Ziua Logo
  Nr. 2252 de joi, 8 noiembrie 2001 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Maresalul Antonescu si premierul Nastase
Adrian CIOROIANU 
Asadar, premierul Nastase si-a inceput turneul diplomatic de toamna in Statele Unite ale Americii. Este un mesaj sugestiv, cu atat mai binevenit cu cat in privinta partidului pe care premierul il conduce existau dubii vechi si temeinice referitoare la sinceritatea demersurilor sale pro-occidentale vezi declaratiile si gesturile facute pe cand fostul PDSR se afla in opozitie, inclusiv criza iugoslava din prima parte a anului 1999.
Inceput la Washington, turneul echipei premierului a oferit o surpriza placuta: nu este, evident, vorba numai despre intalnirea cu presedintele Bush Jr., ci si despre mesajul pe care aceasta intalnire il transmite din perspectiva deciziei pe care NATO ar putea-o lua anul viitor la Praga. Nu trebuie sa fii doctor in studii internationale pentru a intelege ca o intalnire cu presedintele american la Casa Alba nu poate fi pur si simplu rodul intamplarii, ceva de genul "tocmai traversam un coridor si, hop!, mi-a iesit Bush in cale si am discutat o jumatate de ora". Aceasta intalnire a fost negociata intens, iar un mare merit in aceasta poveste il are, cert, actualul ministru si fostul ambasador in SUA, Mircea Geoana. Intr-un alt comentariu voi reveni asupra acestui foarte eficient personaj, cu atat mai mult cu cat fostul ambasador Geoana si sotia sa au fost, dupa toate informatiile, piese redutabile ale campaniei romanesti de cucerire a Americii din ultimii ani, indiferent de regimul de la Bucuresti. Totusi, nici nu se stinsesera bine ecourile acestei vizite in SUA si un alt subiect a acaparat prima pagina si audio-vizualul: un subiect ce venea tot din America, dar care este romanesc suta la suta; un subiect care pare a tine de un anumit lobby american, dar care, in realitate, tine de memoria noastra istorica subiectul Ion Antonescu, fostul Conducator al statului intre septembrie 1940 si august 1944.
Prin ceea ce a declarat la Washington si prin ceea ce este acum obligat sa faca, premierul Nastase a procedat bine. Pentru unii dintre comentatorii romani, contextul si locurile in care premierul a spus ce a spus referitor la un proiect de lege privind manifestari si simboluri asociate cu persoane care au comis crime de razboi ar fi fost mai sugestive decat cele spuse. Vizita la Muzeul Holocaustului si intalnirea cu reprezentanti ai comunitatii evreiesti din New York l-ar fi predispus pe premier aflat, firesc, in cautarea unui lobby cat mai substantial pentru Romania la cele promise acolo. Pusa in acest fel, problema este tendentioasa. In realitate, sunt subiecte in care nici un politician responsabil fata de tara, si nu fata de imaginea sa externa nu isi poate permite un dublu discurs, unul pentru uz intern si altul pentru export; cele spuse la New York in fata evreilor americani trebuie spuse si in fata scolarilor din Oradea sau in fata simpatizantilor din Barlad.
Inainte de a fi devenit efigie, Ion Antonescu a fost personaj istoric. Ofiter de valoare, cu valente politice submediocre dar onest si patriot, Antonescu este un subiect care, in varii forme, a erupt nu in ultimii 10 ani, ci inca de la mijlocul anilor '70, din interese (geo)politice ale regimului Ceausescu. Cata vreme imaginea maresalului este asociata cu lupta antisovietica din cel de-al doilea razboi mondial, cata vreme condamnarea sa a fost precedata de o campanie de diabolizare tipic stalinista, nostalgia unor romani ramane de inteles. Dar nu si de aprobat, pentru ca adevarul istoric nu se rezuma la atat. Antonescu a fost, dincolo de context, un actor ce a jucat de partea gresita a istoriei si a facut-o intr-o maniera ce nu poate face cinste nimanui si nu poate fi oferita ca exemplu: el a avut, in mod clar, un program de purificare etnica a tarii indreptat impotriva evreilor si tiganilor , iar faptul ca acest program nu a fost indeplinit tine in primul rand de evolutia razboiului. Nu cred ca numarul celor ucisi conteaza aici cel mai mult; din fericire, numarul este inferior celui inregistrat in alte regimuri pronaziste ale epocii; dar nu din vointa expresa a lui Antonescu acest numar a fost relativ redus, ci din faptul ca el a inteles din 1942-1943 ca sansele ca Hitler sa castige razboiul sunt din ce in ce mai mici. Dar, repet, nu numarul victimelor este important, ci faptul ca ele au existat.
In esenta, problema Antonescu nu este nici macar una exclusiv de natura rasiala. Pentru ca maresalul nu a gresit numai in fata evreilor sau tiganilor, ci si in fata tuturor romanilor. In iunie 1941, Antonescu a bagat Romania in razboi in numele unui ideal rezonabil in epoca recucerirea provinciei estice, ocupata cu un an inainte de URSS , dar intr-o maniera dezastruoasa; dincolo de romantismul si teatralismul situatiei ("Ostasi, va ordon treceti Prutul..."), Antonescu nu a avut nici un tratat formal cu Hitler si nici o reala negociere (in primul razboi mondial, intre 1914 si 1916 liberalul Ionel Bratianu a negociat doi ani, cu incapatanare, iar miza era comparabila). In fata unui Hitler care mima in toamna lui 1940, un dezinteres total fata de o campanie comuna germano-romana impotriva bolsevismului, Antonescu a supralicitat continuu. Sperand in van, pentru ca nimic, astazi, nu ne poate da o idee cat de vaga despre faptul ca Hitler ar fi putut accepta retrocedarea teritoriului transilvan rupt de Ungaria din statul roman in august 1940. In fine, trebuie sa admitem ca patriotismul sau nu este un alibi; fara a asimila neaparat personajele in discutie, e un adevar istoric ca si Stalin si-a iubit Sovietele sale, iar Hitler si-a iubit Germania enorm; dar nu patriotismul este criteriul, ci consecinta "iubirii" lor. La fel, si Ecaterina Teodoroiu si Elena Ceausescu au iubit Romania probabil in doze egale dar asta nu inseamna ca ambele merita statui in piete publice.
Antonescu ramane o victima a istoriei, un destin tragic, dar nu un erou cu majuscula. Si in nici un caz, indiferent de tragismul sau el nu este un model pentru Romania de azi. Responsabili de actuala polemica nu sunt evreii din New York, ci toti cei care fie ei politicieni sau istorici, uneori politicieni si istorici au intretinut in ultimii ani un festivism antonescian cu accente de cult. Locul lui Antonescu este in studiile de istorie, si nu pe socluri de statuie. Avem nenumarati savanti, literati sau artisti care nu au statui in Romania si nici nu au imprumutat numele lor strazilor si bulevardelor noastre. De ce, atunci, Antonescu? Pentru ca a fost o victima a rusilor? In acest caz, trebuie spus ca este cu totul credibil ca Antonescu, fie el judecat si de americanii din 1945, ar fi avut aceeasi soarta.
In liniile principale, pozitia premierului de acum este si pozitia fostului regim Constantinescu; aceasta continuitate este datatoare de sperante in privinta faptului ca invocarea rituala a "mostenirii trecutului" nu va mai avea aspectul caricatural din ultimul deceniu. Declaratia premierului Nastase este cu atat mai importanta cu cat in propriul sau partid exista persoane ale caror luari de pozitie tin mai curand de betia mitificarii antonesciene decat de luciditatea interpretarii. Ea este importanta si pentru ca Antonescu nu este singura problema a memoriei noastre colective; la fel, legionarismul si comunismul remanente trebuie tratate cu fermitate, pentru ca strazile noastre nu au nevoie nici de afise cu zabrele verzi si nici de cele cu seceri si ciocane rosii. Nu din afise sau statui se va naste prosperitatea noastra, ci din simpla munca, din grija fata de semeni si din spiritul liberal. Restul cade in sarcina istoricilor, sa polemizeze ei cat vor vrea.
A r h i v a
  La judecata zilei    
  Toamna se numara partidele    2001-11-01
  Legitimatia lui Viktor Orban    2001-10-25
  `Tigani sau rromi, periferie sau scolarizare    2001-10-18
  Premierul Nastase la televizor    2001-10-11
  CNSAS - o rana a memoriei colective    2001-10-04
 Top afisari / comentarii 
 K.O. in Afacerea "PORTBAGAJUL" (49 afisari)
 O afacere de miliarde in mana unui roman (19 afisari)
 Forest Gab si Gogu de la Bragadiru la OTV (17 afisari)
 Scurtcircuitul dintre tigari si armament (15 afisari)
 Senatorul "Bob de grau" (12 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2001 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.86006 sec.