Ziua Logo
  Nr. 2838 de luni, 13 octombrie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
cu ochii larg inchisi
Cecitatea noastra cea de toate zilele
Mai grava, poate, decat orbirea propriu-zisa este cecitatea noastra cea de toate zilele, orbirea interioara. De cate ori nu se intampla sa luam totul con grano salis si sa pierdem din vedere semnificatii sau nuante esentiale dintr-un enunt sau dintr-un mesaj oarecare? De pilda, continuam sa ne lasam fascinati de un principiu care a facut o uimitoare cariera juridica: "Fiat justitia et pereat mundus" principiu fundamental din dreptul roman. Intr-o traducere libera, el ar insemna: sa se faca dreptate, chiar de-ar fi sa piara lumea. Mai terre à terre privind lucrurile, el vrea sa spuna ca trebuie sa faci dreptatea cu orice risc (nu spun "cu orice pret" pentru ca la noi notiunea de "pret" imbraca sensuri dintre cele mai curioase). Dincolo insa de justetea formala a principiului (justete si justitie au radacina comuna), e usor de remarcat aici exagerarea, patetismul scapat de sub control al latinului. Asa se face ca un principiu juridic de larg consens perpetueaza in istorie o conotatie extrem de nociva si anume aceea ca dreptatea ar fi mai presus decat existenta lumii. De aici se da apa la moara aberatiei dupa care "justitia e oarba" (cu toate reprezentarile ei iconografice), de aici excesele legalismului din societatea postmoderna, de aici avalansa de filme americane submediocre, in care asisti la interminabile procese penale, cenacluri juridice plicticoase si penibile, in care se dezbat "la bara" mari si cutremuratoare teme umane. Adevarul e unul: mai presus decat existenta insasi a lumii nu e decat Dumnezeu!
In sfarsit, vizionezi astfel de filme cu sentimentul ireprimabil ca viata este altundeva si altceva si ca arta este altceva si, cu siguranta, altundeva. Care ar fi asadar punctul nevralgic al principiului enuntat mai sus? Important e sa faci dreptate (daca ai calitatea sau esti abilitat sa o administrezi), dar nu cu pretul existentei lumii, ci, la limita, cu pretul propriei vieti. Cati dintre noi si, mai ales, cati dintre oamenii legislativului si executivului de la noi isi asuma un asemenea ultimatum?
Cu asemenea ganduri am citit si eu, ca tot omul, in presa, cazul de furt intelectual comis de dl Beuran, ministrul Sanatatii et. comp. Asupra cazului s-au pronuntat personalitati de anvergura ca, bunaoara, Nicolae Manolescu (intr-un excelent eseu, rostit la Radio "Europa Libera", si intr-un articol, "Despre plagiat", publicat recent intr-un numar din "Romania literara"). E justificata, fara doar si poate, indignarea celor care il incrimineaza pe dl Beuran si care l-au pus la stalpul infamiei. Numai ca, nu stiu cum sa spun, omul despre care vorbim e un "ignorant". El nu realizeaza ca a devenit peste noapte un al doilea Pierre Menard, personajul borgesian care reproduce cuvant cu cuvant, pana la ultima virgula, "Don Quijote" de Cervantes; cu singura diferenta ca aici sunt in joc niste ghiduri medicale franceze. Am urmarit multe dintre luarile publice de pozitie ale celui implicat si am sentimentul tot mai insistent ca dl Beuran n-a auzit niciodata de scandalurile de acest gen care au zguduit de-a lungul timpului viata culturala romaneasca. Domnia sa nu cred sa fi rasfoit vreodata Legea dreptului de autor, darmite sa fi auzit de existenta unor institutii precum "Copy-Ro" (Organism de gestiune colectiva a drepturilor de autor si a drepturilor conexe) sau "Dacin Sara", institutii autohtone care, in schimbul unei sume modice, iti asigura o lucrare impotriva unui (iata, oricand) posibil rapt intelectual. Din nefericire, cred ca va auzi cat de curand de existenta unor organisme similare din Hexagon si de "exigentele" acestora. Dar mai grav e ca domnia sa nu stie de fapt ce este un plagiat. E adevarat, notiunea de proprietate intelectuala asupra unei opere (patul germinativ al ideii de plagiat) a aparut abia pe la sfarsitul secolului al XVII-lea, inceputul secolului al XVIII-lea. Ei bine, dl Beuran se comporta de parca s-ar fi nascut inaintea acestei date. Trebuie adaugat imediat ca ochelarii au fost inventati chiar mai devreme, prin secolul al XVI-lea, or ministrul Sanatatii pare sa ignore si lucrul acesta, caci altfel ar fi constatat la timp cat e de nesanatos sa te "imprumuti" din texte semnate de altii si cat de inconfortabil e sa fii in acelasi timp la guvernare si in fata instantei, pentru furt. Unii sustin ca Braila, din zicala "A nimerit orbul Braila", ar fi de fapt o lectiune gresita a termenului "Braille". Sunt ei departe de adevar?
Ion Mircea 
A r h i v a
  Criticul terorist    
  Alexandru Condeescu    
  Ovidiu GLIGU    
  diligenta cu luneta    
  Ziua Literarava recomanda    
  Concursul National de Poezie Aurel DUMITRASCU editia a X-a    
  Onirism si experimentalism    
  44. O seara istorica. Sentimentul de Tepeneag    
  Lucian Perta    
  "SPERANTA CEA DE SUS"    
  Iulia ARGINT    1 comentariu
  Dumitru Tepeneag    
 Top afisari / comentarii 
 Onirism si experimentalism (174 afisari)
 Dumitru Tepeneag (51 afisari)
 44. O seara istorica. Sentimentul de Tepeneag (23 afisari)
 Tentativa esuata a PSD Constanta de blocare a privatizarii Regiei de Apa (19 afisari)
 Caini interzisi in China (18 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.00996 sec.