Hristos a Inviat! Adevarat a-nviat! Crestinii ortodocsi si greco-catolici celebreaza in aceste zile Pastele, cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste invierea lui Iisus, fiul lui Dumnezeu. Biblia spune ca, la doua zile dupa moartea lui Iisus pe cruce, mormantul Lui a fost gasit gol si, curand, discipolii Lui au inceput sa-L intalneasca. Crestinii cred ca Invierea lui Iisus arata ca si ei pot primi o noua viata dupa moarte. Sarbatoarea Pastelui este asociata si cu aceasta credinta, dar si cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza tocmai noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice, una evreiasca si alta pagana, ambele sarbatorind invierea, trezirea la viata. Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit "Pesach". De Pasti, evreii sarbatoresc fuga si eliberarea din Egipt. Cum multi dintre primii crestini erau evrei crescuti in traditia ebraica, au privit Pastele ca o noua eliberare, ca pe un Paste evreiesc, dar cu alta semnificatie - comemorarea venirii lui Iisus asa cum anuntasera profetii. Tot din traditia evreilor a fost preluat si obiceiul sacrificarii mielului. De la aceasta traditie, a sacrificiului, Iisus a fost numit "Mielul lui Dumnezeu", pentru ca asa cum mielul era sacrificat de catre evrei pentru iertare, la fel Iisus s-a sacrificat pentru salvarea lumii. In noaptea de sambata, dupa ce toate pregatirile s-au incheiat, dupa cantatul cocosilor de miezul noptii, oamenii se primenesc sa mearga la biserica. Se spala pe fata cu apa in care au pus un ou rosu, o moneda de argint si busuioc. Pun haine noi si curate. Iau cu ei o pasca si ce mai vrea fiecare si se duc la biserica. Acasa raman doar cei neputinciosi. Dupa ce preotul anunta Invierea si le da lumina, oamenii se imbratiseaza. Se intorc cu lumanarea prinsa acasa si o sting de grinda, desenand acolo, cu fum, semnul crucii. Se reintorc in zori, cand pasca este sfintita in curtea bisericii. Cei mai multi pun sub pasca o desaga in care gasesti oua, branza, slanina, carnati, unt, sare, faina, piper, usturoi, busuioc, tamaie, sineala. Unele dintre ele devin leacuri peste an. Din anafura de Paste se pune in sarea vitelor, se da cainilor sa nu turbeze. Daca un soarece ar manca din aceasta anafura ar deveni liliac. Masa pentru Paste se asaza cu grija. Mortii mananca din pomenile care se fac pentru ei: oua rosii, colac, cas si miel. Ouale de Paste Femeile vopsesc ouale pentru Paste inca din Joia Mare. Cele rosii se numesc merisoare, cele "cu modele" se numesc, de la o zona la alta, oua impistrite, incondeiate, scrise, pictate, muncite sau chinuite. Legendele despre aceste oua sunt foarte multe. Se spune ca Maica Domnului, haituita, face oua rosii si le arunca in urma pentru a abate atentia urmaritorilor. In alta varianta, pietrele aruncate de urmaritori spre Maica Domnului devin oua rosii. Sau ca, atunci cand vestea Invierii lui Iisus a fost primita cu neincredere, o precupeata care vindea oua a spus ca va crede "atunci cand ouale se vor inrosi". Iar minunea s-a intamplat. Intr-o alta legenda, Maica Domnului sau Maria Magdalena pun sub crucea Mantuitorului un cos cu oua ca sa-i imbuneze cu ele pe soldati, iar sangele lui Iisus le inroseste. In traditia populara, numele motivelor de pe oua poarta nume familiare: braul popii, suveica, oala legata, crucea ruseasca, grebla, furca, harletul, scara, roata carului etc. Ouale muncite nu se dau de pomana, pentru ca nu le primeste Dumnezeu. Numai oul rosu se duce la camp; el se pastreaza peste an ca sa te apere de farmece. Se spune ca Dracul intreaba doar doua lucruri: daca oamenii mai colinda si daca mai fac oua rosii. Cand nu vor mai face aceste lucruri, Dracul va deveni stapan peste lume. Exista randuieli si pentru ciocnitul oualor rosii. Se crede ca oamenii care ciocnesc oua intre ei de Paste se reintalnesc pe lumea cealalta. Se ciocneste "capul" cu "capul" si "dosul" cu "dosul". In prima zi de Paste Se ciocneste numai cap cu cap. Cel mai mic in varsta sau importanta tine oul, iar cel mare il ciocneste: "Hristos a inviat!", "Adevarat a-nviat!". se ciocneste si pe luate: cine sparge oul are voie sa-l ia, iar daca partenerul refuza sa i-l dea, pe lumea cealalta il va manca stricat si uns cu pacura. Dupa unii, ouale se ciocnesc pana la Inaltare, iar altii cred ca acest lucru se mai poate face de Duminica Mare a Rusaliilor. Pe de alta parte, in unele mitologii (din Egipt, India, China) se spune ca lumea s-a nascut dintr-un ou. Obiceiul de vopsire a oualor isi are originile in festivalurile egiptenilor si persilor de sarbatorire a primaverii. In trecut, pentru coloratul oualor se foloseau numai culori naturale, obtinute din plante: varza rosie, foi de ceapa, petale de flori. In aceeasi perioada in care astazi se sarbatoreste Pastele crestin, popoarele scandinave sarbatoreau zeita primaverii, Ostern sau Eastre. Si aceasta traditie era asociata cu iepurasul de Pasti si ouale viu colorate, simboluri ale bucuriei, luminii soarelui si al fertilitatii. Pasca Pasca se face in Vinerea Mare, zi in care acesta este singurul lucru permis. Nu ai voie sa speli, sa torci, sa tesi, sa cosi, sa semeni dar ai voie sa framanti coptura Pastelui. Pasca e rotunda pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Fata copturii se impodobeste cu aluat rasucit si la mijloc se face o cruce. Cojile de la ouale folosite pentru pasca sunt aruncate pe o apa curgatoare. Inainte sa bage pasca in cuptor, femeile fac cu lopata pe peretii cuptorului semnul crucii, spunand "Cruce-n casa,/ Cruce-n piatra,/ Dumnezeu cu noi la masa,/ Maica Precesta pe fereastra". Povestea pascai arata ca: "Umbland Iisus cu Apostolii prin sate si orase, a ajuns si la casa unui gospodar care i-a primit foarte bine. Mai mult decat atat, le-a pus si paine in traista, sa aiba pentru drum. Ei n-au stiut insa de paine. Mergand prin padure, Apostolii l-au intrebat pe Iisus cand ar cadea Pastele. Si le-a spus ca atunci cand vor gasi ei paine de grau in traistele lor. Cautand, au gasit. De atunci fac femeile pasca". Mielul Mielul era sacrificat de catre evrei in Templul din Ierusalim pentru iertarea pacatelor. Iisus este numit "Iisus, mielul lui Dumnezeu" pentru ca El S-a sacrificat pentru mantuirea lumii; este sacrificiul final si perfect. Mielul este simbolul lui Iisus in intreaga traditie crestina. Rugaciunile pentru binecuvantarea mieilor dateaza din secolul al VII-lea, iar din secolul al IX-lea pe masa de Paste a Papei mielul fript a devenit un fel principal. In Europa sunt foarte populari si mieii din unt, paste sau zahar. Saptamana Luminata Urmeaza Saptamana Luminata, in care este sarbatoare. Oamenii se odihnesc, baietii stropesc cu apa fetele, cei tineri merg cu pasca la batrani. Se face scranciob in sat. In a doua zi de Pasti, finii merg la nasi cu dar de colaci, un covor tesut in casa si un ulcior. Flacaii merg la fete cu stropitul si cu valuritul, iar o naframa alba pusa intr-o prajina se poarta in fruntea alaiului care merge din casa in casa si face urari de Paste. De asemenea, flacaii si fetele se uita in fantana pentru ca sa fie curati si frumosi ca apa de izvor. In prima si a doua zi de Paste, satenii se aduna dupa slujba in curtea bisericii iar tinerele perechi se rotesc de trei ori in jurul bisericii, tinandu-se inlantuiti pe dupa umeri. Acum se stabilesc viitoarele casatorii. In joia din Saptamana Luminata, prima Joi Verde, se facea in sat Paparuda, mai ales in anii secetosi. Vineri este zi mare, Izvorul Tamaduirii, cand preotii ies cu icoanele la camp. A doua duminica dupa Paste, Duminica Tomii, poarta si numele de Pastele Mic. In aceasta zi mai exista o sarbatoare, Matcalaul, despre care se spune ca ar fi fratele mai mic al Pastelui. Se face pomana pentru morti iar tinerii se leaga frati iar fetele surori. Tot in aceasta duminica este sarbatorit, in unele locuri, Pastele Blajinilor sau al Rocmanilor. Blajinii sau rocmanii sunt un popor crestin care locuieste departe, prin ostroavele marilor, pe unde trece apa Sambetei. Se spune ca sunt aceia care, cand Moise a deschis drum prin mare, n-au apucat sa treaca. Acesti crestini nu au case, ci traiesc sub umbra pomilor. Umbla goi si se hranesc cu poame dar sunt evalaviosi si foarte bajini. Isi petrec viata rugandu-se si dupa moarte merg direct in Rai.