Ziua Logo
  Nr. 3215 de sambata, 8 ianuarie 2005 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
Iolanda MALAMEN in dialog cu: DENISA COMANESCU
-- "... in Romania nu functioneaza nici un organism cultural in chip eficient..."
Iolanda Malamen: Denisa Comanescu, esti unul dintre cei mai buni si mai activi editori de carte straina ai momentului. Cum reusesti sa fii mereu in vartejul evenimentelor literare?
Denisa Comanescu: Cred ca fictiunea straina (fiindca ma ocup cu ea) de multi ani a devenit o parte din viata mea concreta. As putea spune ca de multe ori imi inlocuieste trairea. Citesc mai multe carti pe saptamana, uneori cate un roman pe noapte, si ajung sa fiu bantuita de ceea ce se intampla in cartile altora. E un fel de relatie erotica cu fictiunea, ea actioneaza asupra mea cu un soi de vampirism. Sunt carti atat de puternice care ma storc pentru zile intregi. N-as putea alege spre publicare carti care m-au lasat indiferenta. Pierderea pe care mi-o produc in plan existential e recompensata in momentul in care le vad publicate. Daca vrei, e ca un fel de lupta a lui Iacob cu ingerul. Nu pot sa le las sa "plece" decat pe acele carti in care ajung sa cred. Unii ar putea zice ca e o miza mica.
I.M.: E treaba lor. Trebuie sa stii sa vinzi literatura.
D.C.: Fireste. Literatura e un produs care se vinde si depinde foarte mult de felul cum il vinzi. Marketingul si campaniile de presa au ajuns sa impuna pe plan international multi scriitori mediocri. Daca mai multe concerne editoriale isi propun sa fabrice un scriitor de succes, in 90% din cazuri reusesc.
I.M.: Vezi Coelho...
D.C.: Se intampla insa de multe ori ca mari carti sa intre pe listele de bestseller-uri si asta spre beneficiul cititorilor. Am cumparat de curand copyrightul pentru cel mai recent roman al lui Philip Roth, aparut in America in octombrie 2004.
I.M.: E o performanta Polirom.
D.C.: Editorul a trimis inca din primavara lui 2004 exemplare de lectura nefinisate la marile edituri din intreaga lume. Ideea de la care porneste Philip Roth e incitanta: ce s-ar fi intamplat daca Hitler ar fi castigat razboiul si America s-ar fi fascizat. Am citit acest roman pe nerasuflate, in doua nopti. In momentul de fata, aceasta carte complexa, cu o scriitura nu usor digerabila se afla de multe saptamani pe lista celor mai bine vandute carti din America. Iata un exemplu in care calitatea se mariaza cu succesul de public.
I.M.: Ce se intampla cu aceasta carte daca ar fi fost scrisa de un roman?
D.C.: In primul rand, avea nevoie de un editor puternic care sa stie s-o lanseze pe piata de carte romaneasca, apoi, acelasi editor ar fi trebuit sa lupte imens pentru a convinge mari editori din tari cu limbi de circulatie sa-si asume nu numai traducerea si publicarea ei, dar sa investeasca si intr-o mare campanie publicitara de lansare pe piata mondiala. Acest lucru, din pacate, nu s-a intamplat cu nici un roman romanesc.
I.M.: Poeta, traducatoare, antologatoare de poezie, fost redactor-sef la Editura Univers, director editorial la Editura Polirom, coordonatorul colectiei "Bibliotecii Polirom", bursiera de cateva ori in culturi de prestigiu. Si totusi poezia nu te-a parasit nici o clipa.
D.C.: Pentru mine, poezia e un fel de lupta impotriva uitarii, o incercare de a descifra puzzle-ul existentei, cand existenta mea e invadata mai tot timpul de fictiunea altora. Este foarte greu sa ajung la calmul prin care sa ma interoghez pe mine insami, sa lucrez in adanc asupra pierderii (ca sa parafrazez un vers din Valéry). Ai nevoie de un timp al tau in care sa poti taia conexiunile cu ceea ce inseamna cotidianul. Mi se intampla rar sa acced la acest timp al meu.
I.M.: Pentru Izgonirea din Paradis (1979, Cartea Romaneasca) ai primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Era un titlu care infrunta vigilenta cenzurii.
D.C.: Datorez aparitia acestei carti lui Marin Preda (pe atunci directorul editurii Cartea Romaneasca) si, mai ales, poetului si inegalabilului redactor de carte care a fost Florin Mugur. Primisem in 1988 Premiul revistei Luceafarul si Marin Preda ii publica pe premiantii respectivi. Florin Mugur mi-a respins numai cateva poeme (unul dintre ele se numea Striptease si m-a pus sa schimb, intr-o vreme in care cenzura se acutiza, versuri legate de moarte, Dumnezeu, masturbare. Izgonirea din Paradis nu a fost perceputa de cenzori ca o izgonire din raiul comunist.
I.M.: Cum arata, dupa tine, poezia ultimilor 15 ani?
D.C.: E clar o schimbare de paradigma, in care marginalul de toate felurile a intrat in poezie, castigandu-si dreptul la existenta, in care simturile si visceralul, limbajul direct cu toate palierele de la underground-ul soft la cel hard sunt etalate.
I.M.: E un castig?
D.C.: Absolut.
I.M.: "De vina" este in primul rand poezia americana...
D.C.: Aceste experimente s-au produs in poezia americana inca din anii '60, dar la noi eliberarea de dupa dictatura e acum cat se poate de benefica pentru evolutia limbajului poetic.
I.M.: Sunt voci care vitupereaza. Pudibonzi, invidiosi, neputinciosi, gropari ai limbajului?
D.C.: "Noul limbaj" e o ofensa la adresa vechiului mainstream de tip academic. Stii, ca asa s-a intamplat si in poezia americana de acum 40 de ani si mai bine.
I.M.: Acum sa fim bine intelesi � nu toate experimentele produc adevarata poezie.
D.C.: Sigur ca nu. Este intru totul adevarat. Lipsa de imaginatie, spre exemplu, produce numai orori de limbaj, neacoperite de nimic. Exhibarea cruzimii de tot felul in limbaj, fara puterea de a crea emotie, nu duce la marea poezie.
I.M.: Dar poezia scrisa de femei?
D.C.: In comunism, poezia scrisa de femei era perceputa mai degraba ca una care consoleaza, decat una care deranjeaza. Astazi, noul burghez e epatat mai ales de literatura scrisa de femei. Cred ca scriitoarele cunosc in profunzime ce inseamna ambiguitatea si ambivalenta.
I.M.: Vezi cartea Pianista a recentei laureate a Premiului Nobel Elfriede Jelinek in uimitoare traducere a Norei Iuga, publicata chiar de tine in "Biblioteca Polirom".
D.C.: Da, vocea lor, atat in proza, cat si in poezie, s-a impus printr-un statut de egalitate. Am fost de curand impreuna in juriul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pentru anul 2003. Ai vazut ce greu a fost cu premiile pentru debut.
I.M.: Da, am fost obligate sa alegem pana la urma dintre mai multe poete foarte talentate.
S-a crezut ca, odata inventate, comoditatile calculatorului vor taia pofta de citit, pofta de a tine in mana obiectul carte, totusi, peste tot in lume cartea continua sa apara in acelasi format in care s-a nascut si cu acelasi miros de hartie proaspata.
D.C.: Primesc multe carti din strainatate pe suport electronic. Citesc pe sarite, pe ecranul calculatorului, iar in momentul in care ma intereseaza o anumita carte, o scot la imprimanta. Cred ca te poti apropia de o carte pe calculator, dar ca sa te indragostesti de ea, ai nevoie sa o tii in mana, sa o pipai, sa o deschizi, sa ai o relatie "directa cu ea", iar ea sa ti se prezinte intr-o forma definitiva. Cred ca simtul tactil, ca si cel al privitului, conteaza foarte mult. Cartea ca obiect e un dat.
I.M.: Si un dar.
D.C.: E definitiva.
I.M.: Denisa Comanescu, apartii cu "arme si bagaje" literare generatiei '80, o generatie foarte activa si astazi.
D.C.: Vezi tu, ca stare de spirit apartin generatiei '80, dar, pe de alta parte, niciodata n-am fost inregimentata in aceasta grupare. Am fost intotdeauna cu un picior in apa ei si cu un picior pe un mal pe care nu-l pot defini ca pe o generatie.
I.M.: Cum ar putea fi trezita, o literatura buna care somnoleaza in propriul barlog?
D.C.: Cred ca aici ar trebui sa intervina o politica oficiala coerenta. Suntem inapoiati, adica dati inapoi in acest domeniu. S-au cheltuit bani in nestire, atat la Ministerul Culturii, cat si la celelalte organisme oficiale, fara sa se faca nimic viabil si valabil pentru o minima lansare a scriitorului roman de azi in strainatate.
I.M.: Nu te doare sufletul cand editezi sute de carti straine gandindu-te ca nici una romaneasca nu are circuit universal?
D.C.: Tarile fost comuniste: Polonia, Ungaria, Cehia, Croatia, Slovenia etc. isi promoveaza cu multa stiinta literatura lor actuala, deopotriva pe scriitorii consacrati si pe cei tineri. Organismele specializate, care se numesc fundatii sau institute culturale, cu bani de la buget, au invatat foarte repede lectia occidentala si au ajuns sa aiba multi scriitori in carne si oase tradusi si care sunt cunoscuti in plan international. La noi, din pacate, tot Eminescu e propus mereu spre traducere, dar nu mai are ecou pentru ca nu consoneaza cu literatura actuala.
I.M.: Intr-o literatura iesita dintr-o lunga suferinta, eboseaza, te rog, un "portret" al unui minister al Culturii credibil, care sa dea o mana de ajutor, cum ar fi normal.
D.C.: In luna iulie am participat la o masa rotunda in cadrul Targului de Carte de la Madrid cu tema "Europa se construieste prin carti". Din discutiile avute cu traducatorii si editorii spanioli au reiesit exact aceleasi lucruri dureroase care blocheaza publicarea literaturii romane in strainatate: lipsa unei politici inteligente de promovare a literaturii romane din partea Institutului Cultural Roman si a Directiei care se ocupa de Carte din Ministerul Culturii, insituirea de subventii pentru traducere care sa nu mai permita functionarea lui "numai eu si ai mei", organizarea unor prezente vizibile a scriitorilor romani la targurile si saloanele internationale. Din 1990 pana acum Ministerul Culturii nu a editat la nici un targ international de carte un compendiu al autorilor romani actuali in limbi de circulatie. Ce sa mai vorbim de inexistenta unor reviste, in limba engleza, spre exemplu, de tipul "Books from...", care se publica lunar mai peste tot in Europa? De ani buni ne-am afirmat pe plan international numai prin scriitorii romani plecati de mult, care s-au integrat in alte culturi.
I.M.: Scriind in limba de adoptie...
D.C.: ...Si prin scriitorii dintre cele doua razboaie mondiale. Literatura romana actuala are scriitori la fel de buni ca multi dintre scriitorii est-europeni tradusi in toata lumea.
I.M.: Care este cel mai umilitor fapt pe care l-ai trait ca scriitor?
D.C.: Au fost mai multe, mai ales in strainatate. Imi amintesc de cel mai recent, la Targul de la Frankfurt � 2004. In ultimul moment, Ministerul Culturii a cumparat un stand de 96 mp. Acolo nu se intampla nimic. Spatiu imens, cateva edituri cu cartile etalate. Scriitorul Klaus Henzel, realizatorul unei importante emisiuni culturale la televiziunea germana, a venit de mai multe ori la standul romanesc incercand sa gaseasca ceva de filmat. In ultima zi mi-a spus: "Totul e mort aici. Pacat de bani!" Nu trebuie sa amintesc ce activitate aveau si cum aratau standurile poloneze, cehesti, unguresti, slovene etc. de langa noi. De cele mai multe ori incompetenta celor platiti pentru asta blocheaza un circuit firesc al cunoasterii literaturii romane actuale.
I.M.: Dar trebuie energie si pentru asa ceva.
D.C.: Da, au in ei inca nepasarea, ranchiuna...
I.M.: Ne-simtirea...
D.C.: Din pacate, in Romania nu functioneaza nici un organism cultural in chip eficient, asa cum se intampla in alte tari cu limbi de circulatie mica. Efortul oficialilor pentru sponsorizarea traducerilor si publicarea scriitorilor romani in limbi de larga circulatie este practic zero. Ar mai fi aici si lipsa agentilor literari care "sa vinda literatura romana".
I.M.: Hai sa ne descretim putin fruntile si, cu un temperat optimism, sa gandim ca poate, poate se va schimba cate ceva...
Spune-mi ce scrii acum, ce urmeaza sa publici?
D.C.: Lucrez la un poem amplu, care s-ar putea sa-mi ia toata viata care mi-a ramas. Am din el mai multe parti finisate, scrise anul trecut la Iowa University, cand, pentru prima oara, am avut un timp al meu si un pod intre singuratate si oameni.
I.M.: Foarte multi scriitori de valoare dupa '90 sunt uitati, ocultati. Ingratitudine? Ideea ca timpul le rezolva pe toate?
D.C.: De multi ani, nu mai avem destui critici literari. Acum se incropeste o critica de intampinare care, dupa cum ii arata si numele, se ocupa de noile carti aparute, si, ceea ce este bine, de nou-veniti. Nou-venitii, la randul lor, neaga aproape tot ce a fost in urma.
I.M.: Deseori fara sa fi citit ceea ce neaga.
D.C.: Da, considerand ca, in general, ce s-a scris in comunism e tarat.
I.M.: Dupa "dezastrul Univers" (e vorba de Editura Univers) ai inceput sa lucrezi la Editura Polirom. Cu ce sperante?
D.C.: In momentul in care Silviu Lupescu, directorul general al Editurii Polirom, mi-a propus sa coordonez colectia "Biblioteca Polirom", dedicata literaturii straine, a fost ca un mare si benefic pariu cu mine insami.
I.M.: ... Pe care l-ai castigat cu prisosinta.
D.C.: Din iulie 2001 pana in prezent, colectia a ajuns sa numere peste 300 de titluri.
I.M.: O carte la 3-4 zile. Mi se pare fabulos pentru piata de carte romaneasca.
D.C.: La asta a contribuit mai ales dinamismul lui Silviu Lupescu, care este uluitor, molipsitor.
I.M.: Denisa Comanescu, iti doresc sa mai fie sute si sute de carti in "Biblioteca Polirom", (desi stiu ca muncesti foarte mult), iar amplul tau poem sa se incheie cat mai curand pentru a avea ragazul sa scrii altul. Da-mi voie sa inchei cu un emotionant poem din antologia ta "Acum, biografia de-atunci" (Editura Eminescu, 2000):
Intoarcerea din exil
Unsprezece ani, patru luni si saptesprezece zile
A fost un exil scurt?
Acesta nu este carnetul de-atunci.
Am avut o multime.
Unele mari, brosate, in coperte-aurite,
altele mici, usoare, cu foita de biblie.
Noaptea le pipaiam pe furis,
le mingiiam paginile ca niste membrane.
Din ce in ce mai repede, mai intens
cu o dorinta de nesatisfacut.
Ziua nu indrazneam sa m-apropii de ele
de parca erau o proprietate straina.
Dupa un timp le-am impartit prietenilor,
pentru noul tau volum de poezie, le spuneam.
Citorva, asa pretindeau, le-au purtat noroc.
si ai venit tu,
dupa unsprezece ani, patru luni si saptesprezece zile.
Dimineata, in lumina care pare sa excluda moartea,
umplem fara spaima, simplu, firesc, membrana dupa membrana.
De cite ori intorc o pagina scrisa
Orfeu isi intoarce privirea.
 Afisari: 301  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
A r h i v a
  Cateva "cestiuni arzatoare"    
  Optiuni de cronicar    
  Bogdan-Alexandru STANESCU    
  ziua literara va recomanda    
  Un roman oniric de actualitate    
  Raul, copilul si visul    
  CORNEL CONSTANTIN CIOMAZGA    
  Dar tu ca un luceafar departe stralucesti...    
  LINDA MARIA BAROS    1 comentariu
  PAUL ARETZU    
 Top afisari / comentarii 
 Faimoasele cranii de cristal sunt false (748 afisari)
 CORNEL CONSTANTIN CIOMAZGA (690 afisari)
 Iolanda MALAMEN in dialog cu: DENISA COMANESCU (301 afisari)
 Jurnalul Coanei Lizica (202 afisari)
 LINDA MARIA BAROS (183 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2005 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.04343 sec.