Ziua Logo
  Nr. 2838 de luni, 13 octombrie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
interviu
Alexandru Condeescu
-- "Nu critica este intr-o anume defensiva, ci institutia ei"
Iolanda MALAMEN: Draga Alexandru Condeescu, o simpla insiruire a trudei tale zilnice nu da intreaga masura a ceea ce faci. Esti un critic literar neobosit in a-si inventa noi si noi activitati, cu o energie intelectuala aproape atipica. Critic literar, istoriograf, cronicar literar, prefatator de editii, alcatuitor de editii, director al revistei "Manuscriptum", director al Muzeului Literaturii Romane, eseist...
Alexandru CONDEESCU: In acea perioada de criza a literaturii scrise, pe care nu aveam cum sa o intrevedem in '90, cand am venit la MLR, m-am pomenit intr-o postura insolita: aceea de "animator" cultural, intr-o capitala care ducea lipsa atunci de viata activa a unor institutii de cultura. Probabil criza era atunci mai mult a institutiilor, decat a literaturii, dupa cum s-a si dovedit in timp. La Muzeu, dupa reparatiile cladirii s-a infiripat (indraznesc a spune), nucleul unei "vieti culturale bucurestene", care astazi nu numai prin evocarile de istorie literara, prin lansarile de carte, prin expozitii retrospective, facute in "Rotonda" celebra de-acum, are de mult o ritmicitate fireasca. Aici a functionat primul club de literatura (platita), cu lecturi ale autorilor aflati indeobste la prima carte, lecturi care nu putine s-au transformat in tot atatea carti de succes ale deceniului. Unul din primele spatii neconventionale pentru teatru-lectura si teatru-poem a fost tot acesta.
I.M.: Da, o perioada extrem de vie, de interesanta si creativa. Sa nu uitam desele expozitii de pictura si concertele de muzica clasica, jazz.
A.C.: Da, sau expozitiile literare de mare interes, un fel de pariu cu muzeologia, cum ar fi cele dedicate lui Lucian Blaga, Tristan Tzara, Sadoveanu, Calinescu, Nichita Stanescu. E foarte dificil sa faci o expozitie atractiva punand in pagina manuscrise, documente, fotografii, in asa fel incat sa reinvii universul unui scriitor si cel al textelor sale. Expozitiile si instalatiile celor mai haraziti, si nu neaparat indrazneti prin tinerete, ci foarte tineri prin indrazneala, au avut de asemenea un mare impact la privitor.
I.M.: Mi-o amintesc cu emotie pe cea a lui Marcel Bunea, un artist cu totul special, care iese din contingent cu tot ceea ce face.
A.C.: A fost prezent si la Clubul de Jazz "Blue Night", unde alti protagonisti de exceptie Mircea Tiberian, Marta Hristea si Maurice de Martin au incantat asistenta cu muzica lor.
Am vrut ca Muzeul Literaturii Romane sa devina un "Centru cultural" viabil, coerent, cu o activitate sincronizata nevoii permanente de spiritualitate, intr-o capitala unde mondenitatea se intalneste cu valoarea.
I.M.: Dupa sincera mea parere ai reusit acest lucru, mai ales ca n-ai inchis in niste limite rigide aceste activitati. Ideea de muzeu sperie pe multi, care cred ca in interiorul unei asemenea institutii trebuie pasit numai cu papuci flausati, cu degetul la buze, vorbind in soapta si cutremurandu-te de importanta locului. In fond, nevoia pictorilor de-a expune spre exemplu intr-un asemenea spatiu face parte din dorinta fireasca de-a rezona cu literatura? Ai facut toate acestea neglijand scrisul?
A.C.: Dincolo de acest "bilant", care (n-am incotro), suna ca un raport de activitate, in Muzeu mi-am petrecut, iata, mai mult de zece ani, incercand sa-i traiesc in "linia intai" a fenomenului literar nu numai "pre si postapocaliptice". Nu rade, scrie inainte! Acestia au fost termeni critici lansati in premiera de directorul Muzeului, atunci cand mai tinea cronica literara in reviste. Ei au fost preluati ulterior de Dan Silviu Boerescu, Marin Mincu, Octavian Soviany, clasicisandu-se astfel.
Nu altfel s-au intamplat lucrurile in urma cu vreo douazeci de ani cu conceptul critic "Generatia in blugi", lansat pe cand tineam cronica de debut in "Luceafarul". Mi-a placut sa fiu intotdeauna in "prima linie de intampinare" a noii literaturi, fie ea optzecista, milenarista sau post apocaliptica. Prin evenimentele de la Muzeu incerc sa raman, vorba lui Nichita, "inauntrul fenomenelor", macar in forma de happenning sau performance, daca nu mai reusesc sa tin constant, ca altadata, o cronica literara. Oricum, din cauza intamplarilor administrativ-financiare, am scris foarte putin in ultimii ani. O carte-eseu despre Caragiale, "Planeta Moft", care e parte dintr-un eseu mult mai lung.
I.M.: Care a luat premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti 1998.
A.C.: In schimb am alcatuit o editie integrala, monumentala, Nichita Stanescu. Trebuie amintita aici editura Muzeului in care apar carti importante, multe premiate si comentate. Aici de fapt sunt realizate doua lucruri: valoarea cartii si pretul accesibil, mai ales pentru cei care sufera de pe urma tranzitiei, eterna tranzitie, de pe urma careia pierde atat de mult spiritul lucrurilor si chiar natura lor.
I.M.: Ce diagnostic ai pune fenomenului literar al ultimilor ani? Este bolnav incurabil, se insanatoseste, supravietuieste?
A.C.: Stii ce-i mai grav intr-o boala? Cand ii vezi simptomele si nu-i gasesti cauzele, indiferent de cate analize ii faci. Vorba lui Serban Cioculescu catre vreun coleg ipohondru: "Dar analiza de subit ti-ai facut-o?" Nu cred ca este cazul ca literatura romana sa-si faca analiza de "subit", dar este cazul sa ne intrebam de ce scriitorii nostri de astazi, mai ales cei tineri, au o cota valorica atat de mica. Oare nu cumva "bursa de valori" reala a societatii noastre este in suferinta? Oare nu cumva "aurul" dupa care alearga toata suflarea natiunii nu este atat de calp, cat a toate strivitor, si ne transforma intr-o lunga serie de fantose care gandesc prin replicile de divertisment ale televiziunilor?
Apocalipsa pe care o prevestea literatura autentica, nu cumva a venit pe nesimtite in vesela indobitocire mass-media? In aceasta maree anuntata a prostului gust, ne mai miram oare de sufocarea literaturii (cu * mare), de catre kitsch-ul (cu k mic) universal?
I.M.: Cum vezi salvarea?
A..C.: Imi ceri sa fiu profet? Pe langa literatura de geniu al carei secret nu-l am, am constatat ca literatura de succes supravietuitoare acum este cea care incorporeaza kitsch-ul intr-o structura literara (artistica), lucida si verificata valoric.
I.M.: Bun. Un critic poate fi intrebat, fara riscul de a-l banui de lipsa de generozitate, daca in aceasta nevoiasa tranzitie literatura romana are scriitori de geniu.
A.C.: Vezi tu, eu as prefera in literatura romana titani, nu genii. Noi nu de genii ducem lipsa, ci de confirmarea lor in timp si opera, in lucrare. Geniul ca atare este o notiune romantica, ea tinand de un entuziasm generos al tineretii unei literaturi nationale.
I. M.: De ce spunem de exemplu "Titanul de la Bayreuth" despre Wagner si nu spunem despre Eminescu "Titanul de la Ipotesti"?
A.C.: Chiar daca am spune "titanul de la Ipotesti", cine mai stie astazi buna limba romana, ca sa fim auziti? Ar fi trebuit sa o spunem la timp, si atunci Eminescu ar fi stat nu langa Wagner (probabil), dar macar langa Victor Hugo. Din pacate (o spune criticul) Eminescu nu a trait suficient cat sa se transforme din geniu in titan, desi ar fi avut toate datele (mai putin soarta) pentru aceasta. Revenind la literatura actuala, disparitia lui Nichita a dus la o mare penurie de genii, fiindca el dadea cu generozitate "certificate de genii" confratilor mai tineri. Ca sa nu raman totusi dator la intrebare, gasesc sclipiri de geniu in rostirea umoristica a lui Andrei Plesu, in cea disperata (cand e) a lui Mircea Cartarescu. Pui de geniu la inceputurile lui adolescentine este si Mircea Dinescu, ramas astazi numai pui pe plai.
I.M.: Critica literara este intr-o anume toropeala? De ce critici dinamici, aplicati, expresivi, cum ar fi Dan Silviu Boerescu, nu mai vin "in bataia pustii"?
A.C.: Nu atat critica este intr-o anume defensiva, cat institutia ei, ca instanta consacratoare de valori. Pe de alta parte, criticii importanti ai momentului "prerevolutionar", spre a nu mai vorbi de ceilalti, au ramas in urma fenomenului actual. Fara a fi neaparat niste nostalgici, au ramas prizonierii uneltelor lor, in timp ce fenomenul literar creator a evoluat (nu neaparat in bine), dar trebuie radiografiat cu discernamant, intuitie si buna credinta.
I.M.: Am asistat nu de mult la o lansare de carte de poezie, la care un critic important, care de multe ori a salutat cu frenezie noutatea, a desfiintat in cateva cuvinte poezia ultimului deceniu, considerand-o neperformanta pe toate planurile si vituperand patetic impotriva postmodernismului.
A.C.: Sa continuam. Despre Boerescu, cu care am colaborat la "Clubul de lectura" si caruia ii apreciez talentul, as spune ca exista o profunda diferenta intre vocatie si aspiratie. Uneori aspiratia se schimba si probabil tentatia avantajelor si confortului unei alte meserii sunt mai puternice decat asceza si privatiunile creatoare ale uneui cariere culturale.
I.M.: Este impartita acum Romania in provincii literare?
A.C.: Da, Romania este impartita in provincii literare. Era si inainte, dar gratie "centralizarii" nu se observa. Adica exista scriitori provinciali, si scriitori pur si simplu. Ultimii pot suferi din lipsa de comunicare/ difuzare a cartilor si a revistelor literare, dar raman tot scriitori de valoare; ceilalti (primii), chiar daca-si trimit cartile si revistele peste tot, raman tot ce-au fost niste veleitari, grafomani. Si in Bucuresti situatia este aceeasi, ba chiar mult mai clar.
I.M.: Ai ramas de-a lungul anilor fidel unor entuziasme care puteau parea pripite?
A.C.: Da, si nu numai cand tineam rubrica de debut, deoarece acolo scrii despre ce apare, nu poti alege, depinzi de "recolta". Autorii pe care am mizat in timp au fost Nichita Stanescu (inca de la "Epica Magna"), Cezar Ivanescu, Nichita Danilov, Angela Marinescu, Galatanu...
I.M.: De ce la noi nu exista solidaritate de breasla ca in multe alte literaturi?
A.C.: Asta e o meteahna generala la romani. Cred ca vine din modestie. Ca sa nu ne laude altii prea tare si sa ne aprecieze peste masura, doamne fereste, am ales sa ne criticam singuri intre noi, dar mai ales fata de altii, sa nu ni se urce la cap ca am fost prea destepti si ca ne-ar merge prea bine.
I.M.: Judecand dupa fenomenul Coelho (de exemplu), ale carui carti le citesc infometati zeci de milioane de oameni, literatura de consum produce iata, idoli si printre scriitori, nu numai printre cantaretii rock.
A.C.: Literatura de consum, chiar si de anumita pretentie de intelectualitate, sau ea mai ales, ca sa fie kitsch-ul cat mai complet, nu a murit si nici nu a imbatranit vreodata. E atat de tanara, ca da in mintea copiilor, si dupa buimaceala televiziunilor, ce poate fi mai profund in banalitatea sa pretentioasa, decat Coelho? Dar avem si noi autorii nostri de succes garantat, atata vreme cat sunt cititi si cumparati de un public al lor. De pilda cartile domului Paler, care se vand chiar inainte sa apara, la toate targurile de carte. E de fapt un fenomen imbucurator. E o pledoarie pentru carte. In fond nu toti citesc Nicolae Breban.
I.M.: Alexandru Condeescu, secolul trecut a fost marcat, in literatura, de critici care aveau pe langa un spirit de sacrificiu real si o mai mare putere de implicare in fenomenul literar.
A.C.: Cred ca nu trecem printr-o perioada (asta vrea sa spuna ceva decenii) propice aparitiei unor mari instante critice. E o vreme minimalista, in care fenomenul literar insusi este pulverizat precum picaturile de mercur dintr-un termometru spart. Ele nu mai arata temperatura spiritului unei natiuni ca altadata. Si astfel nici critica nu poate fi si nici nu pooate surprinde real "starea de sanatate" a literaturii (iata ca am o ezitare semnificativa) nationale.
I.M.: Cum vezi boema literara a ultimului deceniu in comparatie cu cea a anilor '60-'80 de exemplu. Pun intrebarea asta pentru ca eu insami am fost unul dintre personajele acelei boeme.
A.C.: Astazi boema e mai mult o sfidare fara obiect, din ea ramanand numai partea de risipa a inspiratiei, de pierdere seducatoare de timp si mult mai putin latura ei creatoare, de fronda universala.
I.M.: Nemaivorbind de faptul ca acum boemul este perceput neaparat ca o aratare neigienica, fara casa, fara nici un leu in buzunar, cu ochii sticlind de foame. Boemul secolului trecut, ca spirit, era un productiv, cu o mare libertate interioara.
A.C.: Boema de astazi se poate incadra desigur intr-o boema eterna a literaturii romane care s-ar deschide pentru mine cu faimoasele cuvinte ale lui Titu Maiorescu, exasperat de a nu primi fotografiile pentru tabloul "Junimii" de la Eminescu si Caragiale: "La bôhème roumaine". Totusi ea nu este decat o palida continuare a marilor boemi de dinainte de '89, pe care Nichita o numea: "Les années fôlles du socialisme".
I.M.: Proiecte?
A.C.: Sa duc la bun sfarsit editia integrala Nichita Stanescu, "Opera Magna" , urmata de o "Viata" a poetului, nu romantata, in stilul lui Calinescu (nu am talentul lui de romancier), ci un soi de ciné-verité: o biografie riguroasa, un gen literar care lipseste astazi la noi. Si daca timpul va fi ingaduitor as vrea sa completez eseul (de debut) "Planeta Moft", despre Caragiale, ca o ampla comedie a presei tranzitiei noastre fara sfarsit.
I.M.: Sa dea bunul Dumnezeu sa-ti implinesti aceste iluzii superbe, care sunt proiectele tale literare!
A.C.: Boema de astazi se poate incadra desigur intr-o "boema eterna" a literaturii romane, care s-ar deschide pentru maine cu faimoasele cuvinte ale lui Titu Maiorescu, exasperat de a nu primi fotografiile pentru tabloul Junimii de la Eminescu si Caragiale: "La bohéma roumaine". Totusi ea nu este inca decat o palida confirmare a marilor boemi de mare talent de dinainte de decembrie '89, din acea vreme pe care Nichita o numea "Les ...folles du socialisme". De ce spun asta? Pentru ca acea boema sfida superb obtuzitatea sistemului totalitar. Ea oferea atunci chiar mai mult decat iluzia unei libertati de creatie. Era un mod de-a fi, de-a gandi cu adevarat mai liber.
Interviu realizat de Iolanda MALAMEN
A r h i v a
  Criticul terorist    
  Cecitatea noastra cea de toate zilele    
  Ovidiu GLIGU    
  diligenta cu luneta    
  Ziua Literarava recomanda    
  Concursul National de Poezie Aurel DUMITRASCU editia a X-a    
  Onirism si experimentalism    
  44. O seara istorica. Sentimentul de Tepeneag    
  Lucian Perta    
  "SPERANTA CEA DE SUS"    
  Iulia ARGINT    1 comentariu
  Dumitru Tepeneag    
 Top afisari / comentarii 
 Onirism si experimentalism (174 afisari)
 Dumitru Tepeneag (51 afisari)
 44. O seara istorica. Sentimentul de Tepeneag (23 afisari)
 Tentativa esuata a PSD Constanta de blocare a privatizarii Regiei de Apa (19 afisari)
 Caini interzisi in China (18 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.03546 sec.