Pozitia unui telefon mobil poate fi calculata prin intermediul triangularii, un algoritm matematic care permite localizarea unui punct in momentul in care se cunosc distantele de la acesta catre alte trei puncte de coordonate cunoscute - de exemplu, antene GSM. Procedeul a fost si este folosit cu succes de catre politie si serviciile secrete. O retea GSM este compusa din mai multe entitati functionale. Ea poate fi impartita in trei: statia mobila (Mobile Station), care este folosita de utilizator, subsistemul statiei de baza (Base Station Subsystem), care controleaza legaturile radio cu statia mobila si subsistemul retelei (Network Subsystem), partea principala unde se gaseste centrul de comutare al serviciilor mobile (Mobile services Switching Center), care asigura comutarea apelurilor intre terminalele mobile sau intre terminale mobile si cele fixe, ca si controlul mobilitatii. Statia mobila si subsistemul statiei de baza comunica prin interfata Um, cunoscuta ca legatura radio. Subsistemul statiei de baza comunica cu centrul de comutare al serviciilor mobile printr-o interfata. Subsistemul statiei de baza este compus din doua parti: "Base Transceiver Station" (BTS) si "Base Station Controller" (BSC). Acestea comunica prin interfata standardizata "Abis", permitand operarea intre componente fabricate de diferiti producatori. BTS contine unitatile de emisie-receptie radio ce definesc o celula si controleaza protocoalele de legatura radio cu statia mobila (telefonul mobil). Intr-o arie urbana intinsa poate exista un numar mare de BTS-uri dispuse, astfel incat cerintele pentru un BTS sunt performanta, portabilitate si cost minim. BSC controleaza resursele radio pentru unul sau mai multe BTS-uri, organizarea canalelor radio si alocarea frecventelor. BSC este conexiunea dintre telefonul mobil si "Mobile service Switching Center" (MSC). Statia mobila este alcatuita din echipamentul mobil (terminalul) si o cartela numita "Subscriber Identity Module" (SIM). Echipamentul mobil este unic identificat de "International Mobile Equipment Identity" (IMEI). Cartela SIM contine codul "International Mobile Subscriber Identity" (IMSI), utilizat la identificarea de catre sistem a utilizatorului, o cheie secreta pentru autentificare si alte informatii. IMEI si IMSI sunt independente, permitand mobilitate personala. Totul se bazeaza pe propagarea undelor electromagnetice. Celulele din retea masoara timpul necesar undelor pentru a ajunge inapoi de la mobil. Intervin mai multe posibilitati: 1. statia mobila este "vazuta" de o singura celula. In acest caz, celula este centrul unei suprafete sferice, unde se poate afla telefonul. Prin eliminarea factorilor fizici se obtine o zona unde ar putea fi utilizatorul. 2. mobilul este depistat de doua celule. In acest caz, pozitia poate fi localizata si mai precis. 3. mobilul este "vazut" de trei celule. Procedeul de localizare prin trei puncte se numeste triangulatie si este foarte eficient. In mod normal, reteaua "interogheaza" telefonul cu cel putin trei subsisteme ale statie de baza si, in functie de nivelul de emisie al telefonului si al ratei erorilor, se traseaza in jurul fiecarui BSS cate un cerc imaginar ce corespunde puterii minime de emisie a statiei de baza pentru a fi auzita de telefon. Astfel, la intersectia acestor 3 cercuri avem o zona in care acel terminal mobil se poate afla. In cazul in care utilizatorul se afla in miscare (eventual, intr-un autovehicul) sau se afla in incaperi ecrante, localizarea este mult mai dificila. De asemenea, localizarea mai poate fi impiedicata de o activitate radio intensa sau de prezenta in zona a unor elemente care reflecta undele radio. (M.A.B.)