Ziua Logo
  Nr. 1664 de miercuri, 15 decembrie 1999 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Drumul spre un nou Guvern este extrem de accidentat
Sorin Rosca Stanescu 
Radu Vasile trebuia debarcat. Cu orice pret. Devenise un fel de inamic public numarul unu. Fie pentru un grup din PNTCD, fie pentru presedintele Emil Constantinescu, fie si pentru unii si pentru altii. Am avertizat, inca din vara acestui an, ca nu este exclusa o infruntare de acest fel. Am stiut si i-am informat pe cititorii ziarului ZIUA ca, daca anumite forte de la nivelul Coalitiei sau Presedintiei considera ca primul ministru trebuie inlocuit, aceasta procedura putea fi aplicata, fara costuri prea mari in intervalul de timp cuprins intre summitul de la Helsinki si Craciun. Aparent paradoxal, daca ne gandim ca pentru succesul legat de aderarea la Uniunea Europeana merita felicitari atat presedintele Emil Constantinescu cat si Guvernul condus de Radu Vasile.
Si, tocmai fiindca, in linii mari, schimbarea de Guvern era luata din timp in calcul, ma asteptam ca initiatorii sa aiba scenariile pregatite. "Lectia Ciorbea" ne arata ca asemenea schimbari trebuie facute repede, fara prea mult zgomot, in conditii de deplina legalitate. Altfel, societatea plateste scump schimbarea si la fel de scump platesc, sub aspectul credibilitatii, si initiatorii ei.
Momentul a fost bine ales. Dar cu alegerea momentului nu s-a facut primavara. De aici incolo a urmat un intreg lant de greseli. Pentru a fi convingatori "cei sase magnifici", respectiv cei sase lideri taranisti care in BCCC au votat, post factum, in favoarea debarcarii lui Vasile, ar fi trebuit sa convoace delegatia Permanenta sau Consiliul de Conducere. Respectiv, un forum mai larg de decizie decat BCCC-ul unde, cu numai sase membri, a putut fi schimbat un guvern. Daca cei sase, intre care trei candidati la functia de premier, doreau sa convinga opinia publica de justetea pozitiei lor dar si de forta pe care o reprezentau, era cat se poate de simplu sa supuna o asemenea decizie unuia dintre organismele de conducere ale partidului din care fac parte si parlamentari si presedinti de filiale. Opinia publica din tara si strainatate ar fi perceput astfel ca aceasta e vointa partidului, nu a unui comando. In realitate, inainte chiar ca cei sase sa fi votat in BCCC decapitarea lui Vasile, Ion Diaconescu, in numele lor, bantuia prin Palatul Victoria.
Cum era de asteptat, in conditiile in care cei cativa politicieni, grupati in jurul tandemului Galbeni-Opris, au actionat lautareste, premierul a refuzat macar sa poarte o discutie cu Diaconescu, pe tema demiterii lui si sa-si dea demisia la cererea unui comando. Intr-un discurs televizat, el a solicitat sa i se comunice motivele si a acuzat actiunea drept o tentativa de lovitura de stat. Dar Ion Diaconescu si ceilalti cinci adversari ai sai din PNTCD nu lucrau singuri. In spatele lor erau aliniati liderii Coalitiei.
Dintr-un motiv sau altul, toti ii voiau capul lui Vasile, dar ar fi preferat sa fie scutiti de a actiona in vreun fel. Indaratnicia premierului i-a pus in miscare. Scenariul numarul doi era pregatit. Ministrii CDR si ministrii UDMR urmau sa demisioneze, iar Partidul Democrat sa-i retraga sprijinul lui Vasile. In felul acesta, cei care au declansat intreaga tarasenie sperau sa-l determine pe premier sa depuna armele. Numai ca actiunea era cusuta cu ata alba. Pe cine putea convinge faptul ca hodoronc-tronc majoritatea ministrilor dintr-un guvern descopera ca treburile nu merg bine. Si deodata, ca la un semn, isi scriu demisiile. Pe care le depun mai intai la Cotroceni. Si mai apoi la Secretarul General al Guvernului, ministrul liberal Radu Stroe, care uitase sa demisioneze. Evenimentele s-au derulat in continuare cu o viteza naucitoare. Reactia imediata a premierului a fost sa-si reafirme sfidarea, sa ceara o procedura constitutionala, a motiunii de cenzura si sa configureze un nou guvern. Sa numeasca, pe loc, noi ministri, pentru a putea lucra.
Abia acum initiatorii actiunii au fost luati prin surprindere. De aceea a fost nevoie de intalnirea liderilor cu Presedintele la Cotroceni. Nimeni nu s-a asteptat la o reactie atat de indaratnica a lui Radu Vasile. Nimeni nu s-a asteptat nici la reactia ferma a sustinatorilor acestuia, dintre care foarte multi sunt parlamentari. S-a prefigurat spectrul unei grave crize politice, in general, dar si al unei motiuni de cenzura in special. Totul se putea transforma intr-un rusinos fiasco. Parlamentarii PNTCD puteau respinge, in parte, motiunea de cenzura. La fel puteau proceda si unii parlamentari PD sau PNL. Sau UDMR. Ca sa nu mai vorbim de Opozitia, interesata sa lucreze la "intarata-i drace". In definitiv, nu acelasi Parlament acordase Guvernului Vasile un vot de incredere cu numai doua saptamani in urma? Premierul ameninta sa le strice toate jocurile adversarilor sai. In consecinta, a fost nevoie de o consultare la Cotroceni pentru a se putea ajunge la un compromis. Iar compromisul a insemnat sfidarea Constitutiei.
S-a creat un precedent extrem de periculos care va fi aspru sanctionat atat de opinia publica interna cat si de democratiile occidentale. Dar s-a pus oare punct cu adevarat crizei? Sau criza abia a fost escaladata?
Ce se poate intampla, in continuare? Aparent, la Palatul Victoria, un nou guvern s-a pus pe treaba. Din el fac parte fix aceiasi ministri ai Guvernului Vasile, unii care au demisionat, altii care au uitat sa demisioneze si altii, cum sunt cei ai Partidului Democrat, care au refuzat sa faca acest lucru, iar singura schimbare capitala este ca unul dintre ei a fost numit prim-ministru interimar. De ochii lumii, Executivul lucreaza in draci pentru a ne duce mai repede in Uniunea Europeana. Solutionarea crizei insa ii va conduce pe initiatori in Parlamentul Romaniei. Adica fix acolo unde s-au temut sa mearga pentru o motiune de cenzura.
Deznodamantul din Parlament este imprevizibil. Cel putin pentru mine. Poate ca liderii Coalitiei mizeaza pe acordul PDSR. Poate ca s-a cazut la o intelegere cu Iliescu. Eu unul nu stiu daca asa stau lucrurile. Dar cu certitudine, daca un asemenea pact nu exista, noul Guvern va avea mari probleme pentru a trece. Cu atat mai mult cu cat, in linii mari, este de presupus ca va fi acelasi Guvern. Cum altfel ar fi putut fi determinati ministrii sa demisioneze hodoronc-tronc, daca nu li s-ar fi promis ca raman la Guvern? Ceea ce se va schimba va fi persoana primului ministru. Si aceasta va fi o sursa de discordie. "Cei sase magnifici" au promovat, din sanul lor, trei candidati: Ulm Spineanu, Mircea Ciumara si Dudu Ionescu. Un al patrulea taranist este insa sustinut de Cotroceni. Cum va reactiona Parlamentul? Mi-e teama ca va iesi un mare tambalau, iar interimatul lui Athanasiu va fi de durata. Si ultima enigma: cum va reactiona staff-ul largit PNTCD?
Din nou, lumea civilizata este cu ochii pe noi. Cum vor interpreta criza de la Bucuresti si solutiile propuse de liderii Coalitiei, guvernele occidentale? Dar bancile? Dar fondurile de investitii? Dar simplii investitori?
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Lista politistilor si procurorilor propusi spre avansare de catre revolutionarii UNORD 89 (1356 afisari)
 Traficantul de masini Tibi Blaga a fost condamnat (296 afisari)
 Manualul hotiei (235 afisari)
 Mihai Olariu este pedofilul criminal din Suceava (100 afisari)
 ASUB considera ca in Romania s-a instituit "dictatura prezidentiala" (84 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-1999 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 1.10095 sec.