Romania a fost si, probabil, a ramas tara cu cei mai multi generali. Daca ar fi sa ne luam dupa teoria multimilor la o astfel de aglomeratie, numarul celor care raspund perceptiei colective despre tipologia acestei functii ar trebui sa fie foarte mare. Nici pomeneala! In ceea ce ma priveste prea putini raspund acestui standard; Victor Athanasie Stanculescu e unul dintre ei! Ca cei mai multi romani nu l-am cunoscut pana la Revolutie si la fel ca multi confrati de breasla am fost refuzat sa purtam un dialog destinat publicului. Aidoma generalului Iulian Vlad. Deci sefii armatei si ai securitatii, cei mai importanti depozitari ai informatiilor care pot deslusi enigmele Revolutiei romane. In ceea ce-l priveste pe generalul de armata Stanculescu am si o intamplare pe care, iata, o fac publica dupa aproape 15 ani. In iunie 1990, in a treia zi de mineriada, am parasit Bucurestiul pe calea ferata. Precizarea din urma e necesara deoarece, dupa cateva luni am aflat ca eram dat in consemn la frontiera aeriana a tarii, cele doua aeroporturi internationale-Kogalniceanu si Otopeni - ca sa nu fiu lasat sa ies din tara. Impreuna cu alti ziaristi "rebeli" fata de FSN. Probabil ca emisiunea cu Regele Mihai, difuzat la TVR Libera in noaptea de 10 mai era motivul; cine stie! Am facut cunostinta in zona Zurich cu un personaj important din sistemul bancar elvetian, functie de acoperire, sau de cumul pentru un personaj al serviciilor secrete. Elvetianul, aflat in timpul Revolutiei romane din decembrie 1989, acesta mi-a zis ca a vazut publicate intr-un ziar maghiar fotografii ale liderilor noii puteri de la Bucuresti. "M-am uitat cu atentie la ele," mi-a spus acesta, "si l-am indicat pe cel pe care-l socoteam personajul cel mai important al Revolutiei". Ati ghicit! Era generalul nostru.Toata literatura istorica dedicata pana acum acestui eveniment epocal in istoria Romaniei ii acorda generalului Stanculescu un loc central, chiar daca acesta e atat de parcimonios cu iesirile publice. Iata ca acum apare intr-o carte tiparita la prestigioasa Editura RAO, in compania unui romancier: "Dinu Sararu in dialog cu Victor Athanasie Stanculescu, Generalul Revolutiei cu piciorul in ghips, interviu-fise pentru un posibil roman." E dreptul domniei sale sa-si aleaga interlocutorul. Asa cum e dreptul meu sa-i puna intrebarile care lipsesc din aceasta carte! Dinu Sararu nu v-a intrebat daca aveati vreun amestec in legatura cu semnaturile pe care regretatul Paul Anghel la sfarsitul lunii decembrie 1989 le strangea in favoarea armatei ca ea sa ia conducerea in stat. N-am stiut de aceasta initiativa a regretatului Paul Anghel, dar mi s-a reprosat si dupa 12 ani de numeroase personalitati din tara si din strainatate, in Germania, Rusia, Austria sau Marea Britanie, ca sa dau doar cateva exemple, ca n-am facut acest lucru. Puteam s-o fac fara sa strang semnaturi, dar am explicat ca dupa trei dictaturi, una mai dura decat alta, ca nu ne mai trebuia inca o dictatura militara. Probabil ca am gresit. De abia tarziu am recunoscut ca am gresit. Din numeroasele marturii despre ultimele zile ale sotilor Ceausescu traite de acestia la unitatea anti-aeriana de la Targoviste reiese ca cel care avea sa fie inaintat la gradul de general mai apoi, Kemenici, l-a tratat pe Ceausescu ca pe un sef al statului care se afla sub ocrotire militara. Da, i s-a dat sa inteleaga ceea ce ar fi vrut el sa inteleaga. Dupa 40 de ani de educatie ca el e comandantul suprem, Kemenici l-a tinut intr-o semi-atentie. Semi-atentie din ce punct de vedere? Al tratamentului, al informatiilor; pe de alta parte i-am dat ordine clare: "fa asa, fa pe dincolo..." Asa cum a primit ordinul asa a facut! Nici eu nu aveam prea multe informatii clare, eram intr-o nebuloasa si atuncea i-am spus: punctul unu: unitatea e slaba, era cu efective foarte putine. La o actiune de masa nu rezista. I-am dat o subunitate de vanatori de munte, i-am dat o subunitate de tancuri. Deci am intarit aceasta unitate,am facut-o capabila sa reziste. Si al doilea i-am spus sa nu-i tina in acelasi loc,ca n-am pofta sa pateasca ceva. Solutia e asta: "Pune-i intr-un transportor si muta-i in puncte diferite, dar care sa nu se repete, nici ca loc, dar nici ca ore." Nume de cod: R 89 Dar de cine trebuia aparata aceasta unitate? Credeam ca pot fi forte care sa nu fie fidele acestei miscari careia i-am zis R89. R89, caci altfel nu vreau sa-i spun, putea sa aiba doua fete: ori, ori! A fost primul Ñori"; ala al maselor a reusit. Putea sa fie al doilea Ñori" si ala putea sa fie un razboi civil,sau poate altceva. in momentul cand cei care au binecuvantat si au participat la aceasta actiune puteau sa faca doua sau chiar trei scenarii. Un scenariu care e asta, sau un scenariu in care sa puna pe altul din aceeasi ramura, sa zic asa, si al treilea scenariu sa fie un razboi civil. Razboaiele civile se provoaca foarte usor. De unde puteau proveni fortele care sa-l elibereze pe Ceausescu? Nu stiu.Poate garzile patriotice de la Uzina de oteluri speciale din Targoviste. Chiar puteau fi o forta coplesitoare pentru o armata de profesionisti? Erau 3 mii de oameni,cu o instructie semi-facuta... Se spune ca in cazul custodiei sotilor Ceausescu dumneavoastra ati jucat la doua capete, sau pe doua tablouri. in carte vorbiti despre faptul ca (citez) Ñam vrut sa-i scap de multime, dar am vrut sa scap si multimea de ei". Dar in ziua executiei ati venit la Targoviste cu mai multe helicoptere incat Ceausescu a crezut ca ati venit sa-l readuceti la CC. Apoi cand ati intrat in asa zisa sala de proces i-ati ordonat cuiva sa urmareasca la Televizor ce se intampla la Bucuresti, ca sa stiti daca intervine ceva care va poate schimba planul. Nu, nimic nu mai putea sa se schimbe la Bucuresti.Ce am spus atunci a fost Ñfii atent la ofiterul de la contra-informatii", asta nu era de-al nostru si nu stiam ce se joaca pe frontul securitatii. O vizita nocturna la Rege Ma intereseaza relatia pe care ati avut-o cu Regele, cu Casa Regala aflata la Versoix. Cand ati avut primul contact cu Regele? Cred ca la inceputul lui aprilie. Fusesem la Berna, unde am avut o intalnire cu ministrul apararii si apoi am plecat la Zurich, chiar si hotelul se chema atunci asa; a doua zi, la ora 7 aveam avion pentru Bucuresti. Cand am ajuns, aghiotantul care ramasese in hotel,mi-a raportat ca ma asteapta un domn si o doamna. L-am trimis pe aghiotant la culcare. imi pare rau ca le-am uitat numele celor care ma asteptau si desi eram deranjat de abordarea care era facuta de o asa maniera am acceptat sa-i intalnesc; eu fiind un om politicos si nefiindu-mi frica de nimic, adica faptul ca mi se putea intampla ceva; sau putin imi pasa de ce se putea intampla. in sfarsit,cei doi venisera din partea Regelui ca sa ma invite la Versoix. Era ora 10 seara, iar eu la 7 dimineata trebuia sa plec la aeroport. Cei doi m-au asigurat ca in 2 ore putem ajunge la Versoix, langa Geneva. "Pai la 2 sa stau de vorba cu Regele?" "A spus ca va asteapta. "Am acceptat. Cei doi erau cu 2 masini. M-au intrebat cu cine prefer sa merg. Am zis ca merg cu domnul, iar masina doamnei sa ne urmeze. Am urcat in camera sa beau un pahar de apa, n-am spus nimanui nimica si am plecat. La ora 2 am intrat la Versoix. Regele ma astepta in usa biroului sau. L-am salutat frumos,ca militar.in traditia familiei era respectul fata de rege. Ba,mai mult, va spun ca in 1947 de ziua Sfintilor Mihai si Gavrila, cand eram un ultima clasa de liceu la Brasov, liceul nostru a iesit la demonstratie pro-Mihai. si aproape de Piata Sfatului,unde era si sediul Partidului National taranesc, ne-am intalnit cu grupul de ciomagari ai partidului comunist. si am luat o bataie buna, apoi aia au intrat la PNT si le-au devastat sediul, aruncand de la etaj tot felul de aparatura,materiale... Cum aveau sa faca alti derbedei peste patruzeci de ani! Asta ati spus-o dumneavoastra, dar vream sa spun si eu acelasi lucru. Deci aveam toate motivele ca si din pozitia de ministru al apararii sa ma port politicos cu fostul rege al Romaniei. in sfarsit, el m-a intrebat de 2-3 probleme, nu mai stiu care,oricum despre situatia din Romania. Eu care abia revenisem de la Ministerul Economiei, i-am spus care e adevarul despre economia tarii si nu aia de la Congresul al XIV, i-am vorbit despre situatia armatei, care ani si ani a muncit pe gratis in economia nationala din care cauza am suferit la Revolutie prin lipsa de instructie; de fapt in 89 noi am avut 80 de mii in constructii, agricultura, canale si asa mai departe.in cele 2 ore n-am avut,practic,un dialog,ci eu vorbeam si el asculta. si acuma vine senzatia pentru mine, caci am ramas stupefiat de ceea ce a urmat. La ora 4 i-am spus ca imi pare foarte rau,dar trebuie sa plec. Regele mi-a spus: "Va retin numai putin, vreau sa va prezint familia."Mi-a cazut fata, cum se spune neacademic, am avut un moment de ezitare. Cum sa-i deranjez la 4 dimineata?"Nu, te rog, sunt pregatiti si te asteapta." Am trecut printr-un hol si am intrat intr-un living, unde se aflau doamnele, sotia si cu fiicele, mai putin Margareta, care era plecata la New-York; imbracate in rochii nu de casa, ci de oras, la 4 dimineata! Dupa cateva cuvinte de prezentare, mi-am cerut scuze, le-am spus ca sunt impresionat de aceasta primire si am plecat. Sa mai adaug ca dupa un timp, de la a paispea gura am auzit cum ca ÑRegele a spus despre dumneata ca esti cam alunecos." Deci am fost primul reprezentant al guvernului care a stat de vorba cu regele Mihai. Impolitete regala? Intors la Bucuresti i-ati informat pe presedinte si pe seful guvernului? I-am spus si lui Petre si lui Iliescu. Petre mi-a spus: "Mai,dar nu ti-a fost frica ca te omoara aia pe drum?" "Ce daca ma omora?! Cel mult, daca ma rapeau, cereaU bani de la voi. Cred ca ati fi platit!" V-ati mai intalnit cu Regele? Chiar i-am spus lui Duda ca sunt neplacut surprins ca n-am primit niciodata de atunci vreun semn de la rege. Vreau sa va spun ceea ce mi-a zis Regele, cand l-am vizitat a doua oara, la mijlocul lui iunie 1990. si anume ca daca am posibiltatea sa va spun ca va asteapta, ca puteti sa-l vizitati. Am tacut, nu i-am promis nimic; am vrut sa fiu doar ziarist si nu curier. Nici macar regal! Fantomele in uniforme negre Va rog sa vorbim acum despre altceva. E adevarat ca vi s-a cerut sa implicati armata in mineriada din iunie 1990. stiu ca nu erati in tara, erati atunci la Berlin. Ce va pot spune e ca le-am spus lui Iliescu si Petre ca nu trebuia sa faca ce-au facut, ca nu trebuiau sa aduca minerii la Bucuresti. Tot atat de zgarcit veti fi si despre teroristi? Cine sunt teroristii,domnule general? Unii au fost prinsi,dar s-au volatilizat? N-am sa va cred, daca o sa-mi spuneti ca erau din garzile patriotice, sau oameni care au gasit arme la indemana. Iata,in fata Ministerului Apararii era front de tragatori si nu indivizi izolati. Uite ca nu se stie. Fantomele in salopete negre,le-am zis. Ce vreau sa va spun: Acuma lumea tot intreaba despre o revolutie care a fost acum 15 ani si nu se intreaba cine l-a ucis pe secretarul general ONU,care a cazut cu avionul in Africa, Dag Hamaerjold, sau de conspiratorii care l-au ucis pe Kennedy, sau pe primul ministru suedez. Domnule general, situatiile evocate nu sunt comparabile. in primul rand e vorba de mii de oameni indurerati de moartea unor apropiati, apoi e vorba de tranzitia aceasta haotica de care sufera o tara intreaga si care, probabil, are legatura cu cei care au produs terorismul sau au profitat de el ca sa ocupe puterea. Sa-mi spuneti dumneavoastra, ca eu nu stiu, cine a vrut sa ma omoare pe mine? Cand m-am intors cu cadavrele de la Targoviste, pe acelasi drum pe care plecasem la Ghencea m-am intors cu drapelul pus pe transportor si cand am ajuns la coltul ministerului s-a tras in noi; transportorul facut praf si un mort in transportor si patru raniti,plus cauciucrile taiate. Doar cand aghiotantul meu a iesit pe tanc si a inceput sa strige: "De ce trageti, ma, intr-un general al armatei romane, f...muma-n c...?" pe romaneste, atacatorii s-au potolit. Partea a doua: cine a vrut sa ma omoare cand eu am plecat cu helicopterul pe un traseu pe care l-am tinut foarte in secret; numai eu cu Kemenici am stiut semnalul cu esarfa galbena, sa ma ierte Petre Roman, care zice ca el a fost cu ideea, dar el a aflat dupa executie toata povestea... Desi am spus sa nu fie nici un tun incarcat ca sa nu avem vreun accident in zapaceala asta, cand am ajuns la aterizare era sa se traga in noi ca venisem, chipurile, sa-l eliberam pe Ceausescu. Si Ceausescu a crezut asta. Dar chiar asa mare brambureala a fost? Doamne fereste, daca Romania ar fi fost invadata, ce faceam? Nu va suparati: nu a fost intamplator. Ne-am aflat in pragul unui razboi civil Spuneti ca nu v-au interesat raspunsuri la enigmele Revolutiei, dar nu cred ca nu v-ati pus problema, in acesti 15 ani, ca sa raspundeti la intrebarea: putea sa deraieze abolirea dictaturii intr-un razboi civil prin acest terorism? Putea. Avea cineva interesul sa intoxice publicul cu stiri false la Televiziune. Aia da. Am avut un circuit de informatii, traznite, ca sa zic asa, care era de la un om,care ne era; dadea telefon la nevasta-mea: Ñspune-i generalului ca..." si sotia mea imi transmitea pe telefonul militar despre helicoptere care zboara noaptea -si ele nu puteau sa zboare noaptea, ca nu stiu ce e pe autostrada Bucuresti-Pitesti, ca acolo un grup de helicoptere ies din hangare-iar noi stiam ca nu exista asa ceva... Cine avea interesul sa intretina acest haos? Intrebati-i pe ei, nu pe mine. Linia asta e cunoscuta,de ce ma intrebati pe mine. Era linia Moscovei? Cine era prezentator la TVR si venea cu stiri? si pe Brates l-am banuit la un moment dat ca vorbeste in numele altora si i s-au pus in brate bilete. si atuncea am vrut sa tai Televiziunea, dar n-am facut asta; i-am spus lui Pintilie: "lasa domnule, sa mearga, sa vada lumea ce se intampla decat sa spuna ca facem totul pe intuneric!"Daca taiam Televiziunea poate ca atunci ma gandeam sa continui o dictatura miliatra. Eu n-am avut nici o clipa tentatia de a merge la TVR. A fost acolo circul-circului, cu militari dupa strada care ordonau sa se termine cu macelul la atata timp dupa ce trupele erau in cazarma in urma ordinului dat de mine.I-am chemat si pe Gusa.pe Chitac si pe ceilalti sa vina la Minister sa conducem operatiile, dar ei n-au ascultat! Sunteti agent britanic, domnule general? Gandul ma duce si la lucrarea serviciilor secrete.in stenograma convorbiri Busch-Gorbaciov,chiar asa trunchiate cum a aparut, Busch ii spune lui Gorbaciov ca ei,sovieticii,care cunosc mai bine zona ar trebui sa gestioneze schimbarea. Oricum in astfel de situatii serviciile secrete se pun de acord ca sa nu se omoare intre ei. Prin functia pe care ati avut-o in timpul lui Ceausescu ati participat la negocieri privind comertul cu armament.V-ati aflat intr-un club inchis,unde unii negociatori erau si oameni ai diferitelor servcii secrete.Ati fost contactat pe aceasta linie? Nu, n-am luat contact.Ma intalneam cu corespondentii mei,chiar daca unii dintre ei erau si ai serviciilor secrete.Cu mine venea totdeauna "omul de la Dunare", adica de la firma "Dunarea". Dar cum erati unul dintre foarte putinii demnitari,care aveati contacte cu strainii, mai ales in ultimii ani ai dictaturii,probabil ca ati fost implicat in contacte care vizau dislocarea lui Ceausescu. Nu. Dupa Malta am inceput si eu sa astept sa vad cand se va intampla si la noi. Se afirma ca mai toate serviciile straine au fost implicate in Romania,iar dumneavoastra ati lucrat pentru cele britanice. Apropo, am dat in carte o intalnire cu ministrul industriilor, lordul Julian Amery.Am dat o scrisoare cu el, a fost un prieten al Romaniei, a lucrat in MI 6. A fost parasutat in al doilea razboi mondial in Iugoslavia, facand legatura cu Tito. A murit, Dumnezeu sa-l odihneasca. Am avut numeroase contacte cu el. Am dat scrisoarea asta ca sa-i combat pe cei care spun ca sunt agent fie britanic,fie maghiar. As putea sa spun ca as fi putut fi la cel putin 11 servicii de informatii. De exemplu in serviciul lui Abu Nidal, seful serviciului secret al lui Arafat.M-a asistat sa-i fac avionul ala AN 24 pe care-l daruise gratis Ceausescu lui Yasser Arafat; a fost transformat din avion de pasager intr-unul de VIP pe banii Ministerului Apararii Nationale. Dar nu mi-ati raspuns la intrebare; poate pentru ca stia Regele ceva despre relatia dumneavoastra cu serviciile secrete britanice a fost incurajat sa va contacteze. In relatiile astea eu am fost foarte atent si nu m-am dat pe mana nimanui,cu atat mai mult nu ma dadeam pe mana serviciilor britanice! Ati avut o relatie speciala cu familia Ceausescu? Cei doi va numeau,alintandu-va in intimitate cu apelativul de Victoras. Cand v-au vazut venind cu helicopterele la Targoviste au crezut chiar ca ati venit sa-i readuceti la carma tarii. Am vorbit prea mult.Luati ziarul Armatei Romane,eu nu l-am citit,a aparut un interviu al lui Constantin Olteanu,care a fost secretar al CC,dar fusese si ministru la Armata,care spune ca n-am avut nici o relatie. De ce e suparat pe ziarul ZIUA Cand v-am propus sa facem acest interviu pentru Ziua, m-ati intrebat daca Sorin Rosca Stanescu e de acord sa va publice. Ati avut o relatie mai tensionata cu el? Eu n-am avut nici o relatie cu el,dar el a vrut intotdeauna sa fie dur cu mine. Cu mine n-a vrut sa ia contact niciodata. A scris despre mine, dar niciodata n-a vorbit cu mine. Asta le spun tuturor:daca scrieti despre mine, intrebati-ma si pe mine. Dupa cum vedeti v-am intrebat. Din pacate,sau poate din fericire, raspunderile sunt individuale; eu raspund de intrebari, dumneavoastra de raspunsuri! De ce nu m-au facut spion american,de exemplu? Si cand am stat in Turcia un an si jumatate, cei de la hotel imi ziceau Englezu'. A fost atunci un recensamant la Istambul si au venit si la mine. Ce le-am dictat eu aia au scris. Tot ce le-am spus erau chestii fictive. N-ati fost ascuns la Londra? Am fost o saptamana la Londra si apoi la Istambul.in hotelul in care am stat multe dintre femeile de serviciu erau romance.Vorbeam cu ele romaneste.Mai tineti minte cum il cheama pe seful kurzilor ,care a fost arestat? Ocealan. Pe el nu l-ar fi prins,asa cum mi-a spus un turc, daca, dupa ce a stat linistit 3 ani la Istambul, nu i-ar fi venit cheful sa ia avionul tocmai de aici. Putea sa stea mult si bine la Istambul... Am fugit din tara pentru ca intr-o noapte mi-a spus cineva ca voi fi lichidat. N-am plecat pentru ca eram condamnat la inchisoare; nu mi-era frica de inchisoare, caci daca faceam n-o faceam la Jilava, faceam o puscarie mai eleganta, ci de pericolul de a fi lichidat. De altfel eram de mult atent sa nu beau nimic, sau sa mananc in locuri nesigure. Inteleg de ce ati refuzat cafeau oferita aici,in sediul ziarului Ziua. Nu de asta am refuzat-o!Iar pe dumneavoastra nu v-am refuzat pentru ca timp de 14 ani tot v-am amanat cu interviul,desi v-am respectat si va respect ca o personalitate de mass-media interesant si profesionist.