Ziua Logo
  Nr. 2724 de luni, 2 iunie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
Ziua Literara va recomanda
-- Eugenia TARALUNGA
Mici unitATi de percepTie
Editura Muzeul literaturii romane, 2003
O poezie izvorata dintr-un narcisism fundamental. Fara a discuta daca narcisismul ar fi sau nu conditia primara a poeziei, nu putem sa nu remarcam privirea intoarsa gales de poeta spre propriul Eu, nu doar pentru a-l transa in "mici unitati de perceptie" a ceea ce-l inconjoara spre a-l defini, dar si fiorul de mandrie intima desprins din aceasta contemplatie. Coperta ce aduce aminte de intalnirea intamplatoare dintre o masina de cusut si o umbrela pe o masa de operatie ar diseca aceasta combinatie de delicatete si ironie acida care este, de fapt, poezia Eugeniei Taralunga. Nu cred ca exagerez daca vorbesc despre obsesia analizei dusa pana la "monade", pana acolo unde nu mai poti imparti ultimele elemente in categorii, sentimentele in bune sau rele sau oglinzile in convexe sau concave! Cand am vorbit despre narcisism n-am exclus nici prezenta unei umbre greu de evitat in aceste poezii: e vorba despre spectrul unui Tu inspre care se indreapta discursul ironic/ dragastos al Eului poetic. Un Tu-receptacul ce aduna in corpul sau simbolic totalitatea senzatiilor "recoltate" din tot ce inconjoara "organele sensibile" ale poetei. Discursul organizat ca modalitate de autocunoastere pleaca inspre fiinta celuilalt pentru a se intoarce mutilat fie de refuzul unei comunicari adevarate (poetice), fie ciuntit de chiar atingerea acelui corp logofor: "fericiti cei ce-si inteleg perceptiile/ eu nu pot decat sa le duc cu mine pretutindeni/ sa le ocolesc discret/ fara ca ele sa prinda de veste// balansul tau vertical ma ameteste/ tu poti cobori in frig si intuneric/ unde nimeni nu indrazneste sa ajunga/ acolo perceptiile abia capata contur// pe tine te lasa in preajma lor/ dar cata durere aduni/ de acolo de jos/ unde e frig si intuneric."
Avem senzatia descoperirii unei poezii profund feminine, asa cum am spus, amestec de sensibilitate exasperanta si ironie asemeni unei lame de otel, poezie care strange in datele ei primare experiente ale animei exhibate cu mandria celui impacat cu propria conditie. Narcisismul despre care vorbeam se arata a fi un mod de a te comunica, dar si de a te arata intangibil, chiar in momentele de deschidere maxima (de perceptie): "sa te bucuri de fiecare particica a eului tau intreg si fara hotare mult-invocatule a toate aducatorule mereu indemanatic in gasirea esentelor vino sa mai scoti o frumoasa intamplare din acelasi joben sa mai rotesti de trei ori aceeasi bagheta deasupra capului meu sa mai ivesti o esarfa multicolora din maneca aceleiasi haine si sa ma duci iar spre nemasurate inaltimi..."
Comunicarea cu celalalt e o forma de lustruire a propriilor limite si contururi, un sistem propriu de a supravietui prin intarirea "marginilor". O poezie "minora" am spune noi, dar nu in sensul rau al cuvantului.
Sorin GARJAN
Iani...
(ocheanul cu vitralii)
Editura Eikon, 2003
Sorin Garjan a ajuns deja la al saptelea volum, iar acest lucru se simte cu prisosinta, dar intr-un singur sens: cartea de fata imbina maturitatea discursului cu energia violenta pe care numai un debutant o are. Iani... vorbeste despre descoperirea Sinelui prin regresia onirica "in pielea" unui bunic din care "au ramas fotografiile vechi ca parul tuns prin frizeriile burgului/ imagini neiertate de timp si acvariul mortii in care mustata lui "a la Vuk!" se rasfata ondulandu-se ca pestii "voal de mireasa..."".
M-a surprins in modul cel mai placut acest volum atat de original al unui poet despre care, sincer sa fiu, nu auzisem. Un onirism aplicat pe fondul tumultuos al expresionismului de avangarda, totul asezat pe tiparele nonconformiste ale intertextualismului postmodern. Si toate aceste "-isme" sunt sigur nu v-ar spune nimic fara forta imaginii crude care domneste in aceasta carte. Sorin Garjan are stiinta "nascatorului de imagine". La el pestii sar din iaz pentru a paste alaturi de vite, bunicul Iani prinde viata din fotografii ingalbenite, gerurile isi scot mastile de naftalina pentru a inaugura carnavalul pe malurile Dunarii etc.
Nu vreau sa cad in penibil, dar silueta bunicului extrasa duios din memoria nepotului are ceva extrem de induiosator (bineinteles, datorita modului de realizare a "operatiei"): "saracite de glorii ultimele obsesii ale bunicului Iani apar deodata scrise cu vopsea alba pe o fereastra posaca: "ucenic la stingatorii de var... nufar de carne intr-un bazin cu formol... un camion cu prelata cu deportatii inghesuiti unul intr-altul ca vacile-n targ..."". Aparent lipsit de autoreferentialitatea poeziei la moda, de exhibarea impudica a Eului, versul lui Sorin Garjan se infasoara discret in jurul unei fiinte atat de reale, dar si atat de inconsistente... in moarte. Singura certitudine este cea a memoriei (daca asta poate fi o certitudine), a umbrelor care populeaza victimizator un prezent halucinant. Nu vreau sa vorbesc despre intoarcerea la o copilarie fascinata de figura acestui personaj mai important decat orice "erou", fiindca de fapt aici este vorba despre recuperarea unei nuante de sepia-basm care acopera suprafata trecutului, al nostru si al vostru... Cititi si amintiti-va!
Bogdan-Alexandru Stanescu 
A r h i v a
  O R L poetului    
  Lucia VERONA    
  Hamsun    
  |N MEMORIA LUI ION DRAGANOIU    
  Diligenta cu luneta    
  Tutti frutti    
  Ceea ce oamenii nu vor sa afle    
  Ego si alter-ego poetic    
  37. Editie speciala. La "ruperea pisicii"    
  Lucian Perta Parodii    
  "LITERATURA CA DESTIN"- POETUL ION STRATAN, INVITATUL EMISIUNII    
  Domnica DRUMEA    
  Simona-Grazia DIMA    
 Top afisari / comentarii 
 "Mama Lumii" la Bucuresti (50 afisari)
 |N MEMORIA LUI ION DRAGANOIU (41 afisari)
 Richard Chamberlain e homosexual (39 afisari)
 Domnica DRUMEA (23 afisari)
 Ziua Literara va recomanda (21 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01907 sec.