In Evanghelia Sf. Matei aflam ca Iisus, ispitit de diavol sa transforme pietrele in paine pentru a arata ca este Fiul lui Dumnezeu, spune: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu." Prin Sf. Ap. Ioan, Iisus ne incredinteaza: "Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata." Cum stim, cuvintele Mantuitorului au fost aduse pe meleagurile noastre de Sf. Ap. Andrei si oamenii locului le-au primit cu suflet deschis si cu indreptatire Parintele Dumitru Staniloae scria ca poporul nostru este crestin prin traditie si roman prin vocatie. Simion Mehedinti afirma, si el, ca "Evanghelia a ajuns pe nesimtite o lege nescrisa", asa cum o "dovedeste insasi limba, documentul cel mai intreg al unui popor". In timp s-a creat un cerc virtuos de la teologie la filologie, de la Cuvantul lui Dumnezeu la limba cea vorbita sau scrisa, acea "limba a vechilor cazanii", in care cuvintele aveau "putere multa" de se torceau intr-un mod de a fi pentru cei incredintati ca bine este pentru om sa sfinteasca pamantul pe care isi petrece viata, pana pleca-va dincolo, la Domnul. Pentru multi era viu indemnul Sf. Ap. Iacov: "Faceti-va implinitori ai cuvantului, nu numai ascultatori ai lui, amagindu-va pe voi insiva". Inainte de aparitia tiparului, credinciosii cunosteau Sf. Scriptura de la Biserica de la slujba Liturghiei, "laboratorul invierii", si forma cea mai raspandita era rugaciunea continuata acasa. Nu se stie cu precizie cand au fost caligrafiate primele traduceri din textele biblice care cuprindeau indeobste Psalmii lui David, "Biblia mica" atat de folositi in Biserica Ortodoxa. In articolul "Biblia si sufletul romanesc", Parintele Dumitru Staniloae scrie: "Biblia a format temelia spiritualitatii romanesti, baza culturii noastre, chiar intr-un timp in care textul nu era scris in romaneste. Caci textul acesta, fie literal, fie rezumativ, era fixat in uzul lingvistic. La noi s-a petrecut acelasi fenomen care s-a petrecut la inceputul crestinismului cu textul unor Evanghelii: el circula in fraze si povestiri orale aproape stereotipe, ca Sfanta traditie, ca o repetare a predicilor apostolilor, inainte de a-l asterne in scris unul sau altul dintre Evanghelisti. Precum crestinismul in general n-a inceput sa existe numai din momentul in care acesta s-a fixat in scris, ci deodata cu predica apostolilor despre viata si opera lui Hristos, asa si crestinismul romanesc si spiritualitatea crestina a neamului nostru - deci baza culturii lui - n-a asteptat transpunerea in scris a textului romanesc al Scripturii, ci s-a alimentat incepand cu veacuri inainte din textul romanesc nescris al ei." In timp aveau sa apara texte scrise - Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voronetiana sau Psaltirea lui Hurmuzachi. Codicile Voronotian (descoperit in 1876 la manastirea Voronet) cuprindea fragmente din Faptele Apostolilor si din unele epistole sobornicesti. In 1561, la Brasov, Diaconul Coresi a fost cel care a tiparit, pentru prima oara in limba romana, din nevoi de cult, o Sfanta Evanghelie (Tetraevanghelul) iar in 1570 o Psaltire, considerate, dimpreuna cu cele dinainte, ca un bun inceput limbii romane literare. In 1878, Societatea Academica Romana a incredintat lui B.P. Hasdeu misiunea de a se ocupa de retiparirea Psaltirii coresiene, urmand ca textul chirilic sa fie transpus in cel latin. In 1648, Biblia era tradusa in intregime de arhiereul German de Nissa al Capadociei, impreuna cu fratii serban si Radu Greceanu si Mitrofan, episcop de Husi. Pentru Vechiul Testament, traducerea s-a facut dupa textul Septuagenitei si Noul Testament dupa un text grecesc, confruntate cu traducerea latina Vulgata si cu textul slavon. Spatarul Nicole Milescu, la Constantinopol, a tradus Septuaginta dupa un text grecesc, trimitandu-l domnitorului Serban Cantacuzino, sub a carui domnie a si aparut, in anul 1688. In ea se afla si un text filosofic, "Ratiunea dominanta", atribuit lui Josephus Flavius, "pentru sangurul tiitoriul de gand". In prefeta se mentiona ca era destinata "la un norod intreg" si anume "rumanilor, moldovenilor si ungrovlahilor". Este, cum s-a apreciat, un adevarat mesaj de unitate de limba si cultura, o contributie fundamentala la formarea constiintei nationale. A urmat, in anul 1795, la Blaj, traducerea facuta de Samuel Micu, facuta dupa textul grecesc. In 1819 se edita o alta traducere in limba romana, initiata de Societatea Biblica Ruseasca si de Mitropolitul Gavriil Banulescu si care o reproduce pe aceea de la Blaj. La Buzau, in 1854, sub ingrijirea episcopului Filotei, apare o alta editie a Bibliei. Cu trecerea anilor, mai consemnam versiunea lui Andrei Saguna, intre 1856-58, insotita de o prefata de mare importanta pentru istoria noastra bisericeasca. Pentru secolul XX, consemnam editia Noului Testament din 1905 si a intregii Biblii, in 1914, sub conducerea Sfantului Sinod. Urmeaza traducerile Noului Testament din anul 1926, facuta de Episcopul Nicodim Munteanu si, in 1927, de Pr. Grigorie Pisculescu (Gala Galaction); in 1936, vede lumina tiparului o noua traducere de pe textul Septuagintei, confruntata cu textele evreiesc, slavon si rusesc, facuta de Episcopul Nicodim Munteanu si preotii-profesori Grigorie Pisculescu si Vasile Radu, cu o prefata semnata de Patriarhul Miron Cristea. In 1938, la implinirea a 250 de ani de la aparitia primei traduceri romanesti, a fost editata o noua transpunere a Sfintei Scripturi datorata lui Gr. Pisculescu si Vasile Radu, urmata, in 1944 de o alta talmacire facuta, aproape in intregime, de Patriarhul Nicodim, impreuna cu Gr. Pisculescu si Vasile Radu. La indemnul Patriarhului Justinian, in 1951, Gr. Pisculescu editeaza o noua versiune a Noului Testament. Mai consemnam editia din anul 1968 si apoi aceea din 1972. In 1988, la implinirea a trei secole de la aparitia primei editii integrale a Bibliei a aparut, o alta, numita Biblia de la 1688, Biblia lui Serban sau Biblia de la Bucuresti cu binecuvantarea P.F. Parinte Teoctist. In anul 2001, IPS Bartolomeu, Arhiepiscop al Clujului si Feleacului ne-a daruit, cu binecuvantarea PF Parinte Teoctist, "Biblia comentata", "Editie Jubiliara a Sfantului Sinod". Retinem din prefata: "Evolutia acestei editii, pe de o parte, si evolutia limbii, pe de alta, sunt principalele ratiuni pentru care Biblia se cere tradusa - sau cel putin revizuita - periodic spre folosul si desfatarea cititorilor ei." Pentru ca, intr-o rugaciune, ce se rosteste inaintea Psalmilor, crestinul cere ajutor lui Dumnezeu: "sa ma veselesc de intelegerea cuvintelor si sa ma gandesc la lucrarea faptelor bune, ca luminandu-ma cu faptele cele bune, sa ma invrednicesc la judecata de sederea de-a dreapta Ta, impreuna cu toti alesii Tai".

Elena Solunca Moise