Ziua Logo
  Nr. 2980 de sambata, 3 aprilie 2004 
 Cauta:  
  Detalii »
Dosare
Transnistria, al doilea Kaliningrad al Rusiei
-- "Cap de pod in scopuri militare si politice"
Subiectul federalizarii Republicii Moldova ca scop in sine reprezinta pentru multi analisti de la Chisinau si Bucuresti o replica a diplomatiei ruse la extinderea NATO si a Uniunii Europene spre Rasarit. Prin asa-numitul Plan Kozak - dat dupa numele autorului sau, Dimitry Kozak, aghiotantul presedintelui rus Vladimir Putin - Transnistriei i se ofera statutul de subiect international, egal cu cel al Republicii Moldova. Initiativa de federalizare urmareste consolidarea frontierei geopolitice a Rusiei la granita cu Romania, prin atribuirea rolului de enclava rusa Republicii Moldova.
Acest plan este cunoscut si sub numele de Kaliningrad-2 si s-ar traduce prin "uitarea" unei administratii pro-ruse la peste 1000 de km distanta de frontierele Federatiei, in imediata vecinatate a NATO si a Uniunii Europene extinse. Dupa 11 septembrie 2001, cand prioritatea Statelor Unite si a intregii lumi libere a devenit lupta cu terorismul si preluarea controlului juridic asupra zonelor cunoscute pentru exportul ilegal de arme, Rusia a gasit momentul oportun pentru a-si permanentiza prezenta militara la Tiraspol si a substitui problema retragerii armatei sale si a armamentului cu cea a federalizarii.
ZIUA a intreprins o deplasare la fata locului pentru a studia situatia actuala. Concluzia este ca Moscova cultiva, fara sa oboseasca, ideea revenirii sale in prim plan ca superputere globala, reluarea controlului asupra intregului spatiu sovietic, dar si ideea dominatiei imanente asupra fostei periferii, dupa cum afirma si grupul de analiza IntelMedia, dedicat observarii situatiei de peste Prut. Initiativa Civica Romana - un for constituit in urma campaniei pentru eliberarea Grupului Iavntoc din prizonieratul ruso-transnistrean - considera absolut necesar ca Romania, Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana sa participe direct la negocierile asupra Transnistriei si sa-si asume responsabilitati in problema reglementarii diferendului. Angajarea directa a acestor factori de importanta majora in politica internationala trebuie sa acopere lipsa de eficienta si limitele libertatii de actiune a OSCE si a Guvernului de la Chisinau.
Problema Transnistriei este o problema fundamentala a securitatii Rusiei, definita explicit printr-o rezolutie a Dumei de Stat a Rusiei si prin declaratii explicite ale mai multor oficiali rusi din domeniile apararii si securitatii. Nistrul este linia strategica care desparte cele doua mari spatii geopolitice, spatiul slav, de restul lumii europene.
Intr-un memoriu moscovit privind necesitatea crearii Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti, adresat Comitetului Central al PC (b) din Rusia si Comitetului Central al PC (b) din Ucraina la 4 februarie, 1924 si purtand mentiunea de Strict confidential se regaseste o propozitie extrem de interesanta: "Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca ar putea juca acelasi rol de factor politico-propagandistic pe care il joaca Republica Bielorusa fata de Polonia si Karelia fata de Finlanda. (...) Unirea teritoriilor de pe ambele parti ale Nistrului ar servi drept bresa strategica a URSS fata de Balcani (prin Dobrogea) si fata de Europa Centrala (prin Bucovina si Galitia), pe care URSS le-ar putea folosi drept cap de pod in scopuri militare si politice".
In urma cu peste jumatate de mileniu frontiera naturala pe Nistru era reglementata de Principatul Moldovei care se intindea de la munti pana la tarmul marii. Tighina si Hotin erau principalele vaduri de trecere ale Nistrului, iar Chilia si Cetatea Alba controlau intreg accesul la gurile Dunarii. Controlul Nistrului definea calitatea de mare putere zonala si a devenit obiectiv prioritar al tuturor imperiilor succedate in perimetrul istmului ponto-baltic. Pentru Imperiul Otoman, dupa ce il va smulge Moldovei, Nistrul va marca limita de expansiune nord-estica pentru aproape 400 de ani. Odata cu scaderea puterii otomane frontiera se muta pe Prut. Prin aparitia Romaniei Mari frontiera revine pe Nistru. Imperiul Sovietic readuce frontiera pe Prut.
Chiar daca frontiera politica intre rusi si restul lumii a oscilat intre Prut si Nistru, frontiera strategica a ramas pe Nistru. Aceeasi linie de fortificatii creata de turci a fost utilizata atat de Imperiul Rus cat si de cel Sovietic. Desprinderea Ucrainei si pierderea Odessei, a Azerbaidjeanului, luat de Turcia si apoi incercarea de smulgere a Moldovei din mainile Rusiei au fost noile provocari adresate strategilor Rusiei pentru care limita slava este conceputa spre inainte, spre Adriatica, iar nu inapoi, spre Moscova. Acum, mai mult ca niciodata, pentru Rusia pastrarea Tiraspolului poarta o semnificatie strategica covarsitoare, ramanand singurul cap de pod catre Europa sud-estica.
Istoricul problematicii
Dupa Declaratiile de suveranitate a RSSM din iunie 1990 si de independenta a Republicii Moldova (27 August 1991), care au creat fundamentul juridic pentru edificarea noului stat national, in cadrul frontierelor fostei RSSM, reactiunea anti-moldoveneasca si-a gasit expresia structurata institutional in Declaratia privind proclamarea independentei RMN, din septembrie 1990, si referendumul in favoarea pastrarii URSS, care au condus la instaurarea de facto a existentei asa-zisei "statalitati transnistrene".
Proclamandu-si, in iunie 1990, Declaratia de suveranitate, si in august 1991, Declaratia de independenta, Republica Moldova si-a declarat suveranitatea in cadrul URSS, ceea ce coincidea pentru moment cu reflexul centrifug al majoritatii republicilor unionale impotriva Centrului unional. Eforturile conjugate de democratizare si de afirmare a intereselor nationale, au determinat la 17 martie 1991, refuzul oficial al Sovietul Suprem al RSSM de participare la referendumul unional, initiat de Moscova, asupra mentinerii Uniunii Sovietice.
Aceasta decizie, insa, nu a fost respectata in raioanele estice si de sud, in care, sub protectia trupelor aeropurtate ale armatei a 14-a, structurile administratiei locale si de partid au trasat o limita interioara pe teritoriul Moldovei, creand enclavele Transnistriei si Gagauziei. Transnistrenii devin model si pentru gagauzii din Comrat care declanseaza simultan o miscare separatista, amenintand Chisinaul cu posibilitatea jonctiunii celor doua zone rebele de la est si de la sud
Tiraspolul, "capitala" regiunii separatiste, va deveni cheia regiunii, iar partea cea mai dogmatica a miscarii bolsevice ruse se va reface aici. Din 1991 pana in prezent s-au schimbat multe dintre datele politice sociale si economice ale Moldovei, dar esenta problemei geopolitice nu s-a schimbat.
Regiunea secesionista numara 700.000 de locuitori sau aproximativ 16% din populatie, cuprinzand a sasea parte din teritoriul Republicii Moldova. Urbanizarea in Transnistria este de circa 65%, pe cand in Moldova, in ansamblu, acest indice ramane la nivelul de 47%. Aceasta regiune a Moldovei spre sfarsitul anilor '80 oferea o treime din productia industriala si circa 90% din aprovizionarea cu energie electrica.
Cercul politic de putere de la Tiraspol, apropiatii lui Igor Smirnov, care totodata e si seful guvernului local, include pe ministrul Securitatii Vadim Sevtov Antiufeev, ministrul Relatiilor Externe - "secretar de stat" Valeri Litkai, precum si pe presedintele Sovietului Suprem (ales la 24 decembrie 1995) Grigore Maracuta (ales la 5 ianuarie 1996).
Conducerea Transnistriei - cetateni rusi cautati de Justitia internationala
Igor Smirnov si sotia sa Janetta Nicolaievna sunt cetateni ai Federatiei Ruse si poseda pasapoarte ale Federatiei Ruse, acte care le-au fost inmanate de sectia consulara a Ambasadei Federatiei Ruse la Chisinau la 11 si 20 ianuarie 1999; Tiraspolul si-a tiparit rublele sale la Moscova, la fabrica de stat "Goznak"; pana in septembrie 1999, Transnistria avea semnate peste 28 de acorduri cu republici si regiuni din Rusia, precum si cu administratiile oraselor Moscova si Sankt-Petersburg; regimul de la Tiraspol a fost inarmat de Grupul Operativ de Trupe Ruse dislocat in regiunea transnistreana a Republicii Moldova, primind 150 de unitati de foc si 3000 de tone de materiale militare. Familia Smirnov - asa-numitul presedinte transnistrean Igor Smirnov, cu fiii sai Vladimir si Oleg, sefi ai vamii transnistrene - provin din Habarovsk, in rasaritul indepartat al Siberiei, langa Oceanul Pacific.
Seful aparatului de securitate al Transnistriei, generalul Vadim Sevtov - Antiufeev, provine tot din Siberia, de la Novosibirsk. Antiufeev a fost dat in urmarire de Justitia din Letonia si Lituania, fiind acuzat de crime savarsite acolo ca ofiter al trupelor speciale sovietice, in timpul asaltului trupelor OMON asupra Parlamentelor celor doua state baltice. In aceeasi situatie se afla si Vladimir Goncearenko, fost "ministru adjunct" de Interne la Tiraspol.
Tot din Novosibirsk provine si Evgeni Sevciuk, unul dintre vicepresedintii Sovietului Suprem al Transnistriei. Alt vicepresedinte al Sovietului Suprem transnistrean, Anatoli Kaminski, provine din Cita, tot din rasaritul Siberiei. Pretinsul ministru transnistrean al Apararii, generalul Stanislav Hageiev, a sosit din Celiabinsk din muntii Urali. Cel ce se intituleaza ministru de Externe al Transnistriei, Valeri Litkai, este din Tver, nu departe de Moscova. Pretinsul ministru de Interne, Aleksandr Korozlov, vine din Briansk, din vestul Rusiei. Prim-adjunctul ministrului Securitatii, generalul Oleg Gudima, provine din Alma-Ata, Kazahstan. Toti sunt cetateni ai Rusiei si astazi.
Interzisi in Uniunea Europeana si Statele Unite
O alta dovada o reprezinta lista aferenta deciziei comune UE-SUA privind introducerea unor restrictii de circulatie liderilor de la Tiraspol. Expertii Uniunii Europene au alcatuit o lista in care sunt incluse 17 persoane din conducerea separatista a autoproclamatei republici transnistrene, al caror acces a fost interzis in Occident:
1. Igor Smirnov, "presedintele Transnistriei". Nascut la 29 noiembrie 1941 in orasul Habarovsk, Rusia. Pasaport rusesc nr. 50 No. 0337530.
2. Vladimir Smirnov, feciorul "presedintelui", "presedinte al comitetului de stat al vamilor". Nascut la 03 aprilie 1961 la Vupiansk, Harkov. Pasaport rusesc nr. 50 No. 00337016.
3. Oleg Smirnov, feciorul "presedintelui", "consilierul comitetului de stat al vamilor". Nascut la 08 august 1967 in Novaia Vacivka, Herson. Pasaport rusesc nr. 60 No. 1907537.
4. Serghei Leontiev, "vicepresedinte". Nascut la 09 februarie 1944 in localitatea Leonovka, regiunea Odesa. Pasaport rusesc nr. 50 No. 0065438.
5. Grigori Maracuta, "presedintele Sovietului Suprem". Nascut la 15 octombrie 1942 in localitatea Teia, Grigoriopol. Pasaport sovietic nr. 8BM724835.
6. Anatoli Kaminski, "vicepresedintele Sovietului Suprem". Nascut la 15 martie 1950 in orasul Cita, Rusia. Pasaport sovietic.
7. Evgheni Sevciuk, "vicepresedintele Sovietului Suprem". Nascut la 21 iunie 1946 in orasul Novosibirsk, Rusia. Pasaport sovietic A25004230.
8. Valeri Litkai, "ministrul Afacerilor Externe". Nascut la 13 februarie 1949 in Tver, Rusia. Pasaport rusesc.
9. Stanislav Hajeev, "ministrul Apararii". Nascut la 28 decembrie 1941 in Celabinsk, Rusia.
10. Vadim Antiufeev (Sevtov), "ministrul Securitatii". Nascut in 1951 la Novosibirsk, Rusia.
11. Aleksandr Korozlov, "ministrul Afacerilor Interne". Nascut in 1951 la Briansk, Rusia. Pasaport rusesc.
12. Viktor Balala, "ministrul Justitiei". Nascut in 1961 in Vinnita.
13. Boris Akulov, "reprezentantul Transnistriei in Ucraina".
14. Viktor Zaharov, "oficiul procurorului". Nascut in 1948 in Camenca.
15. Alexei Lipovtev, "vicepresedintele comitetului vamal".
16. Oleg Gudimo, "ministrul adjunct al securitatii". Nascut la 11 septembrie 1944 in Alma-Ata, Kazahstan. Pasaport rusesc nr. 51 NO. 0592094.
17. Eduard Kosovski, "presedintele Bancii Republicane Transnistrene". Nascut la 07 octombrie 1958 in Floresti.
Constitutia "RMN" adoptata la 24 decembrie 1995 defineste "RMN" drept un "stat de drept, suveran, independent, democratic", bazat pe un sistem prezidential in baza de alegeri. Legislatia obliga Sovietul Suprem, alcatuit din 32 de membri, o "camera legislativa" si o "camera a reprezentantilor" sa desfasoare sedinte zilnice, la care cele 5 raioane si 2 orase transnistrene trimit cate 5 reprezentanti. Presedintele are drepturi nelimitate privind emiterea decretelor.
Desant asupra Bucurestilor in 48 de ore
Stabilindu-si o strategie de "aparare a independentei castigate in luptele din 1992", autoritatile tiraspolene au intreprins actiuni foarte serioase in vederea instruirii si inchegarii unei armate puternice, stabilite pe suporturile vizibile si mai putin vizibile ale fostei Armate a 14-a. Liderii secesionisti au constituit cu sprijinul militar rusesc o armata impresionanta, dotata cu tehnica militara moderna, formata din tancuri, instalatii de rachete, trupe de geniu si chiar aviatie de lupta, utilizand potentialul industrial al uzinelor din regiune pentru a-si mari arsenalul. Daca ocuparea sau distrugerea de la distanta a Chisinaului ar fi o chestiune de cateva ore, in privinta Bucurestilor separatistii se lauda cu potenta unui desant in 48 de ore.
Conducerea Rusiei a sprijinit supravietuirea regimului de la Tiraspol prin ajutoare nerambursabile considerabile, precum si printr-un paienjenis abil de conditii, declaratii si memorandumuri, mediate de reprezentanti ai Kremlinului. Conflictul regional intretinut de Rusia in Moldova a fost un laborator de experimentare a politicilor de manipulare sau chiar de modificare a strategiilor de evolutie independenta a noilor state nationale, aparute in urma prabusirii URSS. Utilizand forta, Rusia a incercat sa aplice tehnicile acestui conflict in Georgia, Estonia si Crimea si alte regiuni ale CSI-ului. Realizarea practica a intereselor rusesti s-a dovedit a fi foarte diferita in fiecare caz in parte, variind in functie de textura etnica, de presiunile externe sau de proportiile acestor tari, succesoare ale Uniunii Sovietice. In Transnistria, obiectivul major urmarit de Rusia a fost, de fapt, retinerea Republicii Moldova sub tutela politica a fostului centru decizional post-sovietic, utilizand regiunea nistreana ca pe un fitil amorsat, care poate fi oricand reaprins.
Bazele Rusiei, Romania si bazele SUA
Transnistria este scufundata intr-un climat de frica, caracterizat prin intimidari deschise si expulzari brutale ale adversarilor regimului. In prezent, teroarea dezlantuita impotriva adversarilor separarii regiunii nu poate fi supusa unei statistici minutioase si continua sa fie mentinuta de aparatul securitatii de stat (MGB) si de diverse formatiuni paramilitare, jucand rolul decisiv in pastrarea puterii de catre regimul Smirnov.
Primarul orasului Moscova, Iuri Lujcov, prezent recent la Chisinau, si Duma de Stat a Rusiei sunt printre sprijinitorii fatisi si semnificativi ai Tiraspolului. Lujkov, in urma cu cinci ani, a insarcinat banca moscovita "Stolicinyj" cu stabilizarea rublei-cupon a Tiraspolului.
In pofida tuturor simpatiilor pentru regimul de la Tiraspol, guvernul rusesc ramane si in cadrul CSI angajat principiului de respectare formala a frontierelor existente. Guvernul rusesc este preocupat in prezent de reintemeierea legala a unei baze militare in regiunea nistreana. Pretextul: extinderea NATO spre Est - infiintarea de baze americane in Romania.
Numarul cetatenilor rusi ce locuiesc in Transnistria este in continua crestere. In 1999, in regiunea transnistreana locuiau aproximativ 56.000 de cetateni ai Federatiei Ruse, in iunie 2000 detineau cetatenia rusa peste 65.000 de locuitori, iar in noiembrie 2001 erau, oficial, 70.000 - 80.000 de cetateni ai Federatiei Ruse. De atunci se semnaleaza o continua crestere a numarului de detinatori ai cetateniei ruse - multi parte a castei cazacilor - estimarea de la sfarsitul anului 2003 fiind de aproximativ 120.000 de rusi. In urmatorii cinci ani, proportia minoritatilor din regiunea estica a Moldovei se va inversa, daca rusii vor sosi in continuare in Transnistria ca si pana acum, conform unor opinii ale unor sociologi de la Chisinau, populatia de origine si etnie romaneasca urmand a deveni minoritara. Cea mai mare parte a rusilor care se stabilesc in Transnistria sunt insa foste sau actuale cadre militare, ceea ce ridica un interesant semn de intrebare cu privire la adevaratul nivel al fortelor militare din zona in caz de mobilizare. La alegerile pentru Presedintia Rusiei, desfasurate luna trecuta, Rusia a plasat pe teritoriul Transnistriei 16 sectii de votare.
Miza militara
Unul dintre motivele pentru care Rusia si-a afirmat cu atata tarie controlul asupra acestei zone il constituie faptul ca in aceasta regiune se afla cel mai important complex militar-industrial de pe teritoriul Basarabiei. Aici functioneaza o uzina de producere a componentelor armamentelor nucleare, un centru de anvergura pentru controlul comunicatiilor si o baza de lansare. Nu trebuie neglijata nici locatia Armatei a 14-a, care chiar daca este mult diminuata, dispune de o logistica impresionanta. Din estimari recente, este formata dintr-o divizie de infanterie motorizata, incartiruita la Tiraspol, doua regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, doua regimente de genisti si pontonieri, un regiment de rachete si o escadrila de elicoptere.
Armata a 14-a este proiectata ca un esalon de interventie rapida, avand rolul de a aplica prima lovitura Occidentului. Schema ei de organizare permite ca in timp scurt sa-si sporeasca semnificativ efectivele (nimeni nu a avut, de fapt, posibilitatea sa verifice cati militari rusi sunt, de fapt, in Transnistria). Prezenta fostelor cadre militare si ale KGB, raportata la mia de locuitori, este de cinci ori mai mare la Tiraspol fata de media pe republica. Ei sunt si principala osatura a mafiilor si brigazilor paramilitare care isi fac de cap pe tot teritoriul Moldovei.
In plus, pe langa factorul militar, Rusia a depus actiuni metodice in vederea vasalizarii economice a Republicii Moldova, a extinderii dependentei energetice prin manipularea preturilor la carburanti si gaze, achizitionarea in contul datoriilor pentru energie a celor mai prospere intreprinderi din Transnistria si Moldova, manipularea accizelor si tarifelor vamale pentru a limita exporturile Republicii Moldova in Rusia, etc.
Schimbarea de macaz a politicii SUA
Ultimul an a consacrat la Chisinau o premiera diplomatica printr-o modificare vizibila a situatiei geopolitice in cadrul planului strategic de proiectare a influentei ruse. Americanii au folosit pentru prima oara mecanismul de reglementare, metodologia, utilizate de rusi - respectiv argumentul fortei, exprimat, desigur, cu mijloace diplomatice. Evenimentele din ultima perioada au dovedit-o, Rusia nu mai este singurul jucator important in Moldova si imprejurimi. Presiunea americana si occidentala in general au determinat umbrirea campaniei electorale a lui Putin, care, ne amintim, urma sa aterizeze in data de 24 noiembrie 2003 la Chisinau pentru a forta semnarea "Memorandumului Kozac" ce ar fi consfintit, la reuniunea de la Maastricht din 1-2 Decembrie 2003, anexarea Moldovei de catre Transnistria, respectiv de catre Rusia.
Daca Rusia parea la inceputul decadei anilor '90 ca a pierdut totul, acum se dovedeste ca revine in forta si recupereaza cat mai mult. In timp ce Occidentul le ofera membrilor CSI alternative economice viabile si solutii reale, Moscova recidiveaza in reluarea presiunilor militare, considerate insa alternative a miscarilor NATO si SUA. Rusia isi consolideaza pozitia oriunde s-ar afla, in asa-zisul "spatiu vid"; de aici, si "succesele" lui Putin pe plan extern. Succese pana recent, cand in Moldova America a strecurat piciorul in pragul "spatiului vid".
Tehnic, in contextul situatiei politice de la Chisinau americanii au preluat, pe terenul Rusiei, atat mijloacele, cat si tipologia modului de actiune tipic rusesc, ceea ce constituie o surpriza pentru toata lumea, si probabil mai ales pentru rusi. Presiunea exercitata de americani (mai exact de simpatica doamna Hodges, noua ambasadoare americana) asupra lui Voronin pentru a-l determina sa nu semneze memorandumul Kozak, n-a fost altceva decat avanpremiera noii politici occidentale in spatiul postsovietic. In noile circumstante internationale Rusia este amenintata cu o izolare dubla atat din partea SUA, cat si din partea UE, iar acum pentru prima oara in ultimul deceniu, Washingtonul si aliatii sai vest - europeni merg pe o politica de forta silind Kievul, Chisinaul si Tbilisi sa faca o alegere clara intre Rusia si lumea occidentala.
"Solutia" razboiului-fulger
Rusia a prezentat, inca din cursul anului 2000, prin "Nezavisimaia Gazeta", un plan de federalizare a Moldovei, ca solutie pentru conflictul transnistrean. Planul, pritocit de Evgheni Primakov, primul sef al Directoratului Extern al KGB, devenit SVR dupa 1991, era si un mijloc de presiune, reprezentand amenintarea cu procesul de iugoslavizare, in cazul in care Basarabia s-ar indrepta in mod real catre sistemul valorilor de tip occidental. Fara sa explice prea mult, expunerea KGB din "Nezavisimaia Gazeta" punea punctul pe i: "Moldova, in pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie in CSI". Cu un flanc nordic pierdut si cu unul sudic amenintat, Rusia iese la atac si ameninta azi, atat cu schimbarea planuirlor de "aparare" nucleara, cat si cu replici diplomatice si economice.
Departamentul Apararii SUA are in contrapondere un plan similar, poate chiar mai dur. Moldova, aflata in flancul sudic si considerata zona tampon deopotriva de NATO si de Rusia se va afla vrand nevrand comprimata intre doua puternice campuri de forta, cu putine sanse de a-si gasi o cale de iesire mai ales in contextul politic de acum, cand guvernarea comunista, obedienta Moscovei, a indepartat Moldova atat de Bruxelles, cat si de Bucuresti.
"Planul Kozak" a fost o incercare de razboi - fulger, care trebuia sa se finalizeze la Maastricht, unde Rusia trebuia sa apara ca pacificator, cu un document semnat in mod oficial de catre Voronin si Smirnov in prezenta lui Putin, care planuia sa aterizeze pe nepusa masa la Chisinau, cu exact o saptamana inainte de Maastricht. Potrivit lui Kozak, in urma realizarii proiectului de federalizare propus, "Transnistria va capata statut de stat si prerogativele corespunzatoare in cadrul statului reintregit". "In cazul in care se vor incalca esential drepturile transnistrenilor si drepturile Transnistriei ca formatiune de stat, precum si in cazul infaptuirii in Moldova a unei lovituri de stat anticonstitutionale sau a altor actiuni de acest fel, Transnistria va obtine dreptul, absolut legitim, de a capata statutul de stat suveran si independent", a afirmat Kozak. Dimitry Kozak nu este un diletant pe scena politica rusa, este un jucator foarte dur si foarte apreciat dar si apropiat de Putin.
Ecuatia transnistreana pentru Ucraina
Analizand perspectivele de dezvoltare ale zonei transnistrene, daca va creste, cum se asteapta, influenta Ucrainei, ea ar putea juca in Transnistria rolul care-i revine actualmente Rusiei. Ucraina ar putea deveni un centru geopolitic in care s-ar intersecta principalele axe ale carcasei securitatii euro-atlantice, iar regiunii basarabeano-transnistrene i-ar reveni rolul de cheie de bolta a acestei constructii. In urma destramarii URSS, Rusia si-a pierdut aparent dominatia in Marea Neagra, unde Odesa ucraineana azi era un port vital pentru comertul cu tarile din bazinul Marii Negre si din restul lumii.
Rolul Romaniei de "punte" spre Europa este foarte important in contextul integrarii europene nu doar pentru regiunea basarabeano-transnistreana, ci si pentru Ucraina. Interesul Romaniei pentru Ucraina si cel al Ucrainei pentru Romania a fost determinat intotdeauna in mare masura de situarea lor una fata de alta din punct de vedere strategico - militar. Schimbarea politicii agresive a Ucrainei catre Romania, reflectata prin asuprirea directa a minoritatii romane, tergiversarea negocierilor bilaterale ca si alte acte sub-diplomatice, ar putea consolida o alianta de temut in zona. Spatiul transnistrean ramane pentru Ucraina o cheie de acces intermediar in NATO.
Sfarsitul jocului
Integrarea tarilor baltice in Alianta Nord-Atlantica si asigurarea protectiei spatiului aerian al acestor state nu respecta parteneriatul Rusia-NATO, a iesit la rampa, transant, purtatorul de cuvant al Ministerului rus de Externe, Aleksandr Iakovenko, in chiar ziua ceremoniei NATO de la Washington. "Extinderea NATO lezeaza interesele politice, militare si, intr-o anumita masura, interesele economice ale Rusiei", a declarat direct si concret purtatorul de cuvant al Moscovei, referindu-se la ansamblul miscarii fortelor euro-atlantice.
Contramasurile vor urma curand. Transnistria ramane un led aprins pe afisajul electronic al potentialelor crize regionale. Un nucleu fierbinte, intretinut activ de Rusia. Lumea civilizata stie ca Rusia nu a facut nimic pentru solutionarea conflictului transnistrean. Dimpotriva. Rusia nu a retras nici un soldat din armata sa de ocupatie, stationata in Transnistria; acestia au fost transferati in cadrul organizatiei paramilitare a lui Smirnov. Cat despre evacuarea armamentului, dupa atatia ani de la summitul de la Istanbul, explicatiile ajung sa fie ridicole, in ciuda sprijinului material consistent oferit de Occident. Practic, Moscova isi motiveaza refuzul de a onora angajamentele plangandu-se ca iarna este prea frig pentru a se retrage, iar vara este prea cald. Odata cu intrarea Romaniei in NATO si amplasarea de baze SUA aici, Rusia va avea o motivatie perpetua pentru a nu se mai retrage niciodata. Pana la reconfigurarea politicilor de securitate globale. Vorba ambasadorului SUA la NATO, Nicholas Burns: vin vremuri foarte interesante pentru istoria NATO.
Victor RONCEA IntelMedia & Civic Media 
A r h i v a
  Hamas, infiltrata de Mossad    
  Ceausescu si Loja "Propaganda Due"    
 Top afisari / comentarii 
 Clanul Duduienilor, in curs de lichidare (705 afisari)
 ANA BLANDIANA (700 afisari)
 Ceausescu si Loja "Propaganda Due" (574 afisari)
 Harta lui Piri Reis (501 afisari)
 Ziarul ZIUA a mediat conflictul dintre Cna Si prima Tv (420 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2004 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.03693 sec.