Ziua Logo
  Nr. 1677 de vineri, 31 decembrie 1999 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Doua sfidari pentru Romania au un singur nume: Rusia. Si un singur leac: reforma clasei politice
Sorin ROSCA STANESCU 
La intrarea in ultimul an al mileniului, Romania lasa impresia unui stat ratacit in cenusa razboiului rece. O natiune debusolata, ratacind fara tinta in derizoriu si intr-o lume extrem de dinamica. O tinta ideala pentru Rusia, fortata de circumstante sa recupereze componentele fostei URSS. Cu colonii cu tot. Aceasta este pentru noi adevarata sfidare a mileniului!
Este falsa asertiunea ca razboiul rece s-a incheiat. Este prea simplista, prea anestezica afirmatia ca statele NATO, in frunte cu SUA, au invins Moscova, distrugand dimensiunea bipolara a lumii. In realitate, victoria impotriva secerei si ciocanului a fost departe de a fi categorica. In ciuda aparentelor, spre sfarsitul mileniului, Tratatul de la Varsovia a disparut. Lagarul socialist s-a topit. URSS s-a destramat. Singura putere mondiala a ramas SUA. Iar Europa Occidentala a incercat zadarnic sa creeze un pol de echilibru. In euforia generala a invingerii comunismului, putini au sesizat ca Washingtonul nu a mers pana la capat. Si inca mai putini sunt cei care au inteles motivele si consecintele acestui armistitiu prematur.
Realitatea este ca in anii '80 prabusirea imperiului sovietic era previzibila. Inevitabilul avea sa se produca pe parcursul a trei ani: 1989, 1990, 1991. Sunt anii in care au cazut regimurile comuniste aservite Moscovei din Europa Centrala si de Est si in care Uniunea Sovietica a fost pulverizata intr-o multitudine de state independente. Acesta a fost momentul unei fatale ezitari americane. Pur si simplu, Washingtonul, aflandu-se in fata victoriei mult visate, nu a mai stiut ce sa faca cu ea. Administratia americana s-a temut de consecinte. Nu a putut sau nu a vrut sa preia povara invingatorului. Raspunderea de a-i gestiona pe invinsi. Astfel, desi castigat, razboiul rece nu a fost dus pana la capat. Republicanii l-au castigat in timp ce democratii au pierdut pacea.
In pragul Apocalipsei, Rusia a rezistat. S-a pulverizat, s-a transfigurat, s-a reconstituit dupa o noua arhitectura, isi gestioneaza criza si isi reface extrem de repede si de sigur propriul imperiu. Intr-un singur deceniu, o mare putere mondiala euro-asiatica s-a destramat in mai multe state independente, acestea la randul lor s-au sfasiat in razboaie separatiste, interetnice si religioase, pretutindeni au fost declansate mecanismele economiei de piata, dupa care a fost creata Comunitatea Statelor Independente. Ea are cel putin doua dimensiuni vizibile: economica si militara. Recreat din propria cenusa, Imperiul rus are o vocatie globalista. Moscova se opune cu inversunare largirii NATO nu fiindca se teme pentru propria securitate. La fel ca si in cazul Irakului lui Sadam Hussein, Washingtonul ar fi putut duce razboiul pana la capat. Dar nu a fost interesat. Deci, Moscova se opune extinderii NATO pentru a se putea extinde ea insasi.
Exact in urma cu patru ani, intr-un serial publicat in acelasi colt de pagina, semnalam ca sperantele romanilor trebuie implinite de romanii insisi cat mai repede. Pana cand nu va fi prea tarziu. In ciuda caderii zidului Berlinului, o noua cortina de fier avea sa desparta lumea. Romania avea sansa de a se plasa sub umbrela NATO si nesansa de a reintra in zona de influenta si captivitate a Moscovei. Si mai avea si nesansa de a ramane plasata intre doua blocuri economice si militare. Intr-un vast teritoriu al nimanui. Intr-un cordon sanitar cum denumeste Kremlinul "teritoriile apropiate". De fapt, intr-un spatiu de insecuritate si instabilitate. Indiferent de calculele Moscovei, independent de prudenta Washingtonului, timp de patru ani, destinul Romaniei aflata la rascruce a stat exclusiv in mana celor care au reprezentat puterea politica. Integrarea in structurile NATO si aderarea la Uniunea Europeana erau singura evadare posibila catre civilizatie, dintr-un imperiu al sarmei ghimpate care se refacea rapid. Cititorii ziarului Ziua aflau, in urma cu patru ani, ca in noul mileniu puteau ramane prizonieri sau puteau fi liberi. Puteau sta cocarjati, in continuare, sub greutatea unui trecut nu tocmai glorios sau se puteau autoproiecta intr-un viitor plin de sperante. Era nevoie doar de o reforma la sange. A intregii societati. De la desovietizare pana la reforma economica si administrativa. De la deparazitare pana la reforma morala.
Am fost incapabili sa facem acest pas. Acest efort colectiv. Nu fiindca am fi lipsiti de resurse ori prea vlaguiti. Pur si simplu, o natie nu se poate lasa dusa, intr-o suprema traversare, de conducatori orbi, lasi si nevrednici. Dintre cei patru ani, trei au fost irositi. Alesii poporului s-au intrecut in combinatii, in lupte de culise, in stupide jocuri de salon. Abia in 1999 a inceput adevarata reforma. Probabil, prea tarziu. De complezenta sau poate fiindca in mod sincer sunt incurajate asemenea eforturi, Romania a fost, totusi, nominalizata ca potential candidat atat pentru NATO cat si pentru Uniunea Europeana. Este o cursa in care e marcata linia de start, sunt mentionati competitorii, dar nu se stie cine va trece linia de sosire. Iar cronometrul implacabil al istoriei opreste cursa la un moment dat.
Ceea ce conducatorii politici au ratat, in mod deliberat, programatic, pana la sfarsitul anului 1996, alti conducatori politici au ratat din inconstienta si nevrednicie pana la finele anului 1998. Iar ceea ce s-a facut in 1999 este mult prea putin. In plus, a existat si o rasturnare a planurilor: politica externa, promovata de presedintele Emil Constantinescu, a devenit locomotiva a politicii interne si nu invers, asa cum ar fi fost normal. Greu de crezut ca Guvernul Isarescu va rasturna planurile fiind capabil sa radicalizeze reforma interna. Si aceasta pe terenul minat, al unui an electoral.
In pragul unui nou mileniu nu doresc sa-i raman dator cititorului ziarului Ziua. Chiar daca vestile sunt rele. Romania va trebui sa faca fata sfidarii Moscovei. Ceea ce in decembrie 1996 parea o simpla teorie, o ipoteza lansata de un paranoiac aflat in pragul condamnarii in procesul "Ion Iliescu-KGB contra Ziua", iata, astazi, dobandeste o dramatica concretete. CSI exista. Atat economic cat si militar. NATO nu a mers pana la capat. Razboiul rece se va relansa. In fata acestei sfidari, Romania e nepregatita. Si neplasata sub scutul NATO.
Dar noul mileniu ne pregateste o a doua sfidare. Mai putin brutala, dar mult mai perversa. Previziunile faimosului Institut Stratfor din SUA, pentru perioada urmatoare, ar trebui sa ne dea fiori. Inainte de a ciocni traditionala cupa cu sampanie. Traim intr-o lume unipolara in care Statele Unite reprezinta, acum, unica putere care are o influenta globala pe plan politic, economic si militar. Pe pamant, pe mari si oceane si in spatiul cosmic. Sistemul mondial este desincronizat. Iar desincronizarea se adanceste. In timp ce Uniunea Europeana consuma uriase energii pentru o moneda unica si pentru a se largi, cunoscand evolutii modeste sau chiar stari de recesiune, America de Nord traieste cel mai mare "boom" economic din istoria ei. In timp ce SUA refuza in continuare sa gestioneze pana la capat crizele - consecintele Razboiului rece, Bagdadul lui Hussein, Belgradul lui Milosevici sau invazia din Cecenia - Europa Occidentala este incapabila sa umple golul si sa refaca bipolaritatea iar ample zone geografice din Asia si din spatiul fostei URSS incearca sa creeze grupari economice regionale si sfarsesc prin a construi o noua coalitie antiamericana. Rusii si chinezii, pentru care cooperarea economica cu SUA, in conditiile desincronizarii, devine primejdioasa, prin fuga capitalurilor spre New York, vor ajunge, implacabil, la concluzia ca o coalitie antiamericana nu poate fi decat militara. Si, poate, cel mult, cu extensie ideologica.
Si pentru a incheia se mai impune sa precizez ca Rusia, care continua sa fie inamicul strategic numarul unu al Romaniei, incapabila sa intre in competitie atat cu piata americana cat si cu piata mai putin dinamica a Europei Occidentale, va accelera procesul de recuperare a fostelor componente ale URSS. Probabil si a fostelor colonii. Romania si Bulgaria sunt prada sigura, daca regimurile politice de la Bucuresti si Sofia nu se trezesc. Iar desteptarea inseamna reforma clasei politice.
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Raul Aries este poluat cu cianuri si ape acide (99 afisari)
 Sergiu Bahaian a fost capturat de Politie (71 afisari)
 Arhipelagul in care rasare soarele risca sa se scufunde in 30 de ani (62 afisari)
 Doua sfidari pentru Romania au un singur nume: Rusia. Si un singur leac: reforma clasei politice (18 afisari)
 Ultima victima a avalanselor din Romania a fost un salvamontist (14 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-1999 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 1.15841 sec.