Ordonanta 18/2002 privind functionarea sistemului national unic pentru apeluri de urgenta, aprobata de Parlament in primavara anului 2002, a provocat dezbateri aprinse. Discutiile contradictorii au fost provocate de continutul articolului 11 din Ordonanta. Acesta prevede instituirea obligativitatii pentru operatorii de telefonie fixa si mobila din Romania de a pune la dispozitia STS - gratuit si in timp util - toate numerele de telefon, numele si adresele din bazele lor de date, actualizate lunar, ale tuturor abonatilor lor. Deputatul PD Emil Boc aprecia, atunci, ca pana si fosta Securitate ar fi invidioasa pe STS ca dispune, gratis, de o asemenea baza de date actualizata lunar. Criticile vizau faptul ca, in acest mod simplu, STS stie unde locuim si cate case avem. De remarcat este faptul ca, dupa Ordonanta 18, a urmat Ordonanta de Urgenta 7/2002 care a modificat Legea de organizare si functionare a STS, prin care acest Serviciu a capatat posibilitatea de a presta servicii de telecomunicatii, pentru a realiza venituri extrabugetare. Daca serviciile de telefonie mobila au inceput sa furnizeze date privind zona precisa in care se afla abonatul, unii parlamentari ne-au declarat ca sunt ingrijorati de faptul ca aceste informatii ar putea ajunge unde nu trebuie. Ei admit faptul ca in multe tari ale Europei Occidentale exista un astfel de serviciu gratuit oferit de companiile de telefonie mobila, dar aceste tari nu au o Ordonanta 18 si nici plangeri de la cetateni ca le sunt ascultate telefoanele. Amintim demersurile in Justitie facute de APADOR-CH pentru a obtine date precise privind numarul de autorizatii eliberate pentru ascultarea convorbirilor telefonice.

Anca HRIBAN