Adrian PATRUSCA 

Salutam ieri risipa de inteligenta facuta in diferendul dintre liberali si premierul Isarescu. A fost o maiastra partida de sah politic, asa cum rar ai ocazia sa vezi pe scena romaneasca. Parada lui Valeriu Stoica la atacul grupului Remes: disidentii nu au fost exclusi din partid, ci s-a folosit stratagema cu "ei s-au plasat prin actiunile lor in afara partidului, noi doar luam act de demisiile lor", chiar daca, de fapt, nu a existat nici o demisie; eschiva premierului la cererea PNL de a se delimita de actiunile grupului Remes, prin care a reamintit conducerii liberale ca, in urma cu doua luni, ii solicita sa nu accepte demisia aceluiasi ministru al Finantelor; replierea prompta a PNL, care, avand deja pe caciula musca Babiuc, a anuntat ca-l lasa pe Isarescu sa faca ce-o vrea cu Remes, evident pe proprie raspundere; toate aceste miscari, si altele pe langa ele, fac parte dintr-o campanie politica prin care se incearca dislocarea lui Mugur Isarescu din pozitia de independent. Nu e de mirare ca varful de lance il constituie PNL, cel care il are drept candidat la presedintie pe un fost independent, proaspat inregimentat politic. Cu cateva saptamani in urma, avertizam ca tocmai faptul ca Stolojan si Isarescu seamana foarte mult din punct de vedere politic va face ca batalia dintre ei sa se dea in jurul celor cateva deosebiri care-i separa. Iar cea mai importanta dintre acestea este statutul celor doi: membru de partid, unul, independent, celalalt. PNL trebuie sa demonstreze ca a procedat just atunci cand a optat pentru inregimentarea lui Theodor Stolojan. Just si din punctul de vedere al sanselor lui Stolojan de a ajunge la Cotroceni, pentru ca, altminteri, e evident ca din acest mariaj partidul va avea in alegerile parlamentare un castig serios. De altfel, se pare ca independenta politica a lui Mugur Isarescu ii deranjeaza pe toti protagonistii luptei pentru presedintie. Tocmai pentru faptul ca premierul este singurul independent din cursa pentru Cotroceni. Cursa care se desfasoara in fata unui electorat a carui lehamite fata de politica si de politicieni este maxima. De aceea si tine cu dintii Isarescu de pozitia sa de independent. Ba el afiseaza, cu multa dibacie, aerul ca e chiar plictisit si jenat de candidatura sa la prezidentiale, chestie care, pasamite, il cam incomodeaza de la munca sa de acum, de punere in practica a programului de dezvoltare pe termen mediu, convenit cu Uniunea Europeana. Asa se explica si abila amanare a anuntarii deciziei de a candida la prezidentiale, asa se explica si intarzierea cu care intra in cursa efectiva (dupa ce se vor fi strans cele 300.000 de semnaturi). Toate acestea sunt menite sa-i accentueze in ochii electoratului imaginea de tehnician, de meserias, care are prea putine lucruri in comun cu genul de politica de care sunt asa scarbiti romanii. Adevarul este ca staff-ul de campanie al lui Mugur Isarescu da dovada de multa maiestrie. Pana acum s-a miscat fara greseala. Cum in cazul lui Stolojan actioneaza si nostalgia lui "ce-am avut si ce-am pierdut", e de presupus ca cele mai puternice atacuri la adresa independentei lui Isarescu tot dinspre partea PNL vor veni. Asa cum a fost si pana acum. Numai ca din aceasta concentrare a confruntarii electorale pe axa Isarescu - Stolojan, cel mai mult are de castigat Ion Iliescu. Mai intai ca el nu se dovedeste a fi, asa cum parea logic, o tinta favorita pentru cele doua tabere. (Mai mult, cu exceptia lui Petre Roman, dar chiar si acesta cu jumatate de gura, ceilalti contracandidati se sfiesc sa se lege de veteranul competitiei). In al doilea rand, Iliescu are enorm de castigat din paruiala celor doi. Cum e de presupus ca in turul doi el se va confrunta ori cu Stolojan , ori cu Isarescu, liderul PDSR are toate motivele sa se bucure vazand cum ei se macina reciproc, sperand sa ajunga pana la punctul in care se va crea o falie intre taberele de simpatizanti ale celor doi. O falie care sa faca imposibila sustinerea, in al doilea tur, a unuia de catre electoratul celuilalt. O fi spectaculos si savuros duelul dintre Stolojan si Isarescu, numai ca, pentru acestia, el este mai ales pagubos. In schimb, il serve ste perfect pe Iliescu. Nu cumva am inteles gresit expresia "cal troian", cu care a fost taxata venirea lui Theodor Stolojan in PNL?