Ziua Logo
  Nr. 2630 de luni, 10 februarie 2003 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
Octavian SOVIANY
-- Labirintul interpretarii
Fireste, Alexandru Ecovoiu nu este un teolog, iar romanul sau, Sigma, nu isi propune, catusi de putin, sa fie tratat de dogmatica. Astfel incat povestea scriitorului care plasmuieste poves-tea lui Mentor, personaj croit parca din stofa Marelui Inchizitor al lui Dostoievski si insufletit de fervoarea intunecata a Antichristului nitzschean, a carui "ura de Hristos" se nutreste din aspiratia de a reinstaura credinta in "Dumnezeul adevarat" trebuie privita drept ceea ce e si in realitate: adica drept o "fictiune" ilustrand binecunoscutul principiu post-modernist conform caruia trecutul nu exista decat pentru a fi "rescris" de catre prezent. Iar intentia scriitorului nu pare a fi aceea de a ulcera anumite sensibilitati religioase permeatice mai degraba la litera decat la spiritul viu al crestinismului, ci de a accentua ceea ce invatatura lui Hristos si, mai ales, corpusul evanghelic sau paradoxal, provocator, "scandalos" si contradictoriu, sfidand orice interpretare si pastrand o cantitate de ilizibil care le face sa se refuze oricarei tentative de talcuire, de vreme ce sacrul in esenta lui nu poate fi nici gandit, nici articulat in limbaj, manifestandu-se exclusiv ca "mysterium". De aceea, Sigma este in primul rand povestea unui spirit nelinistit care traieste la modul cel mai patetic coliziunea cu arcanele textului sacru, asumandu-si ceea ce Vattimo numeste la un moment dat "hybrisul interpretarii". In opinia teoreticianului italian, odata cu "moartea metafizicii", cand lumea nu mai este - asa cum afirma parintele Zarathustra - decat "poveste", subiectul uman se reduce la dimensiunile unui homo hermeneuticus, care constient de faptul ca orice interpretare reprezinta in cele din urma un act de violenta si o forma de hybris, isi asuma pe deplin incarcatura de agresivitate a demersului interpretativ, dobandind in felul acesta identitatea Uebermensch-ului nitzschean. Aceasta auto-asumare il caracterizeaza in cel mai inalt grad si pe personajul eretic al lui Alexandru Ecovoiu, iar violenta, pe care acesta o exercita asupra textului evanghelic sau a epistolelor pauline, se naste dintr-o paroxistica nevoie de metafizic, este in cele din urma, o disperata cautare de Dumnezeu. Daca, asa cum am afirmat si cu alte prilejuri, literatura actuala este spatiul de manifestare al spiritului apocaliptic, prins intre tentatia unei religiozitati cu semn negativ, thanatofile si thanatocratice si o foame neostoita de sacru, fara indoiala ca Sigma se infatiseaza ca un roman "apocaliptic" in care se schiteaza poate premisele unei noi fervori, care "se joaca" la limitele blasfemiei, incercand sa descopere, dincolo de "litera moarta" a unui crestinism ritualist si formal, duhul viu al acestuia. In masura in care omul actual face parte din categoria "caldiceilor" despre care se vorbeste in "Epiostola catre biserica Loaidiceea" din Cartea Apocalipsei si care, pentru a ajunge la Mantuire, trebuie sa treaca (dupa cum reiese din cuvintele Mantuitorului) printr-o proba purificatoare a focului, Alexandru Ecovoiu ne propune astfel in Sigma un "scenariu soteriologic" inteles ca o aventura a "limitelor", presupunand asumarea integrala a paradoxalului si a contradictoriului, jocul de-a erezia trait cu intensitatea marilor incrancenari mistice si, din acest punct de vedere, personajul sau nu se mai inscrie in linia teoretizarilor lui Vattimo. Caci daca Ubermensch-ul "viseaza stiind ca viseaza" si are constiinta faptului ca pana si hybris-ul sau este in fond tot "metafizica", ajungand astfel la o stranie violenta non-violenta si intemeind o intelepciune a declinului si a "conceptelor slabe", in cartea lui Ecovoiu tocmai paroxismul cu care protagonistul isi traieste aventura "hermeneutica" (dar si mistica totodata) permite identificarea sa cu Hristos si conversiunea religiozitatii cu semn negativ intr-o adevarata fervoare. Este adevarat insa, scriitorul pare mai preocupat sa puna probleme decat sa ofere solutii (daca nu cumva trairea cu intensitate superlativa a problemei constituie chiar solutia), iar "adevarurile" personajelor sunt permanent relativizate, intr-un joc al oglindirilor, dedublarilor si multiplicarilor care si dau romanului ceva din configuratia unui labirint. Mai mult decat atat, cu exceptia protagonistului, celelalte personaje exista doar ca "reflexe speculare" imagini in oglinda ale acestuia, confirmand parca o afirmatie a lui Paul Evdokimov care scria undeva ca infernul e un loc captusit cu oglinzi, in care nu poti sa-ti privesti decat propria imagine, multiplicata la nesfarsit. Caci "calatoria" scriitorului este o "coborare in infern" o "combustie" care se dovedeste insa finalmente purificatoare si lasa deschisa posibilitatea Mantuirii prin auto-asumare si jertfa de sine. Infernul nu este astfel in cartea lui Ecovoiu spatiul damnatiunii eterne, ci doar un segment din marele scenariu soteriologic pe care prozatorul il contureaza mai mult implicit decat explicit in Sigma. Capodopera postmodernista, Sigma este insa, poate in mult mai mare masura, capodopera romanului apocaliptic actual, care se nutreste din substanta vie a dostoieskianismului. Care, spre deosebire de dostoievskianismul "teoretic" al unui Nicolae Breban, este traita de Ecovoiu cu o intensitate simpatica ce i-a permis nu doar sa scrie o carte exceptionala, ci infinit mai important, o carte vie, teribila, cateodata de-a dreptul cumplita, care provoaca, nelinisteste, ingrijoreaza. Iar arta apocalipticului nu poate fi (spune tot Evdokimov) decat o arta a ingrijorarii peste care pluteste lumina terifianta a Iosafatului.
Alexandru Ecovoiu, Sigma, Cartea Romaneasca, 2002 
A r h i v a
  Horia Garbea. Razbunarea teatrului    
  24. In fine, seara cu doi prozatori    
  Lucian Perta Parodii    
  - LITERAR DUPA OPERA POETICA A LUI MIHAI URSACHI    
  Ioana Baetica    
  Alexandru Ecovoiu    
  O noua generatie literara    
  Horia Garbea    
  Literatura si banii    
  Ziua Literara va recomanda/nu va recomanda:    
  Diligenta cu luneta    
  Tutti frutti    
 Top afisari / comentarii 
 Un soi de Bratianu-Cartof (136 afisari)
 Festival National "Iuliu Merca" la Cluj (46 afisari)
 Ziua Literara va recomanda/nu va recomanda: (23 afisari)
 Forta militara americano-britanica din Golf (19 afisari)
 Sarlataniile baronului moldav (16 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2003 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01909 sec.