Ziua Logo
  Nr. 2724 de luni, 2 iunie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
Ceea ce oamenii nu vor sa afle
In lirica lui Valeriu Mircea Popa "poezia obiectelor" se imbraca in aburii unei jubilatii domoale, care se naste din sentimentul empatiei cu toate lucrurile si cu toate fapturile, iar perceptia minimalista devine un franciscanism sui generis, semn al reintegrarii in cosmic. Subiectul liric are capacitatea de a se deschide in fata semnalelor ce vin dinspre lucruri, este sensibil la limbajul spatiului, concretizat in veritabile afluvii de energie imaginativa semnificanta, astfel incat existenta se converteste intr-o vesnica "panda" a miracolelor de zi cu zi, intr-o contemplatie, uneori melancolica, a ierofaniilor, a sacrului prezent pana si in obiectele cele mai obisnuite. Iar poezia nu va fi, ca atare, decat o tentativa de a nominaliza "maruntii zei" ai obiectelor, care se ascund in pastele si plamadele cosmice, o tentativa ce sfarseste la ultimele limite ale limbajului, nu se poate articula niciodata pe deplin in vreun idiom si, in consecinta, este posibila numai ca non-expresie. Cuvintele devin, in aceasta ordine de idei, obiecte-semn, care nu fac altceva decat sa isi etaleze, folosind limbajul plastic al "aratarii", propria vacuitate semantica, dar si disponibilitatea maxima de a semnifica. De aceea, in poetica lui Valeriu Mircea Popa, la fel ca la "poetii obiectelor" (Almosnino, Abaluta sau Fati) privirea joaca un rol esential: ea ordoneaza spatiul, il redimensioneaza operand racursiuni sau configurari, ridicand la o acuitate extrema vazul comun (un vaz "al tribului" perfect analog cu "limba tribului" incriminata de Mallarmé) si descoperind finalmente "ceea ce oamenii nu vor sa afle", adica suflul divin captiv in obiecte: "poate ca ar fi o greseala sa le spui oamenilor/ ceea ce nu vor sa afle/ mai ales acum cand fara ochelari/ vezi numai departele/ cam la jumatatea drumului intre cer/ si pamant/ probabil si magicienii/ simt uneori nevoia sa se pacaleasca singuri/ sa inventeze inca o data/ ghearele unei pisici invizibile/ ce zgarie aerul pana la sange/ inainte de a-si lua ramas bun/ pana cand pe scena din podul palmelor/ o sa inceapa ploaia/ adica Tibetul/ care se afla intotdeauna dincolo de Tibet/ cel putin atunci cand umbli pe ape/ si o batista stralucitor de alba/ flutura la capatul unditei" (in podul palmelor). Pe parcursul unor asemenea "arte poetice" (caci Valeriu Mircea Popa face simultan o poezie a obiectelor dar si o poezie a limbajului, de vreme ce cuvantul a atins acea transparenta/ opacitate superlativa care il transforma in "lucru", susceptibil sa intre, ca o placuta de mozaic, in structura unei configuratii) actul poetic este investit cu dimensiunile unui spectacol interior in care sunt antrenate toate semnele sacrului, iar "Tibetul" vazut nu mai este decat semnul unui "Tibet" transcendent. Dintr-o asemenea perspectiva, operatorul de text devine operator de imagine care, ca la o masa de montaj reasambleaza segmentele realului in caleidoscopii policrome ce fac inteligibil indicibilul sau inominabilul. "Metoda" este asa cum spuneam cea a "configuratiei" (despre care se vorbea si in luarile de cuvant teoretice ale grupului oniric), adica dicteul "minimal" (redus de obicei la o singura propozitie) ce aglutineaza secventele disparate ale realului, reveland campurile de forta, "structurile" ascunse ale acestuia, in ipostaza lor de "mister", de profunzime impenetrabila, astfel incat poemele devin "ideograme", semne pictografice prin care absolutul se scrie si se dezvaluie ascunzandu-se. In consecinta, poetul deseneaza, transeaza sotronuri magice in interiorul carora se desfasoara probe ale labirintului urmate de "iluminari" ca in poemul Rayuela sau construieste camere de subsol destinate experientelor "labirintice" ale poetizarii: "o linie zgariata pe zidurile cantonului/ de mana unui copil/ ajunge din urma acceleratul/ si apoi ne putem juca in liniste/ cu labirintul finlandez/ fara sa ne pese cine va spala/ diseara/ dintii celui mort/ astfel incat sufletul/ sa plece curat de pe limba" (camera de subsol sau rascumpararea). Viziunea "configurativa" din asemenea poeme face pertinenta un soi de "tristete metafizica", un fel de "rana ascunsa" (a omului, a lucrurilor sau poate a absolutului insusi), iar textele se convertesc in veritabile spectacole de "sunet si lumina" peste care planeaza umbra lui Janis Joplin, cantand bolile neobisnuite ale atomilor, suferintele sangelui sau ale spermei: "poate ca dragostea este un drog/ ce nu se mai jupoaie niciodata de pe creier/ ce parere ai despre asta janis joplin/ un barbat si o femeie dansau imbratisati/ fiecare privind peste umarul celuilalt/ important este sa nu trivializam replicile/ a soptit unul dintre ei/ poate chiar eu insumi/ o banalitate/ un tablou pictat de Chagall/ evreul acela rus care se incapatana sa traiasca/ deasupra pamantului/ sunete fabuloase/ din trupul unei viori de plastilina" (cateva scrisori catre janis joplin). Poezia obiectelor capata astfel in camera de subsol dimensiunile unui "nou lirism metafizic", pe care Valeriu Mircea Popa il orchestreaza cu o siguranta de invidiat si, nu de putine ori, cu stralucirea unui poet de mare calibru, prea putin interesat de ceea ce este circumstantial, asadar perisabil, "pictand", ca mai demult Daniel Turcea in "ideograme" ce amintesc intelepciunea Zenului, un soi de "legenda personala" a absolutului.
Valeriu Mircea Popa, camera de subsol sau rascumpararea, Editura Vinea, 2002
Octavian SOVIANY 
A r h i v a
  O R L poetului    
  Lucia VERONA    
  Hamsun    
  |N MEMORIA LUI ION DRAGANOIU    
  Ziua Literara va recomanda    
  Diligenta cu luneta    
  Tutti frutti    
  Ego si alter-ego poetic    
  37. Editie speciala. La "ruperea pisicii"    
  Lucian Perta Parodii    
  "LITERATURA CA DESTIN"- POETUL ION STRATAN, INVITATUL EMISIUNII    
  Domnica DRUMEA    
  Simona-Grazia DIMA    
 Top afisari / comentarii 
 "Mama Lumii" la Bucuresti (50 afisari)
 |N MEMORIA LUI ION DRAGANOIU (41 afisari)
 Richard Chamberlain e homosexual (39 afisari)
 Domnica DRUMEA (23 afisari)
 Ziua Literara va recomanda (21 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.03415 sec.