Ziua Logo
  Nr. 2838 de luni, 13 octombrie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
Onirism si experimentalism
Lectura articolelor teoretice ale lui Leonid Dimov si Dumitru Tepeneag consacrate, la sfarsitul anilor saizeci, onirismului estetic, confirma faptul ce departe de a fi doar un avatar epigonic al suprarealismului, asa cum cred inca unii, miscarea onirica s-a integrat organic intr-un fenomen innoitor mai amplu, marcand, in epoca amintita, emanciparea liricii romanesti de sub paradigma, deja revoluta, a modernismului. Astfel incat probabil ca nu gresim afirmand ca onirismul a constituit un fenomen experimentalist (neoavangardist), avandu-si echivalentul in manifestarile din interiorul altor miscari neoavangardistice, cum ar fi bunaoara literatura "novissimilor italieni", preocupati si acestia (cel putin unii) de universul experientei onirice dintr-o perspectiva sensibil modificata insa de cea a romanticilor si chiar a suprarealistilor. Caci teoreticienii onirismului (mai cu seama Dimov) vorbesc despre necesitatea de a face din vis un "criteriu legiuitor", logica poeziei confundandu-se astfel in cele din urma cu logica visului, dar repudiaza tehnica dicteului, care duce la incoerenta in timp ce oniricii sunt preoocupati de constructie, folosindu-se de o tehnica a "configuratiilor" (adica a aglutinatilor de imagini) care amintesc de pictura suprarealista, dar in nici un caz de poezia scolii lui André Breton. Intemeiat pe aceasta "metoda", actul poetic dobandeste semnificatii metafizice si, in aceasta ordine de idei, oniricii au vorbit explicit despre necesitatea reinstaurarii poeziei in metafizic, lucru care se intampla in plin ateism comunist si in plin materialism dialectic, astfel ca ostilitatea cu care au fost priviti scriitorii onirici de catre puterea totalitara e lesne de explicat. Nu trebuie sa se creada insa ca apelul la metafizic inseamna afirmarea unei viziuni tributare modernismului, caci poetul oniric si-a pierdut toate veleitatile prometeice sau faustiene, el este (asa cum afirma Dimov) un "nobil mascarici al totalitatii", el traieste si scrie intr-o lume a "fiintei slabite", care a devenit de aproape un secol constienta de "moartea lui Dumnezeu" si a metafizicii, percepe metafizicul doar ca "diferenta" in raport cu universul experientei cotidiene sau doar ca pe o tensiune semnificanta catre un orizont al indicibilului si inominabilului, asociindu-l cu acea aventura la limitele limbajului, care sta sub semnul agonicului si agonalului ce caracterizeaza orice miscare experimentalista. Asa se face ca, din perspectiva oniricilor, metafizicul nu poate fi articulat in limbaj, dar poate fi (dupa cum arata Tepeneag) configurat, ceea ce ne duce, fireste, cu gandul catre cunoscuta afirmatie a lui Wittgenstein (ceea ce poate fi aratat nu poate fi spus), iar literatura grupului oniric ni se infatiseaza drept una care vorbeste un limbaj al etalarii si al ostentarii, acel limbaj care, cel putin din perspectiva unuia dintre comentatorii italieni ai lui Kafka, Giampiero Comolli, il caracterizeaza si pe autorul Castelului. Si iarasi e cat se poate de semnificativ faptul (valabil si in ceea ce priveste literatura oniricilor) ca limbajul etalarii este solidar cu o filosofie a lui "ca si cum", acel ca si cum care reprezinta "ultima similitudine, un termen de comparatie suspendat in gol, pentru ca celalalt termen, cel comparat nu exista; sau mai bine zis, exista ca mister absolut, scutit de orice obligatie fata de lumea noastra, exista ca zona goala a diferentei". Ceea ce face ca actul de a scrie asumat in calitate de "destin" sa dobandeasca mai multa importanta decat opera propriu-zisa, tensiunea spre un semnificant mereu intangibil (spre acel ca si cum despre care vorbeste Comolli) reprezinta modalitatea prin care oniricii isi asuma miza configurarii metafizicului si totodata poate puntea de legatura dintre onirism si textualism. Fiindca unii dintre onirici (mai cu seama Tepeneag si Turcea) au constiinta deosebit de acuta a faptului textual: Daniel Turcea este, neindoielnic (asa cum arata Marin Mincu) un poet textualizant din familia spirituala a lui Ion Barbu, in vreme ce, excelent cunoscator al Noului Roman francez, Dumitru Tepeneag va adopta adeseori in prozele sale, "metodele" acestuia, de la autospecularizarea textului (prezenta inca in prozele sale de inceput care abunda in figuri/ simboluri ale semnificantului textual, cartii si literaturii) pana la intrebuintarea asa-numitilor "generatori", (silabe sau cuvinte care catalizeaza operatia textuala). Prin urmare nu trebuie sa ne mire faptul ca intr-o pagina de jurnal, meditand cu o anume detasare asupra onirismului, autorul Frigului se intreba daca nu cumva visul ca un "criteriu legislativ" al productiei literare ar trebui inlocuit cu un alt criteriu, care ar putea sa fie logica textului, privit in dimensiunile sale de permanenta autogenerare". Aceasta asertiune a lui Dumitru Tepeneag ar putea sa probeze faptul ca miscarea literara care debuteaza la sfarsitul anilor 66 si in care se integreaza manifestari cum ar fi onirismul, "poezia obiectelor", textualismul si (mai tarziu) postmodernismul are o remarcabila unitate si coerenta si, prin tendinta sa de a sonda ultimele limite ale experientei si ale limbajului, prin interogarea fertila a traditiei (in cazul onirismului e vorba evident de traditia suprarealismului) isi merita numele de neoavangardism sau experimentalism. Asa ca nu trebuie sa ne mire prea mult faptul ca recenzand volumul de debut al lui Marin Mincu, Cumpana, Dumitru Micu il numea pe autorul acestuia "oniric", caci, fara doar si poate, in mentalitatea criticii de intampinare de la sfarsitul anilor 60 "oniric" era perfect sinonim cu "nou", cu tendinta de a experimenta noi tehnici si procedee poetice. Iar miscarea onirica a reprezentat constiinta teoretica a epocii, multe dintre asertiunile lui Tepeneag si Dimov gasindu-si aplicabilitatea intr-un orizont mai larg care vizeaza poezia si literatura in general si nu doar onirismul.
Leonid Dimov, Dumitru Tepeneag, Momentul oniric, Editura Cartea Romaneasca, 1997.
Octavian SOVIANY 
 Afisari: 174  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
A r h i v a
  Criticul terorist    
  Alexandru Condeescu    
  Cecitatea noastra cea de toate zilele    
  Ovidiu GLIGU    
  diligenta cu luneta    
  Ziua Literarava recomanda    
  Concursul National de Poezie Aurel DUMITRASCU editia a X-a    
  44. O seara istorica. Sentimentul de Tepeneag    
  Lucian Perta    
  "SPERANTA CEA DE SUS"    
  Iulia ARGINT    1 comentariu
  Dumitru Tepeneag    
 Top afisari / comentarii 
 Onirism si experimentalism (174 afisari)
 Dumitru Tepeneag (51 afisari)
 44. O seara istorica. Sentimentul de Tepeneag (23 afisari)
 Tentativa esuata a PSD Constanta de blocare a privatizarii Regiei de Apa (19 afisari)
 Caini interzisi in China (18 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01073 sec.