Ziua Logo
  Nr. 2630 de luni, 10 februarie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
Ioana Baetica
-- Tatuaj (fragmente)
Ioana Baetica (n.1980) a terminat Facultatea de Litere din Bucuresti. Acum trei ani i-am ascultat o proza quasiporno, citita in cenaclul condus de Marius Ianus. Se intitula "fisa de inregistrare" (publicata in revista Fracturi, nr.1, ianuarie 2002) si transcria naturalistic scene sexuale, cu o acribie anatomica frizind obscenitatea. In textele de acum, prozatoarea a renuntat aproape total la "poietica" sexualista, desfasurind o scriitura pudibonda, atenta insa la reactiile viscerale ale subiectului scriptural (cu rol actantial) ce se livreaza deliberat unei explorari corporale nuantate, chiar mitice. Ca si Ionut Chiva, Ioana Baetica stapineste excelent mecanismele textuale, tinind strins haturile stilistice astfel ca impresia de pretiozitate si spontaneitate este frapanta la lectura. N-as putea spune cu exactitate daca ea se inscrie sau nu in reteta "fracturista", dar semnalez cu bucurie aparitia unei debutante de al carei talent literar nu ma indoiesc.
(...) Au trecut cativa ani de cand Yaros s-a pierdut printre umbre de corabii urmarind o femeie de rand cu tate mari. Eu mi-am terminat paharul de porto acolo, pe tejgheaua mahmura si-am lasat acesti ani sa mi se strecoare in corp. Am imbatranit. Aproape ca nici nu mai sper la iubire. Nu m-am casatorit pentru ca, intr-un fel, toate femeile care mi-au trecut prin pat in tot timpul asta mi s-au parut la fel de potrivite, in toate am vazut marea dragoste si chiar mi-am implinit-o pentru cateva jumatati de ora de fiecare data. Mai ramane un amanunt, totusi...
Cel care rupe realitatea in doua, o casapeste cu zvacniri de boala si urlete de durere, cel care masoara vietile in respiratii pe minut si pulsuri de cord, cel ce zbiara, cauta fara sa vrea sa gaseasca, musca, se zbate in neputinta dar in dorinta, asta e detaliul aici. Sunt acele note de pe portativele violonistului Ioanei care nu vor sa apara intre semitonuri, nu stiu de regulile retoricii muzicale, nu se destind in diezi acuti sau bemoli sleampati, sunetele nefericirii, ale femeii care nu are orgasm, ale barbatului care nu poate sa i-l ofere.
Am uitat sa precizez: Yaros avea pe umarul stang tatuat un cap de strain cu ochii holbati si invinetiti. O figura familiara.
*
Boala asta ma iubeste mai mult decat merit. S-a lipt de mine acum multi ani, cand in port, seara, navoadele pescarilor lancezeau in asteptare pana dimineata. Erau de toate culorile iar mie si Lettei ne placea sa ne culcam printre ele. In fiecare seara ma tintuiesc pe loc cateva minute in care nu mai pot respira si cred ca urmeaza sa mor. Si apropierea mortii, intocmai ca apropierea Lettei, te face sa vrei sa dai totul dintr-odata, un pahar de rioja dat pe gat, o mare saritura in fum. Apoi imi trece pentru ca scuip infectia cu moartea ei cu tot, la gunoi si iau o gura de ceai fara gust pe care o doamna alba mi-l aduce din cer. Dorm de obicei cu fata in jos desi mi-e frica sa nu mi se stropseasca sanii si sa se strice pentru ca greutatea, adevarata greutate, se afla intre coaste, acolo rezida nemultumirile si infectiile pulmonare si toate apasa peste carnea moale si neputincioasa a sanilor cu carnea alba si sfarcuri albastre. Dar sa nu mai vorbim despre dedesubturi. Sa fim cu aripile pe pamant.
Yaros e un nume bun pentru iubitul tau cu maxilarul inferior proeminent, cu urechi mici si ascutite ca de peste-pestii n-au urechi! - cei care traiesc la suprafata trebuie sa aiba!-cu degete carora mereu le crapa pielea pe la incheieturi din cauza frigului sau a umezelii - sustine el, dar eu am o alta teorie: cred ca e alergic la secretiile tale amoroase. Yaros isi intoarce peste spranceana pielea de pe pleoape pentru ca aceasta e vesteda si cazuta aproape de tot si-i blocheaza vazul. Cand face asta, globul ocular ii ramane alb si mare si parca pornografic expus, cu sexul albastru al irisului deschis catre ocean. Caci numai spre ocean priveste cand isi dezbraca ochii. Umbla intotdeauna dupa el cu cateva carti scrise intr-o limba straina, pe care nimeni nu stie daca le deschide vreodata. Oricum, nimeni nu citeste nimic in Aynadamar, desi femeia alba mai vine cateodata cu ceva ziare si ni le da pe degeaba, dar noi facem din ele barcute mici de tot pe care le suflam apoi in vant de la unii la altii. Dar nici asta n-are nici un fel de importanta.
Acuma vorbesc in cunostinta de cauza. Intr-o dobitoaca si stearpa cunostinta a cauzelor, iar luciditatea faptelor ma face sa cad intr-un cascat imens, irevocabil. Am sa ma opresc deci, ca sa o las pe Letta sa adoarma linistita, ca in fiecare noapte cand nu se gandeste la nimic in afara somnului.
*
Si iarasi: n-are nici o importanta maturitatea faptelor. Ele se implinesc oricum, vin de oriunde, unele cu carje, altele in galop sau in zbor, invesmantate de carnaval sau pur si simplu nude. Malul oceanului stie sa le distinga unele de altele, sa le spele suprafetele si sa le trimita in larg pe toate, acolo unde pestii mari inghit totul. Cate unele insa, se mai prind in navoadele pescarilor si sunt aduse din nou la mal. Asa se formeaza amintirile.
Stanca pe care statea Yaros cu genunchii la piept arata ca un deget indreptat spre ape. De pe ea se puteau vedea pescarusii intamplatori sau pasii mei urcand spre el. N-a stiut nimeni niciodata ce e cu el, de unde vine si unde se pregatea sa se duca. Nici nu le pasa, de fapt. Ghetele lui aveau o forma ciudata, cu siguranta nu fusesera fabricate prin partile Andaluziei. Sau poate ca da, pe undeva prin Granada, unde totul e posibil, desi inadmisibil. M-am asezat fara un cuvant langa el, pe piatra, si-am inceput sa tac. Trageam cu coada ochiului drept din cand in cand spre umarul lui bronzat si necunoscut. Privea in gol si bocancii i se miscau usor si ritmic dintr-un impuls inconstient. Era ca si cum amandoi ne-am fi obisnuit dintotdeauna cu asteptarea.
In vremea asta, trenuri opreau in gari ca sa le paraseasca apoi cu burtile ghiftuite de calatori. Calatorii acestia stiu mereu incotro sa se duca si ducandu-se, stiu mai ales ca va veni o vreme cand vor sti precis cand si unde sa se opreasca. Dar trenurile sunt dintr-o alta poveste; nu stiu de ce imi vine sa spun acuma de trenuri. Poate pentru ca eram gata-gata sa ma urc si eu intr-unul anul acesta, pentru prima oara, ca sa plec in nord. In vremea asta cam tot satul e plecat in Galitia. Cativa s-au imbarcat pe Marrucha ca sa dea inconjur Portugaliei si sa ajunga in la Coruna, unde fantomele corabiilor din secolele trecute isi dau intalnire o data pe an. E bine ca s-au dus si ca eu am ramas. E liniste acum si Letta poate dormi linistita. Panzele somnului ei iau in piept toate amanuntele povestii asteia.
*
Stateam neclintiti, cum spuneam. Aveam 23 de ani si nu parasisem niciodata vocile pline ale gitanilor din zona, nici mirosul dulce al transpiratiei lor perene care propulsa in levitatie toate obiectele. Eram de-al locului. Cu pielea mea aramie si palmele late, cu laba piciorului labartata in sandalele din curele de piele, cu camasa decolorata deschisa pana-n brau si intotdeauna gata pentru flamenco.
-Nu e cine stie ce. L-am facut ca era ieftin sa-l fac, mi-a raspuns el fara sa-l fi intrebat nimic. si continua: cica se numeste guataya.
In timp ce vorbea ghetele i se miscau din ce in ce mai nervoase sprijinite in calcai de o buza de piatra. Parca stia totul, nu i-a scapat nimic din lumea asta, si-a bagat nasul in toate si a fugit cu cate ceva in buzunare de oriunde. Totusi, pe Letta n-avea de unde s-o stie. Ea nici nu se nascuse pe vremea tatuajului. Sau poate ca o stia, dar o uitase de mult, desi in el parea ca memoria tuturor lucrurilor se strange de peste tot, in el totul se ineca, se ducea la fund, era "mai mult ca un spatiu, nu ca un om", cum avea sa spuna mai tarziu cineva.
- Era un barbat care repara ceasuri si facea de-astea cand n-avea de lucru in atelier; iar cuvantul hombre m-a lovit in tample cu puterea unui pumn de gheata. M-am dezechilibrat si era sa cad de pe stanca. Asa cum rostise Yaros cuvantul hombre nu mai auzisem pe nimeni rostindu-l vreodata. O singura strangere de buze, cu o voce joasa si taraganata, si sunetele i-au maturat firele din barba si din mustata si s-au proptit in tamplele mele. Era ca si cum pana atunci nu auzisem decat de baietei, de pustani, niciodata de barbati.
(...) Am indraznit doar sa mai intorc o data capul, atata cat miscarea sa n-o deranjeze si sa pot prinde cu coada ochiului tatuajul. Figura desenata mi s-a parut ca semana cu mine, doar ca avea barba si parul incalcit. Printre ochi imi trecea o vena intinsa0 pe muschiul incordat al lui Yaros si-mi despica-n doua fata, ca o crestatura adanca de cutit. Yaros continua sa ma fascineze cu povestile lui ireale despre locuri indepartate si oameni imposibili, despre curvele de culoare din Nigeria care-si agatau de sfarcuri inele de aur si-si spalau trupurile - atunci cand si le spalau cu coji de papaya; despre pescarii din Cagliari care-si anuntau sosirea seara la mal cu cantece barbare in timp ce tineau pe cap cate o caracatita ale carei tentacule li se lipeau de ceafa si obraji, asta ii excita, spuneau ei, despre pariurile pe care le faceau matelotii pe apele marii Tireniene - care inoata noaptea mai departe de vas, plecau cate trei-patru, de obicei incalziti de alcoolul dulce de sangria si numai unul, cel mai las, mai apuca sa se mai intoarca, pierzand pariul pe care oricum n-avea cui sa-l mai plateasca...Yaros vorbea mult si incoerent. Mi-era greu sa-l urmaresc mai ales ca spaniola mea sudica abia imi ajungea ca sa pun cap la cap cuvintele lui in esperando.
Se lasase intre timp seara si bodegile insirate de-a lungul portului incepusera sa cante si sa se coloreze cu fustele largi ale femeilor cunoscute de toti. Catorva li se putea vedea curul latit peste scaunele inalte de la bar, prin usile larg deschise si perdeaua de fum de marijuana.
As fi vrut sa aflu mai multe despre tatuaj, dar Yaros tacuse si incepuse sa-si scoata hainele una cate una. Am indraznit sa-l mai intreb:
- si cand ti-ai facut tatuajul?
- Acum vreo 27 de ani. Si si-a scos camasa stacojie, un nasture s-a rostogolit si s-a pierdut printre pietre; si-a descaltat bocancii din care au rasarit niste picioare extrem de fine, cu o glezna perfect desenata, prelungi si neasteptat de curate prin comparatie cu mainile lui mari si tabacite.
A plonjat in mare de pe stanca sub forma de deget. L-am mai auzit o vreme plescaind apa si indepartandu-se in larg.
*
M-am intors langa Letta sa-i ascult bataile inimii. I-am luat mana intre palme, dar nu stiam ce sa fac cu ea. I-am asezat-o inapoi pe sanul stang asa cum o gasisem, sa stea nemiscata ca si pana atunci. Am inceput sa-i vorbesc:
" ... Stiu ca n-are rost sa-ti povestesc toate astea. Ai sa crezi ca le-ai visat, ai sa cauti dimineata voma printre cearceafuri cum faci de obicei dupa ce visezi. Pana se face ziua nici n-o sa-ti mai amintesti. Oricum totul e ireversibil. Cand incepi sa uiti, ajungi sa nu mai recunosti nici ultima secunda in care ai respirat, ajungi sa uiti si prezentul, sa uiti si ziua de maine pana sa vina. Esti pregatit sa uiti totul dinainte de a se intampla. Nici cuvantul intampla pe care tocmai l-am rostit nu mai are nici un sens pentru tine. Dar asta e bine intr-un fel. Sa nu mai tii minte nimic, nimic. Nici despre lacrimile care ne intepenesc in priviri sau ne spinteca obrajii ca niste racnete de gheata, nici despre ziua de maine cand moartea ne e mai aproape de tampla decat pulsul, despre cuvintele inecate in bale printre coltii de aur, cuvintele fara sens ale lui Yaros, acuma ale mele, coltii de aur care ne mangaie cu ascutisul lor in fiecare respiratie si apoi chiar respiratia... o lansare cu deltaplanul in vidul supravietuirii, nici despre nemiscatele maini ale noptii cand ti-e frica sa-ti incepi cantecul pe care iti amintesti ca-l stiai cel mai bine si de fapt de fapt de fapt nu muzica ci fiecare sonoritate in parte si despre secundele in care uiti ca.... nu mai stii despre...
- S-a facut intuneric. (...)
Marin Mincu 
A r h i v a
  Horia Garbea. Razbunarea teatrului    
  Octavian SOVIANY    
  24. In fine, seara cu doi prozatori    
  Lucian Perta Parodii    
  - LITERAR DUPA OPERA POETICA A LUI MIHAI URSACHI    
  Alexandru Ecovoiu    
  O noua generatie literara    
  Horia Garbea    
  Literatura si banii    
  Ziua Literara va recomanda/nu va recomanda:    
  Diligenta cu luneta    
  Tutti frutti    
 Top afisari / comentarii 
 Un soi de Bratianu-Cartof (136 afisari)
 Festival National "Iuliu Merca" la Cluj (46 afisari)
 Ziua Literara va recomanda/nu va recomanda: (23 afisari)
 Forta militara americano-britanica din Golf (19 afisari)
 Sarlataniile baronului moldav (16 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.12068 sec.