Ziua Logo
  Nr. 2234 de joi, 18 octombrie 2001 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
`Tigani sau rromi, periferie sau scolarizare
Adrian CIOROIANU 
La inceput, totul a sunat a gluma. Primarul Ion Rotaru din Piatra Neamt a anuntat construirea unor locuinte mai aparte pentru familiile de tigani de la periferia urbei; ideea izolarii acestora, asociata cu imaginea unor garduri de sarma ghimpata ce urmau sa inconjoare noul cartier, a facut ocolul presei scrise si televiziunilor, lasand in urma pareri impartite: de la condamnarea ferma si asocierea acestei initiative cu cele mai xenofobe proiecte ale regimului Antonescu din anii 1941-1942 pana la incuviintarea mai mult sau mai putin tacita, argumentata prin faptul ca aceasta izolare a unei populatii pe care unii o vad ca fiind genetic condamnata la infractionalitate (o idee de un rasism infiorator, dar care are adeptii sai!) este singura solutie pentru apararea securitatii celorlalti.
Gluma insa a prins. "Modelul" de la Piatra Neamt a fost preluat repede; sa fie un semn al unei asteptari generale ce avea nevoie de un precedent? La sfarsitul saptamanii trecute s-a vorbit despre proiecte asemanatoare la Deva, la Baia Mare si la Slatina. Sa ne uitam pe harta: observam lesne ca aceste localitati formeaza un patrulater ce trimite la unele dintre provinciile istorice romanesti (Moldova, Maramuresul, Ardealul de sud, proximitatea Olteniei) si la toate punctele cardinale ale hartii nationale: din nordica Baia Mare in sudica Slatina, din vestul Devei pana in orasul estic Piatra Neamt. Acest aparent acord asupra ideii ca izolarea tiganilor este singura solutie pentru linistea restului populatiei mi se pare a fi cel mai alarmant fenomen social al acestui an.
Sa nu ne facem iluzii. Foarte multi romani aproba proiectul locativ al primarului Rotaru; in termeni strict electorali vorbind, cred ca acest primar si-a crescut - pe termen mediu - cota printre concitadini. Pe de alta parte, cred ca primarul asta a si urmarit prin acest scandal. Relatarile ziaristilor care chiar au fost la fata locului sunt mai nuantate in privinta locuintelor in constructie: concluzia comuna este aceea ca locuintele sociale ale primarului Rotaru ofera virtualilor locatari conditii pe care acestia nu le au nicidecum in locuintele cel mai adesea insalubre pe care le ocupa acum. In plus, acesti locatari nu vor fi selectati dupa etnie, ci dupa venit.
In fond, a nu recunoaste ca societatea romaneasca este confruntata cu o criza a integrarii populatiei rrome tine mai curand de ipocrizie decat de naivitate. Sa nu ne amagim: anunturile de la Mica publicitate cu "scara curata" (a se citi "bloc fara tigani") nu mai sunt de mult o noutate in ziarele noastre centrale sau locale, ca si lozincile scandate la unele meciuri de fotbal in care echipa Rapid Bucuresti este parte. Cu oarecare emotie au descoperit ziaristii si politistii ca la Deva, simultan cu planurile de izolare locativa a rromilor, au aparut pe pereti si afise ale gruparii extremiste "Noua Dreapta", care cer masuri radicale impotriva acestor minoritari (si nu numai, pentru ca "Noua Dreapta" iubeste la fel de mult si alte minoritati etnice sau sexuale). Sa fim sinceri cu noi insine: aceasta descoperire de la Deva este tot o lovitura de presa; afisele "Noii Drepte" apar periodic pe cele mai vizibile ziduri ale Bucurestiului, din Piata Universitatii pana in Piata Romana, de ani de zile, si nimeni din Politie, Justitie sau Administratie nu si-a batut capul cu ele.
Eu nu cred in ipoteza rasismului romanesc, la care par a trimite toate aceste manifestari, mai vechi sau mai noi (desi nu este exclus ca privelistea de aici, privita dinspre Bruxelles, asta sa sugereze). Cred ca, mai curand, intre majoritatea romaneasca si minoritatea rroma exista un deficit de comunicare ce dureaza de decenii. Povestea nu este noua. In timpul regimului comunist, pe fondul omogenizarii dorite de regim, tiganii au disparut incet-incet pana si din statistici; partidul unic se uita la ei ca prin sticla. Pe acest fundal de falsa uniformizare, dupa revolutie terenul a fost propice dezvoltarii tuturor legendelor posibile - inclusiv cea privind favorizarea lor de catre regimul Iliescu, prin inapoierea salbelor de aur. Cu sau fara salbe, cei mai multi dintre rromi au ramas acolo unde erau dintotdeauna: slab integrati in societate, cu un nivel de scolarizare mult inferior altor etnii si oricum sub media pe tara, predispusi prin aceasta la activitati aflate, in cel mai bun caz, la limita legii.
In paralel, exista imbogatirea suspect de rapida a unor familii de rromi, in urma careia au aparut palate cu turnulete - precum cele pe care se chinuie acum primarul Ciuhandu de la Timisoara sa le dea jos (si bine face) - si masini Mercedes parcate langa carutele generatiei varstnice. Adevarate retele controleaza prostitutia, traficul de masini, de benzina furata din conducte, traficul de valuta, de materiale de constructie sau neferoase si altele asemenea; in cadrul acestor retele, nu sunt numai rromi - dar ei nu lipsesc niciodata. In egala masura, mai exista o legenda in al carei ecou traiesc multi cetateni de etnie romaneasca: tiganii reprezinta majoritatea celor care, prin treceri frauduloase de granita si ispravi penibile comise in Germania, Austria, Franta, Anglia s.a.m.d. au facut din Romania singura tara din zona care are nevoie de vize pentru a merge in Occident. Evident, datoria oricarui om onest este sa lupte impotriva legendelor; nu numai transfugii tigani au adus rusine tarii de pe acolo pe unde i-au purtat pasii. Totusi, din pacate, in aceasta legenda este un mare sambure de adevar. Va trece timp mult pana ce povestea cu lebedele vieneze transformate in trufandale - poveste pe care o cred falsa in toate articulatiile sale - va disparea din discursul colectiv al societatii noastre.
Evident, minoritatea tiganeasca nu se reduce la familiile sale imbogatite suspect. Mult mai multi sunt cei ce traiesc la limita subzistentei. Multe dintre orasele noastre sunt ele insele la periferia modernitatii; intre strazile lor, exista cartiere in care, daca nu ar exista antene de televiziune, cate o Dacie si cate un colt spart de asfalt, regizorul Sergiu Nicolaescu ar putea filma linistit un nou film cu actiunea plasata pe la 1910-1915. Cat despre blocurile periferice... Muntii de gunoaie sunt de mult parte din peisaj, ca si dramele sociale ale caror recapitulari cotidiene umplu telejurnalele de seara. Ei bine, familiile de tigani - pauperizate drastic prin necalificare si somaj - detin majoritatea in aceste zone de cosmar: o majoritate zgobie si volubila, zgomotoasa peste poate, intr-un contact tot mai fragil cu scoala si, din pacate, intr-un contact tot mai fragil cu legalitatea.
Integrarea tiganilor este, din punctul meu de vedere, principala provocare aflata in fata societatii romanesti la acest inceput de secol. Solutiile nu s-au oferit la Piatra Neamt sau la Deva. Singura solutie este una lenta si ale carei rezultate se vad doar in timp: scolarizarea. Daca nu-i vom atrage spre scoala, ii vom impinge de la spate catre puscariile in care, oricum, multi au conditii de trai mai bune decat acasa.
A r h i v a
  La judecata zilei    
  Premierul Nastase la televizor    2001-10-11
  CNSAS - o rana a memoriei colective    2001-10-04
  Razboiul rece s-a Incheiat pe 11 septembrie...    2001-09-29
  Talibanul nostru de serviciu    2001-09-20
 Top afisari / comentarii 
 Mofturile lui Timofte (81 afisari)
 Generalul Cornel Biris trece in rezerva (26 afisari)
 `Tigani sau rromi, periferie sau scolarizare (24 afisari)
 Conflicte grave in sanul etniei turce din Constanta (21 afisari)
 Sorin Fuicu a fost demis (19 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2001 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 1.04307 sec.