Ziua Logo
  Nr. 2630 de luni, 10 februarie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Hartuirea presei
Dan PAVEL 
Unul dintre cele mai anacronice fenomene ale actualului regim politic este hartuirea presei de catre reprezentanti ai fortelor care au castigat alegerile din 2000. Din fericire, nu se mai poate afirma, precum inainte de 1996, ca tot Partidul Social Democrat (pe atunci PDSR) este antidemocratic, prin pozitia pe care o are fata de libertatile individuale si drepturile omului, in particular fata de libertatea de expresie. Dovada cea mai la indemana este modul in care scrie colegul meu de rubrica la "Ziua", deputatul PSD Adrian Severin. Este vorba despre un politician care a fost de la bun inceput astfel. Din pacate, cel mai important reprezentant al PDSR, din partea caruia a candidat cu succes la Presedintia Romaniei, Ion Iliescu, nu este un aparator consecvent al libertatilor individuale si al drepturilor omului. Faptul ca, in numele sau (citez "domnul Ion Iliescu isi exprima profunda sa dezamagire, amaraciune si chiar revolta fata de astfel de procedee lipsite de onestitate si de un minim respect fata de adevar"), consilierul prezidential Corina Cretu trimite scrisori de intimidare catre Directorul ziarului "Ziua," Sorin Rosca Stanescu, pentru a-i imputa ceea ce scriu editorialistii invitati, demonstreaza ca la Palatul Cotroceni nu se intelege cum este cu libertatile individuale si drepturile omului, in particular libertatea de expresie.
Nivelul de maxima libertate a presei din Romania coincide cu perioada in care Presedintele Romaniei era Emil Constantinescu. Cu toate ca am scris despre acesta ca a fost omul care a facut cel mai mare rau Partidului National Taranesc Crestin Democrat, precum si Conventiei Democratice, care pe vremea respectiva se aflau la guvernare, consilierul prezidential Zoe Petre nu s-a trezit ca trimite scrisori la "Ziua". Pe vremea primului mandat al Presedintelui Iliescu, sute de mii de oameni protestau in strada impotriva controlului total exercitat de FSN asupra mijloacelor de comunicare in masa si a faptului ca nu exista o televiziune libera. Cand era Constantinescu presedinte, posturile de televiziune si radio, publicatiile erau libere sa transmita si sa scrie ce doreau. Iar televiziunile transmiteau seara de seara critici indreptatite sau atacuri partizane impotriva celor de la putere, fara ca nimeni sa le limiteze libertatea de expresie. Acum, la cel de-al treilea mandat al Presedintelui Iliescu, posturile de televiziune (de stat si particulare) se remarca prin clientelismul fata de actuala putere. Posturile de radio sunt ceva mai libere, in timp ce presa scrisa este cea mai independenta. De cand s-au reintors la putere Iliescu si PDSR, analistii politici sunt invitati de vreo treizeci de ori mai putin sa comenteze actualitatea politica interna. In schimb, faptul ca ei se pot exprima (inca) liber in presa scrisa ii deranjeaza cumplit pe cei de la putere. Tocmai de aceea consilierul prezidential a tinut sa ne readuca aminte ca se pregateste o varianta de Cod Penal, in care judecatile factuale sau cele de opinie pot fi tratate drept jigniri, insulte si calomnii.
Fata de perioadele anterioare, presa este cu mult mai intimidata de putere. A scazut si solidaritatea breslei ziaristilor. Nu intamplator, singurele posturi de radio care au reactionat critic la scrisoarea consilierei prezidentiale adresata Directorului ziarului "Ziua" au fost BBC si "Europa Libera" (unde Gabriel Andreescu a facut un comentariu precis). Iar singura emisiune de televiziune care a comentat incidentul a fost "Of, presa mea!", realizata de Mircea Toma (care conduce si agentia de monitorizare a presei "Academia Catavencu"), de la Realitatea TV. Pe vremea lui Constantinescu, cand am avut un alt incident cu autoritatile, au fost cam de treizeci de ori mai multe reactii in presa. Diminuarea capacitatii presei de a raspunde atunci cand se produc tentative de hartuire a jurnalistilor si de limitare a libertatii de expresie este un criteriu dupa care poti sa judeci involutia democratiei dintr-o tara.
Recent, am terminat o carte despre modul in care s-a format, a ajuns la putere, iar apoi a disparut Conventia Democratica din Romania. Or, una dintre principalele teme ale partidelor care alcatuiau CDR si a candidatului la presedintie al Conventiei, Emil Constantinescu, era bilantul politic al presedintelui Ion Iliescu. Fata de lista incompleta a faptelor negative comise de Iliescu, in perioada 1989-1996, pe care am dat-o in diferite articole, CDR si Constantinescu aveau mult mai multe de criticat. De fapt, in parte datorita criticii indreptatite de atunci, candidatul Constantinescu a reusit sa il infranga pe presedintele in functie Iliescu. Daca presedintele Constantinescu nu si-ar fi compromis singur sansele de a fi reales, Iliescu nu mai ajungea niciodata presedinte si ramanea in istorie cu bilantul negativ pe care il stim cu totii. Nimeni nu a negat lucrurile pozitive facute de Iliescu la al treilea mandat (considerat inca de atatia ilegal si neconstitutional). A fost chiar un soc pentru multi, pentru ca ne-am obisnuit cu lucrurile rele din trecut. Dar cum isi poate macar imagina cineva ca modul complet gresit si antidemocratic in care s-a guvernat ani de zile in Romania poate fi anulat prin cateva gesturi echilibrate, pozitive? In cartea pe care am scris-o despre Conventie si Constantinescu sunt o multime de judecati critice, alaturi de aprecieri pozitive. In cartea pe care o scriu despre Iliescu si mostenirea politica a Frontului Salvarii Nationale vor fi tot multe judecati critice, dar si aprecieri pozitive, datorita faptului ca modul in care acesti actori politici s-au comportat la guvernare impune o asemenea abordare analitica. Istoria politica a Romaniei nu poate fi falsificata de dragul simpatiilor si partizanatelor unor simpli consilieri prezidentiali, chiar daca uneori ei reusesc sa desfiinteze posturi de televiziune sau incearca sa-i influenteze pe analistii politici in modul in care abordeaza realitatea. Iar epoca Iliescu se apropie de sfarsit. Poate ca abia atunci va redeveni presa in intregime libera.
A r h i v a
  La judecata zilei    
  Paharul plin al democratiei    2003-01-27
  Cat de tardiv este armistitiul Iliescu-Nastase?    2003-01-20
  "Revolutia" pesedista    2003-01-13
  Cine face prima miscare?    2003-01-06
  Intre 2002 si 2003 - extrema diferenta    2002-12-30
 Top afisari / comentarii 
 Un soi de Bratianu-Cartof (136 afisari)
 Festival National "Iuliu Merca" la Cluj (46 afisari)
 Ziua Literara va recomanda/nu va recomanda: (23 afisari)
 Forta militara americano-britanica din Golf (19 afisari)
 Sarlataniile baronului moldav (16 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.51539 sec.