Ziua Logo
  Nr. 1864 de miercuri, 2 august 2000 
 Cauta:  
  Detalii »
Actualitate
10 ani de la un eveniment memorabil: Petre Tutea invitat in premiera la Televiziune. Gazda: Vartan Arachelian
"Fara Dumnezeu omul devine un animal rational, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri"
-- Extrema dreapta e o gripa, iar extrema stanga e un cancer
In aprilie 1990, in ajun de 1 mai - ce intamplare paradoxala ?! - intra pe postul national de televiziune un barbat asupra caruia timpul si mai ales vremurile sapasera adanc. Doar privirile sale contrastau izbitor cu deplorabila lucrare a anilor asupra biologicului; luminile pe care le indrepta spre telespectatori erau ale unei profunde si asidue spiritualizari. Era Petre Tutea, o legenda vie a Bucurestiului, deseori intalnit la Athenee Palace, mai intotdeauna frecventat de tinerii universitari. Cunoscuse din plin "rasplata" comunista pentru genialitatea sa cu nimic mai prejos decat a colegilor de generatie - Eliade, Ionesco sau Cioran - afirmati de-acum departe de hotarele trasate de tancurile sovietice.
Petre Tutea s-a nascut la 6 octombrie 1901 in comuna Boteni din judetul Muscel, dintr-o familie de preoti. A ramas orfan la 9 ani. A fost adoptat copil de trupa la o unitate militara din Campulung. Inteligenta nativa a copilului n-a trecut neobservata de ofiterii de aici. Ei hotarasc sa-l trimita la studii. Urmeaza cursurile liceale la Campulung si apoi in capitala Transilvaniei. Aici, la Cluj, va urma Dreptul. Vaida-Voevod, celebrul fruntas unionist ardelean, il indruma si il ajuta sa urmeze Universitatea Humbold din Berlin, studiind stiintele politice. Reintors la Bucuresti, devine un apropiat al lui Nae Ionescu. Ca multi dintre stralucitii sai colegi de generatie, penduleaza intre dreapta si stanga intelectuala a vremii. La sfarsitul anilor '30 ocupa inalte functii ministeriale. Dupa instalarea comunismului in Romania, va face ani grei de puscarie. In lunga detentie, cu nesfarsitele sale patimi, are revelatia apartenentei sale crestine si etnice. Sunt numeroase intamplari cu Petre Tutea, care au intrat in legendele puscariilor comuniste. Se spune ca, pentru a alina suferintele pedepselor colective, era capabil sa le vorbeasca tovarasilor de arest zile intregi, pe cele mai felurite teme. De atunci dateaza si aceasta meditatie care e ca un epitaf pentru o viata care ramane, din pacate, o legenda lipsita insa de o opera scrisa: daca noi murim aici in lanturi si in haine vargate, nu noi facem cinste Poporului Roman, ci Poporul Roman ne-a facut onoarea sa murim pentru el. A fost un martir al neamului sau, dar si calauzitor pentru multi tineri, care l-au insotit in lungi excursii de libertate spirituala intr-o lume intemnitata de dictatura.
Revenind la premiera de televiziune din aprilie 1990, in ciuda previziunilor reporterului ca impactul asupra unui public nestiutor de dimensiunile reale ale invitatului sau vor fi riscante, emisiunea a avut un ecou formidabil: Petre Tutea a fost imediat adoptat de un public avid de modele si de repere morale. Poate ca acesta a si fost motivul pentru care partea a doua, programata in saptamana urmatoare, a fost suspendata de conducerea de-atunci a televiziunii si si-a facut loc pe postul national abia dupa doi ani. In aceasta pagina vom reda ample fragmente din prima parte a acestui interviu, difuzat acum zece ani.
- In tineretea mea am fost de stanga. Nu stiu cine, mi se pare o americanca care, retin, reprezenta Guvernul la ONU, a facut o comparatie intre extrema dreapta si extrema stanga. Extrema dreapta, a spus ea, e o gripa, iar extrema stanga e un cancer. Acum, ambele extreme sunt vinovate de declansarea celui de-al doilea razboi mondial, adica si extrema dreapta a lui Hitler si extrema stanga a lui Stalin. Asa scria pe tratat. Stalin cica a scris pe dosul tratatului secret: impartirea definitiva a Poloniei. Bineinteles, eu le-am adus elogii polonezilor c-au suportat aceasta crancena experienta, pentru ca, la ora actuala, sa se poata vorbi de o Europa unica. (...)
- Domnule Tutea, dumneavoastra, care ati fost un om de stanga, eu cred ca erati si ateu cand erati de stanga. Cum ati ajuns crestin? Prin experientele directe pe care le-ati avut de-a lungul existentei dumneavoastra?
- Cand mi-am dat seama...
- Erati ateu?
- Eram. Eram! Ba inca faceam si o teoretizare a moralei laice, a acelei "Science des moeurs"- Stiinta moravurilor - pe care o socoteam autonoma si mi se parea ca nu are nevoie de motivatie religioasa. Mai tarziu m-am convins ca omul la scara lui, ca si natura, nu sunt surse ale adevarului, ci il reflecta in masura in care vrea Dumnezeu si atunci mi-am dat seama ca nu trebuie sa te ancorezi in morala laica, ci in morala religioasa ca morala. Aceasta stiinta a moravurilor seamana cu Mersul Trenurilor dupa parerea mea. Poti sa-l schimbi la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu. Asta-i pozitia mea in raporturile dintre om si divinitate. Ca daca raportul dintre om si divinitate dispare, nu e posibila nici o morala. Ba mai mult, nu e posibil nici un adevar. Daca exista Adevarul unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor care se cheama Dumnezeu, mai are loc impreuna cu Dumnezeu altceva decat El, care este creator, sustinator si stapan? Dogma a fost definita de Lalande care e un filosof crestin impecabil: "E un mister revelat". E un mister revelat. Or, omul nu poate crea mistere, e invaluit in mistere, fiindca, asa cum ne arata Biserica noastra, sacerdotul crestin nu e mistagog, nu interpreteaza mituri sau mistere, e invaluit in mister ca si credinciosii. El comunica misterul revelat dar nu il comenteaza, ca este suprarational, adica supratemporal si supraspatial. Pe actuala formula a dogmei pe care o are Lalande am construit si eu. Mi-a facut un portret Andrei Plesu - nu stiu daca l-ati citit - in Romania Libera.
- In "Lumea crestina".
- Da, in "Lumea crestina", mi-a facut un portret, in care, ma rog, cu amicitia lui excesiva... daca am sa-l intalnesc, am sa-i spun ce i-am spus si lui Cioran, ca Cioran ma supraeva-lueaza.
Eram ateu in tinerete
- A vorbit despre genialitatea dumneavoastra.
- A vorbit despre genialitatea mea si i-am spus: "Mai, Emil, tu traiesti in tara lui Talleyrand. Talleyrand spunea ca tot ce e exagerat este insignifiant."
- Paradoxal...
- E adevarat ca despre exagerare nu toti au aceeasi parere. De pilda, Sombart, mi se pare, are o mica lucrare "Zur kritik der Zeit" si spune: "Mi se va spune mie ca sunt exagerat - zice el. Sunt exagerat - zice - recunosc, pentru a da relief pozitiei mele. Mi se va spune ca sunt ingust. Asta nu o mai recunosc. Fiecare punct de vedere are drept la existenta", la care eu adaug: orice punct de vedere are drept la existenta prin precizia formularii, prin utilitatea lui morala. Altfel punctul de vedere este insignifiant. (...)
- Si totusi a fost un moment in viata dumneavoastra in care ati avut revelatia divina, nu?
- Da...
- Erati ateu in tinerete, nu?
- Da. Si cand am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar, ca El e adevarul unic... Sau cum spune un ganditor francez: "Dieu, ou rien"- Dumnezeu sau nimica. Aceasta formula mi-a aratat ca, in afara de Dumnezeu, nu exista nici un adevar, ci franturi care se coboara din maretia si eternitatea Lui pe care fiinta imperfecta, omul, le inregistreaza cand face istoria in etape. Nu-i asa?
- Domnule Tutea, o intrebare indiscreta. De fapt, prezenta noastra aici e o indiscretie in viata dumneavoastra. Spuneti-mi carei Biserici ii apartineti? Bisericii Ortodoxe sau Catolice?
- Sunt biserici surori.
- Stiti de ce v-am intrebat? Pentru ca, inainte de a incepe interviul nostru, ati facut o partajare, pe care cred ca ar trebui sa o stie si telespectatorii nostri, intre biserica ortodoxa si cea catolica.
- Daca e buna...!?
- Va rog sa o repetati.
- Evdokimov spune ca Biserica Ortodoxa e biserica rugatoare. Ori rugaciunea, nu stiu dupa cine, este o atitudine indrazneata fata de Dumnezeu, pe care-l soliciti...
- Da, ii ceri ceva.
- Ii ceri ceva.
- Inclusiv atentia asupra ta ca individ; este o forma de orgoliu.
- Imbraca forma unei indrazneli. Asa. Or, ce se intampla... Chiar acum, bine ca m-ati intrebat. Se vorbeste de totalitarismul comunist.
- L-am si trait!
- Cum?
- L-am si trait, zic.
- Ati trait gresit.
- Inseamna ca nu stiu ce am trait.
- N-aveti nici o vina. Cunoasteti evanghelia rosie?
- Nu.
- "Manifestul comunist"! Asta-i evanghelia rosie. In "Manifestul comunist" - n-am exemplarul in limba germana, nu stiu daca spune..., nu citez in nemteste: "Societatea viitoare este o societate fara stat, fara clase, conceputa ca o asociatie libera de indivizi".
- O utopie, bineinteles.
- Aceasta utopie, aceasta finalitate din evanghelia rosie care e "Manifestul comunist", o numeste Karl Kautsky "incendiul anarhiei finale", fiindca sistemele politice se definesc prin finalitatea lor. Cand vorbesc de totalitarism comunist e o contradictie in termeni. Totalitari nu pot fi decat oamenii care pleaca de la intreg la parte. Dupa formula aristotelica. Este adevarat ca a intervenit o polemica, nu mai stiu daca e justa sau nu, intr-un studiu care nu stiu daca se numeste "Reflectii asupra ideii de totalitate" , si zice: a pleca de la totalitate este a comite eroarea lui Heraclit obscurul care a confundat totalitatea cu generalitatea. Totalitatea e de cunoscut iar omul este damnat sa se miste asimptotic la ea, generalizand, iar generalitatea e un concept logic si nu un concept ontic.
Brancusi - primul taran decadent
- Gratie prietenului dumneavoastra, tanarului dumneavoastra prieten, doctorul Popescu Prahovascu, am aflat ce ati spus despre Brancusi. L-ati cunoscut pe Brancusi si l-ati definit paradoxal si in acelasi timp foarte adevarat - pentru mine cel putin - ca fiind primul taran decadent.
- Asa am spus!
- De ce?
- Uite, e primul taran decadent din istorie...
- Superb. Si asa e.
- Pai, ca sa rezulte din el arta nefigurativa... Arta nefigurativa nu evoca nimic fata de arta clasica. Ce e asta? Nu e decadentism?
- Cat de constient era de arta lui Brancusi? L-ati cunoscut bine?
- I-am spus... zic: "Maestre, cum evitati in geometrismul dumneavoastra simplificator, decorativul?" Asa l-am intrebat. A raspuns destul de siret. A spus: "Opera vorbeste, daca spune ceva." L-am intrebat, zic: "Maestre care a fost ideea care a prezidat Pasarea maiastra? zice: "Nici o pasare, dom'le, ce pasare? In America a fost taxata ca bronz.", zice el. Un taran ca asta e decadent, domnule. Rafinament ca asta nu am avut nici eu, care-s de cultura filosofica!
- Era un taran autentic, adica?
- Stiu eu? Era autentic?
- Taranul roman e un om siret?
- Nu e un om siret, e un om destept!
- Si rafinat...
- Si foarte rafinat! Asa. Si zice: "Am slefuit materia ca sa aflu linia continua si, cand mi-am dat seama ca nu o pot gasi, m-am oprit, parca cineva nevazut mi-a dat peste maini!" Ce zici de asta?
- Nu mai e nimic de adaugat. Domnule Tutea, sa ne intoarcem la relatia pe care am incercat s-o stabilim in emisiunea noastra, la relatia dintre morala crestina si moralitatea publica.
Daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic
- Eu ma misc, cum v-am spus, in tratatul meu de antropologie, intre "Cartea facerii" a lui Moise si "Apocalips". Nu? Aici e Dumnezeul cel adevarat al evreilor. Cartea asta ii indreptateste pe evrei sa se considere un popor ales. Si sunt, nu?
- Bineinteles!
- Ca ma intreaba cineva, zice: "Dumneavoastra ati fost antisemit?" "Nu! Din cauza ca sunt baiat de popa si, in al doilea rand, ca sunt crestin. Daca citesti Evanghelia lui Matei, in genealogia terestra a lui Isus, prin generatii, succesiunea merge pana la David, regele. Nu? Ba inca un evreu mi-a spus mie un lucru - as vrea sa nu fie considerat, o blasfemie: "Moise nu e sigur daca e evreu. Dar la Isus e sigur."
- Dar mai exista popoare alese, domnule Tutea. Ca dumneavoastra sustineti ca si poporul roman este un popor ales.
- Pai...este! Nu in sensul mistic. Acum sa fim cinstiti, Biblia nu s-a conceput la Falticeni. Nu? Si daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic, iar europenii, chiar laureatii premiului Nobel, sunt fericiti ca nu dorm in craci!
- Deci, in asa masura, Europa...
- ...depinde de cartea asta! Atat e de decisiva in duhul european.
- Bineinteles, in morala noastra, in morala europeana.
- Pai, am facut si eu niste exercitii pe marginea "Decalogului" lui Moise. N-am fost in stare sa mai adaug nimic. Eu ma misc intre acest "Decalog" al lui Moise si Predica de pe munte. Se spune, de obicei, ca omul este un animal rational, perfectibil. Nu? Pai, Mantuitorul e mult mai generos, zice: "Fiti voi, dara desavarsiti, cum desavarsit e Tatal vostru din ceruri." Mantuitorul nu exclude aspiratia la perfectiune a credinciosului. Morala laica arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care nu o poate atinge niciodata." Numai Dumnezeu e perfect. Pai vezi, Mantuitorul e generos, ne raporteaza la Stapan. Omul e guvernat pe pamant, ca vorbeati de morala publica, de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina, eterna, adica absoluta si morala normelor, care e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Omul autonom poate fi util cand exploreaza universul si viata, poate fi comod, mintal si material. Este adevarat ca autonomia, din punctul meu de vedere - al adevarului unic, care e revelat, ca Dumnezeu trebuie sa se arate cum s-a aratat - oricat ar explora omul autonom viata si universul, n-are acces la adevar fara revelatie, fiindca se impiedica de adevarul tuturor adevarurilor, adica Adevarul unic, principiul tuturor lucrurilor care e Dumnezeu... In Evul Mediu, un soi de siretenie a filosofilor care voiau sa se detaseze de teologie, de robia teologica a creat teoria dublului adevar, pe care in lumea moderna o adopta Winckelmann. Adevarul secundum rationem - dupa ratiune - si secundum fidem - dupa credinta. Eu spun ca acest dublu adevar inseamna, din punctul meu de vedere mistic, nici un adevar. Sau, daca vreti sa acceptam un adevar, adevarul secundum rationem nu exista. Secundum fidem, poate! Fiindca, in credinta, incidenta divina poate revela adevarul. Eu nu admit decat pistele, adica credinta, adevarul secundum fidem, dupa credinta. Ca, daca nu exista credinta si nu exista Dumnezeu, nu exista adevar. Fara Dumnezeu, fara credinta omul devine un animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.
(Acest dialog a fost prezentat de televiziune in primavara anului 1990 la emisiunea "Cuvantul care zideste" si a avut loc intre Petre Tutea si Vartan Arachelian)
A r h i v a
  Un elicopter s-a prabusit langa Sighisoara    
  Avansari in grad la MI    
  Dosarul exploziei din Ferentari a ajuns la Parchet    
  O locomotiva a intrat intr-un camion in Maramures    
  Doi raniti grav intr-o explozie la Buzias    
  Furt de echipament militar la Jimbolia    
  Viciu de procedura in cazul Badea    
  Maimut este retinut in arest in mod inexplicabil    
  Anca Boagiu s-a inscris in PD    
  Un tren de mare viteza a lovit o vaca    
  Exporturile din luna iunie au atins cea mai mare valoare de dupa 89    
  Politia a pus mana pe o tona si jumatate de cafea de contrabanda    
  Constanta a ramas fara apa, curent si transport in comun    
  Nastase incearca sa dreaga imaginea PDSR in SUA    
  CNASS ar putea recupera doua mii de miliarde de lei    
  Un gardian public s-a impuscat in cap    
  Doi deputati crestin-democrati basarabeni au fost agresati in plin Chisinau    
  Guvernul pune ordine in bugetele societatilor cu datorii    
  CNVM declanseaza o "furtuna" pe piata de capital    
  UE ne da 231 de milioane de euro pentru modernizarea caii ferate Bucuresti-Fetesti    
  Berceanu nu e dispus sa privatizeze Petrom pe bani putini    
  BCR ieftineste creditele    
  Portughezii sunt interesati de ARO    
  BRD acorda credite cu dobanda de 41% pentru exportatori    
  Consortiul OTE-KPN nu a reusit sa preia compania bulgara de telecomunicatii    
 Top afisari / comentarii 
 Enigma persista in cazul Mitoseru: cine a condus Matiz-ul? (961 afisari)
 "Fara Dumnezeu omul devine un animal rational, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri" (96 afisari)
 CNASS ar putea recupera doua mii de miliarde de lei (13 afisari)
 S-a gasit jurnalul anticomunistului Ursu (9 afisari)
 PDSR si PSDR isi cauta calea comuna (9 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2000 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.36970 sec.