Ziua Logo
  Nr. 2724 de luni, 2 iunie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
Simona-Grazia DIMA
S-a nascut in Timisoara, la 7 octombrie 1958, unde a facut studii universitare filologice (engleza-romana). In prezent lucreaza la Muzeul Literaturii Romane. Este poeta si eseista colaborand la majoritatea revistelor literare. A publicat urmatoarele volume:
Ecuatie linistita, Albatros, 1985; Diminetile gindului, Facla, 1989; Scara lui Iacob, Hestia, 1995; Noaptea romana, Arhipelag, 1997; Focul matematic, Eminescu, 1997; Confesor de tigri, Axa, 1998; Ultimul etrusc, Augusta, 2002; Calatorii apocrife, Paralela 45, 2002. Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania filiala Timisoara (1998); Premiul Academiei Carpathica, Bucuresti (1998).
N-ai fost cuminte!
Victima v-a pregatit masa, felurile
cele mai stralucitoare, puiul de mistret
cu mar in bot, s-a-ngrijit din timp de nunta,
a facut strigarile, a condus mirii,
a comandat tortul miresei, a potrivit
muzica si dansul. Cu beregata taiata,
victima urca acum, rabdator, scara,
in cea mai pustiita seara, sa va imbarbateze,
si va daruieste Cartile si va face focul in sobe,
va mangaie cainele si va intinde mesele,
v-asterne culcusul, vi-i incalzeste arhaic,
cu sticle de apa fierbinte, si nu va gasiti
neprimitoare casa, si-n vreme ce ultimii stropi
de sange ii cad in artere, se retrage,
sa nu va deranjeze, undeva, dupa lume.
Apucati sa-i sloboziti un tipat pe urme:
N-ai fost cuminte! Noi doream altceva!
Cu totul altceva!
Plansul fiarei
Auzi? E fiara.
Plange, plange.
Dar n-o compatimiti.
Se rupe in bucati
ce nu-s de lacrimi,
nu-s de duiosie -
arata fiecare a
de metal. N-o
tulburati, n-o
ispititi cu zahar.
Tocmai deprinde frumusetea
si niciodata nu va-ntoarce
fata ca un slav.
Ea plange numai fiindca-nvata,
nu' fiindca s-ar fi imblanzit.
Dac-ati opri-o din plans,
v-ar sfarteca. Ea plange, plange,
ca sa ramana, fara salbaticie,
fiara.
Luciul adevarat al otravii
Pretios taram, de lucruri neatinse.
Lasate-n harjonire. Nici o intentie
nu deturna praful lunar si rece, pralina meteorica,
luciul adevarat al otravii. Vedeam asa cum este.
Mangaiam cu privirea torsurile de balauri,
cate un muschi cutremurat prin somn.
Nu se vestea impacarea si chiar de aceea era liniste.
Cuvintele nu razbateau pan a aici.
Cinau dusmanii cugetand senin:
lasati-nesa ne uram in pace.
Umbriel
Coboram alaturi, infricosati: ne desparteam
de transparente. Uite, imi spuse (era inger
si se numea Umbriel), aici e plin de oameni
care habar n-au ca se afla in toiul revolutiei
pana ce nu vine unul cu o pancarta si
nu le-arata scris urias REVOLUTIE,
chiar si atunci cheama, sa fie siguri ca pricep,
si sunt la adapost, traducatorul (ei nu risca).
Si nimeni nu mai intelege iubirea
daca nu vede cuvantul IUBIRE imprimat,
daca nu-l aude racnit, oricat de multa iubire
ar fi. Trebuie sa-i opresti la curs
si ei raman in banci, in costumasele cadrilate
de clasa intai, congestionati la fata si sufland
din greu, nu prind o iota, strang tare-n brate
inimi hacuite, inca-n pulsatie. Se joaca,
isi moaie degetele-n sange, rad, nu stiu ce e
un lichid? o culoare? decat cand apare
pedagogul cu nuiaua si le indica sever, in dictionar,
cuvantul SANGE. Uite, mai zise Umbriel, ce trairi
usoare si perfecte si-mi arata un card
de fiinte mici in fuga si nu le vede nimeni
pana ce n-au fost ucise (desi tot ce fac e fiindca
au realizat de mult revolutia, au patruns iubirea
si au primit adevaratul sange), pana ce nu se da
in mass media si nu se infiinteaza o catedra
de IMPLINIRE.
Seara perfecta pentru inviere
O indurare a existat intotdeauna
spre mine, generozitatea calaului
spargea norii si dezvelea cerul copil,
m-au purtat pe maini ca pe-un mort,
nu sufeream, imi placea seara aceea reavana,
perfecta pentru inviere, nimic nu era vechi atunci.
Lumanarile din jurul meu ii facusera pe multi
sa vina atat de aproape, ce bine, altfel
nu m-ar fi cunoscut, stateau in cerc,
parca-ar fi stiut ca nu e orice seara,
eu tocmai renasteam, da, pricepeau,
precum un singur om, convoiul
savura mireasma presimtirii.
Sculptura. Doi soti etrusci
In frig ne-au lasat si-n neatingere
cei ce s-au grabit sa ne sculpteze.
Si bratele nu ni le puteam misca
prin burnita de fum. Am fi vrut
sa ne mai facem semn, desi stateam
alaturi de-acum incolo mii de ani
nu vom clinti. Ne-au astupat gura,
nu ne-au intrebat daca mai avem
de rostit vreun cuvant.
Mana mea abia ridicata prin zgura
e ramasul meu bun si-nseamna
ca voi reinvia candva.
Tu vei fi citit poate-ntr-o carte de flacari,
vei intelege, in sfarsit, ca e vorba
de mine, vei capata un vaz
si-n el, prea clar, pe mine
ma vei deslusi cum incerc
sa ridic plapuma de valuri
a blestemului, damnatiunea oceanica vorbind,
cu limba de piatra,
prin oarbe miriade de pesti.
Aceasta fiinta noua
Il spal zi si noapte, pe arsita, pe ninsori,
in deplina singuratate: un prunc cu ochii inchisi,
insensibil. Cand vreau sa-l depun in sala centrala,
un brat ma opreste. "E tot patat, mai spala-l."
Continuu. Pe stancile ude, tarziu, visand
sa vin la masa cu el. In licarul sfesnicelor s-ascult,
sa-nfiripez. O convorbire calma de castelani, despre
viitorul acestui copil. Sa-l drapam in brocart,
sa-l intelegem. Acum se-aud dincolo de poarta pasi.
E sapunit si ud. Dar nu vorbeste, nu deschide ochii.
Trebuie sa-i fasonez privire, suras. Si sa-l depun
in jilt, fara a-i fi parinte. Ma cheama sfetnicii
la rege. Vom privi impreuna aceasta fiinta noua.
Intre slujitori aliniati, ii vom lumina viata.
Tu esti, nevinovata, bautura
Cum jinduiesc dupa tine, dupa rodul tau,
lume, si prea ma gatesc pentru intalnirea cu tine,
ca un mire nebun, ca o mireasa inecata
intr-o mare de roze. Iti intorc cu de-a sila
palul obraz spre mine, as vrea sa luminezi,
cand tu nu esti decat o luna aprinsa pentru sine
si pentru nimeni altul, fiorii tai nu pot sa-i prind,
de la lumina ta n-am cum sa infloresc si tu nu-mi dai
nici un locsor unde sa explorez. Tu n-ai baut,
ca mine, betivul, tu esti, nevinovata, bautura,
oh, viciul mei, viata, lume, afacere blestemata
din care-abia ma smulg, eu cer intruna opiul tau
si nu ma satur, caci sunt drogatul tau, o, viata,
lume, duioasa mafie de care nu ma mai desprind.
A r h i v a
  O R L poetului    
  Lucia VERONA    
  Hamsun    
  |N MEMORIA LUI ION DRAGANOIU    
  Ziua Literara va recomanda    
  Diligenta cu luneta    
  Tutti frutti    
  Ceea ce oamenii nu vor sa afle    
  Ego si alter-ego poetic    
  37. Editie speciala. La "ruperea pisicii"    
  Lucian Perta Parodii    
  "LITERATURA CA DESTIN"- POETUL ION STRATAN, INVITATUL EMISIUNII    
  Domnica DRUMEA    
 Top afisari / comentarii 
 "Mama Lumii" la Bucuresti (50 afisari)
 |N MEMORIA LUI ION DRAGANOIU (41 afisari)
 Richard Chamberlain e homosexual (39 afisari)
 Domnica DRUMEA (23 afisari)
 Ziua Literara va recomanda (21 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.03742 sec.