Ziua Logo
  Nr. 2724 de luni, 2 iunie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
lectia de anatomie
Hamsun
Aveam douazeci si unu de ani. Rataceam prin provincii si prin orasul Bucuresti. Incepusem mai multe scoli, renuntasem pe rind. Ai de gind sa termini vreuna? Da! Cind? Nu stiu! Ce nu-mi convenea uitam cu placere si folos. Colorez cu doua zicale: taiam frunza la ciini dar nu bateam apa-n piua! Nici performanta in sport nu mai faceam. Eram de tot indragostit si pacatos nestatornic. Mai munceam, pe ici, pe colo. Citeam pe rupte. Asta, da! Nu imi trecea prin cap sa fac literatura. Practicam arta supravietuirii, asa cum vorbea musiu Jourdain frantuzeste. Istoria si politica ma interesau doar atunci cind le intilneam in carti. Nu aveam modele, nici profesori si prea putini prieteni.
Intr-o dupa amiaza de vara, anticarul Blum (oho, dar el se numea chiar Leon Blum si gluma lui repetata era: cum, nu stii ca imediat dupa razboi eu am fost prim-ministru in Franta?!) neuitatul Blum, asadar, mi-a dat o carte. Format mare, hirtie groasa galbuie, aspra, prima coperta colorata ca un foarte vechi afis de cinema. Daca nu-ti place, mi-o dai inapoi, te taxez doar cu cit un timbru de recomandata. Daca vrei sa fie a ta, o cumperi si gata. Daca-ti place la nebunie, ti-o dau numai la jumate de pret, si asa vind ieftin, sunt cel mai pagubos anticar din republica. Si surisul lui parsiv: asta nu inseamna ca sint republican. Dar nici regalist, doamne fereste! Sint Blum!
Cartea a stat citeva zile pe o polita de lemn in casa bunicii. Mincam la ea prinzul si cina. Bunica era printre putinele fapturi din jurul meu, familie si cunoscuti, care avea incredere in ce as putea face, cu toate ca nu faceam pe atunci nimic. Avea ochelari rotunzi, cu rame subtiri de otel. Am gasit-o citind. Cartea nici cumparata, nici imprumutata de la Blum. Rodul pamintului de Knut Hamsun. Despre cum si ce citea bunica, altadata... Destul ca, fara vorbe si fara sa-si ridice ochii din cartea deschisa pe masa, m-a facut sa inteleg ca nu este nimic de impartit. Ea va citi cartea. Eu nu ma pot atinge de caramida asta de hirtie decit dupa ce mina ei va intoarce ultima fila. Mina ei, ca o radacina adinca si fara de moarte. Aceasta femeie, ea insasi stapina unei lumi imaginare, teribile, din care zilnic imi povestea cite ceva.
Am asteptat inca trei zile si trei nopti. Era o ciudata provocare, ceva cu totul nou, neasteptat, promis demult, uitat pe drum. Cine da? Cine primeste?
As putea spune, iata o carte care m-a facut om? M-a trimis brusc intr-un loc unde ar fi trebuit sa fiu demult? Mi-a sugerat cine as putea fi? Ma intreb acum. Atunci traiam doar bucuria pura si fara nume, plina de teama si speranta a ceea ce trebuie in sfirsit sa ti se intimple si, in acelasi timp, s-ar fi putut sa nu fie.
De atunci, il caut peste tot pe acest Hamsun. Fara sa pot afla ce cred eu ca m-ar fi interesat din prezenta lui neobisnuita. Viata in zig zag. Opera vasta, inegala si inegalabila. Vremuri afurisite. Spre sfirsitul deceniului noua am reusit sa obtin pentru Cartea Romaneasca copy right-ul Hamsun. Exclusiv. Am gasit la Oslo un viking care a inteles fara maruntisuri dogmaticoase, cum se supravietuia prin carte in Romania de atunci. Nu mi-a cerut nici un cent. Pomana? Nu! Comunicare, electricitate intelectuala, chimie a relatiei umane. M-am intilnit in anii din urma cu un amic comun, un jurnalist american, polonez de origine. Liber-schimbist, jovial, simpatic, incapatinat. Si, cum bine-i sta voinicului, politic, foarte corect! Hamsunist, ca si mine. La a treia sticla de Guiness mi-a spus, aerul cu care opresti un necunoscut pe strada si il intrebi incotro este bulevadrul cutare: stii ca Hamsun a fost pro nazist? N-am bagat de seama, cind am citit Rodul pamintului, am spus. Oh, yes, a strigat el, a masterpiece indeed, ce magie, ce lume... dar i-ai citit articolele din timpul razboiului? A sarit din avion si nu i s-a deschis parasuta, am spus. Aha, asa-i ca imi dai dreptate? Sigur ca nu, am spus, nu am mijloace sa-l judec, tii minte finalul din Rodul pamintului? Nu, a spus el. Eu il stiu, am spus. Lumea e mare si misuna ca un furnicar si Inger a misunat printre furnici. Ea era aproape un nimic printre oameni, abia o farima. Si acum insereaza. Ne-am despartit in usa bistroului de linga Ateneu. A doua zi in zori el pleca acasa la Chicago. I-am spus: stii ca Hamsun a fost in tinerete taxator pe un tramvai la Chicago? Ok, a zis el, te astept la anul, cum ai promis, la Chicago.
Nu am apucat sa tiparesc decit un volum din Hamsun la Cartea Romaneasca. Dupa 1989 "seria Hamsun" a ajuns la Univers. Nu stiu cum. Important este ca acolo s-au tiparit pina acum citeva din marile lui romane. In traducerea mult regretatului profesor Valeriu Munteanu. Universitar de marca, om de o rara delicatete, toba de carte, cunoscind ca si un nativ toate limbile scandinave, la peste saptezeci de ani, domnul profesor s-a apucat tinereste de treaba. Din nefericire s-a stins pe neasteptate. In plin efort si in lumina orbitoare in care, oriunde si oricine ai fi, te arunca apropierea asprului norveg. A apucat sa termine Rodul pamintului. (*)
Tocmai am recitit-o. A treia oara. Instinctiv simt ca traducerea este fidela, sobra, creativa. Peste, mi se pare mie, cum suna in franceza.
Hamsun scrie hartuit de demoni, dar mereu ocrotit de pronia cereasca. Totul intr-un "uragan de lumina", dezlantuire continua, ejaculare, urlet, furie. Si, in acelasi timp, o detasare senina de lucruri si de oameni. Epicul sublimeaza intr-o substanta noua, ai spune ca privesti un obiect necunoscut ajuns pe pamint din cosmos, atragator si primejdios, te uiti, iti place, te ingrozesti, nu te poti desprinde de acolo, nu intelegi, accepti. Patetismul rece, fervoarea vizionara fac suportabil mersul mereu pe marginea prapastiei.
Hamsun a trait nouazeci si patru de ani. S-a nascut, ca noi toti, fara voia lui, dar a murit, precum foarte putini dintre oameni, atunci cind a vrut el. Motaia uitat de lume la ferma lui paraginita. Bunul Dumnezeu a coborit de citeva ori si s-a asezat linga el, pe banca de mesteacan. Hamsun se prefacea ca doarme. Ar trebui, a spus Cel de Sus, sa o trimit la tine, pe Vadana cu Coasa. Ai stat destul si ai pacatuit mult. Ea insista, esti alegerea ei si Eu nu imi ingadui sa folosesc prea des dreptul de veto. Inca nu, Doamne, a murmurat Hamsun, nu vor sa-mi publice ultima carte si nu pot pleca fara ea. Mda, a spus Atoatefacatorul, atunci aranjeaza-te mai degraba cu editorul ala, la urma urmei, tu l-ai facut sa fie ce este, nu mai vorbesc de tara asta, care iti este, orice ar fi, indatorata. Hamsun a ris intr-un fel care l-a pus in incurcatura pe Ingerul lui pazitor.
Ultima carte a aparut, in sfirsit. Mosneagul a rasfoit-o fara graba, strain, plictisit, satul de toate cele. Poate nu e cea mai buna carte a mea, dar trebuia sa iasa.
O lasa sa cada usor pe banca de mesteacan. Inchise ochii si adormi.
(*) Versiunea din 1945, destul de greoaie dar corecta, era facuta din germana, un oarecare domn Schneider. El a ales alt titlu: Harul pamantului. Se pare, in germana, Hamsun are traduceri echivalente.......
George BAlAiTA 
A r h i v a
  O R L poetului    
  Lucia VERONA    
  |N MEMORIA LUI ION DRAGANOIU    
  Ziua Literara va recomanda    
  Diligenta cu luneta    
  Tutti frutti    
  Ceea ce oamenii nu vor sa afle    
  Ego si alter-ego poetic    
  37. Editie speciala. La "ruperea pisicii"    
  Lucian Perta Parodii    
  "LITERATURA CA DESTIN"- POETUL ION STRATAN, INVITATUL EMISIUNII    
  Domnica DRUMEA    
  Simona-Grazia DIMA    
 Top afisari / comentarii 
 "Mama Lumii" la Bucuresti (50 afisari)
 |N MEMORIA LUI ION DRAGANOIU (41 afisari)
 Richard Chamberlain e homosexual (39 afisari)
 Domnica DRUMEA (23 afisari)
 Ziua Literara va recomanda (21 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.02182 sec.