si cu colegi ziaristi ai marilor trusturi internationale de presa sunt, de asemenea, indicate.
Talibanii sub bombe, ziaristii alaturi de ei
La Islamabad am ajuns in 5 octombrie 2001, cand Pakistanul era prins intre iminenta atacului si virusul ebola. Dupa doua zile, la 21:35 - ora Pakistanului, alianta anglo-americana a bombardat Afganistanul, cu tiruri de rachete cu raza lunga de actiune, in zonele Kabul si Kandahar. Panica generala s-a instalat peste tot in momentul in care uruitul rachetelor si avioanelor de bombardament a inceput sa ridice tensiunea. Eram in hotel, impreuna cu alti cativa colegi din Romania, printre ei fiind Adelin Petrisor si Catalin Radu Tanase. A urmat avalansa de informatii, teama fireasca, apoi euforia cautarii datelor in teren. Au fost zile grele, riposte ale suporterilor talibani, intre talibani si autoritatile regimului Pervez Musharraf. Talibanii, al caror ambasador il vizitam zilnic la conferintele antrenante de presa, au facut concesia de a o elibera pe jurnalista din Marea Britanie si au propus aliatilor trocul eliberarii altor ostatici, acuzati de prozelitism. Au urmat zilele furiei talibane si teama ca oricand pot sa antreneze in lupta lor numerosii fideli pae care ii aveau in Pakistan. Zilnic, mujahedinii desfasurau manifestatii de amploare, inclusiv impotriva propriului guvern, unde simteai ca iei foc nu numai din cauza caldurii insuportabile ci mai ales dupa ce ghiceai conturul armelor pe sub imbracamintea manifestantilor, asa cum a fost la Rawalpindi, Pershawa sau la Karaci. Dupa inceperea bombardamentelor, pana si vizitarea taberelor de refugiati din zona granitei cu Afganistanul era deja pentru straini o incursiune la fel de periculoasa ca cea pe teatrul de razboi.
"Aerul de acasa"
Ca sa obtii reconfirmarea unor informatii sau sa gasesti linie libera pentru relatare ne-am retras din cand in cand sa scriem materialele care trebuiau transmise chiar in sediul ambasadei Romaniei la Islamabad. Acolo era o mica oaza de liniste, unde puteam sa respiram, gratie personalului, aerul de acasa. Sau, macar aceasta a fost impresia si ea ne-a ajutat sa trecem peste marile "ziduri", peste marile greutati. Una dintre ele a constituit-o ziua in care noi, prea putinii jurnalisti din Romania, am fost convocati la o "urgenta" de ambasada si ni s-a atras atentia ca ceea ce ni se va spune este confidential. Practic, ni s-a dezvaluit planul de evacuare a ambasadei in cazul in care Romania ar primi ordin de la Bucuresti de retragere a misiunii diplomatice si ni s-a spus si cum sa actionam si pasii pe care trebuie sa-i facem impreuna, ca sa nu existe complicatii ce priveau, fireste, si vietile noastre. A fost un moment nu tocmai placut, dar extrem de important, in care s-a demonstrat preocupare reala a misiunii diplomatice pentru cetatenii romani aflati in potential pericol. Bine ca nu s-a intamplat asa.
In trecerea prin toata aceasta panorama a razboiului in Afagnistan, inveti insa si altceva: ca acolo, in Orientul Mijlociu exista o lume cu o istorie proprie care a creat alte reguli, alte mentalitati, ca musulmanii sunt oameni cu viziuni profunde, chiar daca nu sunt similare cu ale noastre, ale europenilor iar rugaciunile din moschei sunt facute tot din suflet, din sufletul lor, la fel de puternice ca si cele din bisericile noastre. Ca exista acolo - in inima Asiei, aproape de acoperisul lumii, Himalaya - simpli pakistanezi si afgani pana la cei cu rang inalt, care cunosteau despre Romania mai mult decat ne-a venit sa credem si ca Eminescu devenise - prin serile de cultura de la ambasada noastra din Islamabad - si poetul lor. Aceasta este una din formele de diplomatie pe care Romania a practicat-o acolo si poate asa am inteles si noi de ce am fost priviti, in aceasta zona de conflict, altfel decat suntem priviti in alte colturi ale lumii. Pentru ca ochii lor privesc in ai nostri cu reflexia gandurilor pe care noi le avem despre ei. Ca atare, calitatea diplomatiei o intalnesti doar acolo unde ea lasa astfel de urme si unde te poti uita inapoi fara manie si fara prejudecati ci cu mandrie nationala
Pagina realizata de Adina ANGHELESCU si Victor RONCEA 
 Comentarii: 1 Afiseaza toate comentariile  
FRUMOS SI MARE DREPTATE AVETI   de OKW
A r h i v a
  Romania in inima Asiei, la rascruce de interese mondiale    1 comentariu
 Top afisari / comentarii 
 Escrocherie marca Posta Romana (482 afisari)
 Opiumul si substantele inrudite (465 afisari)
 Stiri pe scurt (212 afisari)
 Baronul publicitatii stradale (131 afisari)
 Procurori santajabili pe urmele lui Moldovan (124 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2005 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01229 sec.