"Cine ti L-a furat pe Dumnezeu? Care gradinar L-a ascuns de tine, ca sa fii acum singur si sa plangi? Intoarce-te la adevarul simplu al credintei si la textul Invierii lui Hristos. Alearga ca Petru si Ioan spre mormantul Domnului, apleaca-te, intra, si vei vedea si vei crede, cunoscand Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti! Poate ca ieri, cand comunismul cauta sa smulga orice credinta din inima ta si sa faca din tine un simplu surub in angrenajul masinii sociale, tu, dintr-un spirit de revolta tinereasca, il aveai mai mult pe Hristos in sufletul tau decat il ai astazi. Azi esti atacat de pretutindeni de toate organizatiile anticrestine, care vor sa faca din vechile popoare credincioase un fel de amestec inform, usor de manipulat, asa cum se intampla si-n lumea politica. (...) Saptamana Patimilor, pe care o intampinam plini de durere si pocainta pentru participarea noastra la uciderea lui Hristos, nu numai din simpla descendenta "adamica", dar si prin actele noastre de fiecare clipa prin care L-am ranit pe El, idealul desavarsirii umane, prin caderile noastre de fiecare zi. Preotul va proclama de la altar "moartea lui Dumnezeu", iarasi si iarasi, halucinant si obsedant, in timpul celor 12 Evanghelii. In Vinerea Mare, ne vom tangui ca Sfanta Fecioara pentru moartea Lui: "Primavara dulce, Fiul meu cel dulce, frumusetea unde ti-au pus?". Indurerati vom fi si plini de lacrimi, dar niciodata deznadajduiti, fiindca stim ca a venit vremea cand "Fiul Omului va fi prins si dat pe mana batranilor, care-L vor judeca si-L vor condamna, si va fi dat la moarte, dar a treia zi va invia". De aceea si cantam in timpul Prohodului: "Ca un leu, Tu, Doamne, in mormant apunand, ca un pui de leu Te scoli, inviind din morti". Cu carnea sfasiata, imbatranita de chinuri, Hristos se scoala "ca un pui de leu", innoit prin spiritualizarea totala a trupului. "Ca un pui de leu" iese din giulgiurile intarite de miruri, lasandu-le neatinse, pastrand forma; "ca un pui de leu" se ridica stralucitor prin piatra mormantului, fara a lasa urme, piatra pe care, apoi, ingerul o va ridica pentru a arata femeilor ca Iisus nu mai era in mormant: "Veniti sa vedeti locul unde il pusesera..." Hristos a inviat! Paradoxal: preotul, care iti spusese ca Hristos a murit, proclama acum, in lumina stralucitoare a Adevarului, ca El a inviat. El stie, el iti propovaduieste adevarul Invierii cu convingere. Nu mai esti un mormant gol, prietene! Hristos cel inviat te locuieste si bucuria Lui ramane intreaga in tine. De Pastele lui 1981, eram in inchisoarea Aiud. Dimineata, cand garda se schimba, incalcand toate regulamentele draconice ale inchisorii, i-am spus gardianului (unul dintre cei mai cruzi): "Hristos a inviat!". A ezitat cateva clipe, in care, ca intr-o strafulgerare, am vazut perindandu-se pe chipul lui inocenta copilariei, cand mama sau bunica il ducea de mana la biserica si cand auzea glasul ca de inger al preotului spunand: "Hristos a inviat!". Dupa aceasta clipa de ezitare, mi-a raspuns in soapta: "Adevarat a inviat!". A fost pentru mine cea mai sigura dovada ca nu ma inselasem niciodata in aceasta privinta: cel care ma tortura imi confirma Invierea Domnului. Am plans in tacere, cu lacrimi de bucurie." Fragment din "Nou cuvant catre tineri"

Parintele Gheorghe CALCIU-DUMITREASA