Ziua Logo
  Nr. 2658 de vineri, 14 martie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Cultura
"Trei surori" cam jucause ale lui Afrim
Regizorului Radu Afrim ii place (uneori chiar prea mult) sa se joace. Ultima lui jucarie, la Teatrul "Andrei Muresanu" din Sf. Gheorghe, se numeste "Trei surori", un scenariu (ne)firesc de liber dupa Cehov, spune Afrim, caruia-i apartin, pe langa regia spectacolului, scenografia si coloana sonora. E a doua oara cand Sfantu Gheorghe gazduieste o astfel de "revizitare" a clasicilor (expresia ii apartine criticului literar Mircea Martin), dupa "Alge. Bernarda's House Remix", dublu nominalizata la Gala Premiilor UNITER de anul acesta (pentru cel mai bun regizor - Radu Afrim, si cel mai buna actrita - Ioana Gajdo), si probabil nu va fi ultima.
"Trei surori" e jucat cu spectactorii pe scena, nu neaparat din necesitati experimentale, mai curand din nevoia unei intimitati de serbare scolara, unde parinti grijulii, dar mandri de odraslele lor (publicul), urmaresc joaca de-a viata a unor copii cu mult simt ludic (actorii). E o adunare un pic "luata", stransa la masa familiei Prozorov si izolata de-un gard de maracini (undeva intre sarma ghimpata si capcana livezii de visini), de un erotism exacerbat si cu frustrari pe masura, la Masa (Inna Andriuca) si Versinin (Florin Vidamski), Olga (Mona Codreanu) si Irina (Fatma Mohamed, care a facut si coregrafia), si prea putin la Tuzenbach (Romulus Chiciuc) si Solionai (Tiberiu Tudoran), al caror duel e o cearta de copii, cu bobarnace, impunsaturi si tras de bretele. Dealtfel, cu exceptia partiala a lui Versinin si a lui Cebutakin, barbatii din spectacolul lui Afrim (si nu numai din "Trei surori") sunt dominati de femei, toate cu un puternic apetit sexual.
Personajul-totem e in spectacolul lui Afrim Anfisa (cuceritoarea Elena Popa), in relatie geriatric-pasionala cu Cebutakin (David Kozma, si el delicios), cuplu construit pe coordonate asemanatoare (bunica Maria Josefa si bunicul care-o cheama la fantana) in "Alge". Un al doilea leitmotiv este samovarul, pe rand urna funerara pentru Ferapont (disparitia lui e una din marcile rupturii temporale de lumea lui Cehov pe care si-o asuma Afrim) in obsedantele cautari ale Anfisei ("Ivan, nu l-ai vazut pe tatuc al meu Ferapont?"), cadou al doctorului pentru Irina, recipient propriu-zis de ceai, urinal. Unul din cantece, orchestrate de preferinta de Anfisa, vorbeste despre "cuvintele rostite in ritm de samovar", si acesta e ritmul, intre comedie dezlantuita si nostalgie apasatoare, al intregului spectacol.
Afrim e un cititor de vocatie (cum, in alt fel, era Vlad Mugur), capabil sa exploateze pana la ultimele consecinte latentele textului - de unde, in "Trei surori", o scoate pe mereu pomenita si vesnic absenta doamna Versinin (Camelia Paraschiv), aparitie, serafica si cu streangul de gat, din categoria metaforelor pe care Afrim le corporalizeaza si recodifica programatic, cum e, de altfel, si emascularea lui Andrei (Daniel Rizea), purtator al valului de mireasa in locul Natasei (Valentina Cazacu).
Zburdalnica imaginatie a regizorului scapa uneori de una singura, tesand partituri mai mult sau mai putin paralele (proiectia in viitor din "Versinin Show", spre exemplu), "migrand" cateodata dintr-un spectacol in altul, precum scena urinarii (Natasa foloseste samovarul Anfisei drept oala de noapte, iar Cebutakin are nefericita ocazie de a degusta noul continut al respectivului samovar), "importata", cel mai recent, din "Ingerul electric".
Radu Afrim glumea inainte de premiera: "Poate mi-a iesit ceva clasic si nu-mi dau seama."; intr-un mod pervers, chiar asa s-a-ntamplat - spectacolul de la Sfantu Gheorghe e un puzzle recompus pe cele doua dimensiuni fundamentale ale chiar textului cehovian - izolarea, claustrarea care alieneaza si presiunea ineluctabila a timpului ce sufoca o lume intoarsa asupra ei insesi. Timpul si amintirea sunt o obsesie: borcanele cu fotografii de pe vremea Moscovei, ceasul pe care se porneste sa-l manance doctorul de cum s-a ridicat cortina si ceasul lui Prozorov de la sfarsit, efortul Irinei de a nu uita italiana ("la luna, la memoria, la dimenticanza, la naiba, la Moscova!"), si mai ales dublarea, in debutul si finalul spectacolului, a fratilor Prozorov, la varsta copilariei si cea a maturitatii (strategie constanta in montarile altui "vizitator" al clasicilor, regizorul ucrainean Andryi Zholdak), intr-un vals al melancoliei si al recuperarii timpului fericirii cosmice.
Poate nu tocmai rotund, cu scapari pe campiile gratuitului, "Trei surori" in versiunea Radu Afrim e un spectacol in toate sensurile termenului si, poate mai ales, o mostra de speculatie regizorala. (I.P.)
A r h i v a
  Bloos, Lazar, Dobrin - "Sefe" la Teatrul ACT    
  Gala Radio Minisat    
  Zeani si Nicolesco omagiate in Statele Unite    
  Ilustratie umoristica in "Cuptorul cu lemne"    
  Nereguli la Opera?    
  Horia Popp va recomanda    
  Stiri pe scurt    
  Cinema    
 Top afisari / comentarii 
 Escrocherie de sase miliarde de lei (125 afisari)
 Zeci de demnitariau cumparat case revendicate (19 afisari)
 "Draga UE, scumpe NATO, iubite ONU" (16 afisari)
 Stiri pe scurt (14 afisari)
 Gregorian Bivolaru revine (14 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01823 sec.