Ziua Logo
  Nr. 1646 de marti, 23 noiembrie 1999 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Marele dans pe sarma incepe in 2001
Sorin ROSCA STANESCU 
Nu stim ce se va intampla la summit-ul de la Helsinki. Nu stim in ce conditii se va putea lansa Romania in cursa pentru aderarea la Uniunea Europeana. Nu stim nici macar daca, pana atunci, pana la mijlocul lunii decembrie, Guvernul Vasile va rezista presiunilor sociale si politice. Nu stim daca, ulterior momentului Helsinki, asaltul care va fi dezlantuit de adversarii premierului va fi suficient de puternic pentru a determina formarea unui nou guvern. Nu stim daca si cand va avea loc o remaniere. Nu stim daca va mai exista Coalitia sau daca CDR va decide ca se poate descurca, pana la alegeri, si fara Partidul Democrat. Nu stim cat de mototolita va iesi administratia centrala din aceasta iarna si daca ea va mai putea reedita, si in anul electoral 2000, performanta din 1999 cand a reusit sa plateasca o parte din uriasele datorii scadente, facute de PDSR. Nu stim cine va castiga alegerile locale, cine isi va adjudeca legislativele si cine va fi in toamna anului viitor presedinte al Romaniei. Si, in fata acestui veritabil bombardament, in care in loc de ghiulele ne sunt "servite" dramatice semne de intrebare, natiunile lumii ne-au oferit plocon si o certitudine: Romania va detine presedintia Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa, incepand de la 1 ianuarie 2001. Care sunt consecintele? Ce este de facut? Cum putem profita de aceasta oportunitate? Ce putem rata? Fara a fi optimisti sa incercam sa fim realisti. Fara pretentia de a da raspunsuri exacte atunci cand nu avem la dispozitie decat premize cu multe necunoscute, putem, totusi, incerca o schita a viitorului fixand drept linie de orizont anul 2001.
Stim ca in planul politicii externe Romania a obtinut succese remarcabile. Beneficiem de o noua imagine. Planeta percepe regimul de la Bucuresti drept unul democratic si, in consecinta, am devenit un partener credibil de dialog. Aceasta compenseaza unele contra-performante ale politicii interne, in special de natura economica si legislativa. Nu a sosit momentul bilantului, dar se poate afirma ca cele doua guvernari, Ciorbea si Vasile, au insemnat nu un regres, ci un progres, in ciuda faptului ca ritmul reformei a fost prea lent si ca nivelul de trai s-a deteriorat. Si Parlamentul a inregistrat bile albe, printr-o serie de legi esentiale care au fost aprobate chiar daca intarzierea altor acte normative inseamna si bile negre. In fine, Justitia a evoluat pozitiv iar coruptia si crima organizata nu mai sunt institutionalizate asa cum s-a intamplat in 1996. Chiar daca, si in ceea ce priveste Justitia, multe din evolutiile care trebuiau sa aiba loc nu s-au petrecut inca. In aceste conditii, ne putem incumeta sa sugeram raspunsuri la unele intrebari.
Nu punem mana in foc ca Emil Constantinescu va beneficia de un al doilea mandat de Presedinte al Romaniei dar, cu certitudine, el isi prezerva o pozitie favorita. Mai ales daca nu apare vreun contra-candidat mai puternic decat Ion Iliescu sau Teodor Melescanu. In ceea ce priveste viitorul Parlament stim ca electoratul este in continuare indecis. In 1996 el a alunecat usor spre centru dreapta, dar fara a-i oferi dreptei vreo sansa de a guverna singura. In anul 2000, acelasi electorat va aluneca usor spre stanga fara insa a-i oferi PDSR-ului sansa de a guverna singur. Vom avea, din nou, o mezalianta. PDSR va trebui sa decida daca va forma o majoritate, in vederea guvernarii, alaturi de partidele extremiste sau se va indrepta spre CDR. Dintre cele doua formule nefericite se va opta, probabil, pentru ultima. Exista si a treia solutie, pur teoretica, conform careia PDSR, desi va obtine cele mai bune rezultate, sa fie lasat de ceilalti pe dinafara guvernarii. Formula optima va fi cea care va conferi stabilitate politica. Stabilitatea politica va fi pe primul plan si in urmatorul ciclu electoral. Chiar daca ritmul reformelor va avea de suferit.
Daca stim bine unde ne aflam in acest moment si daca previzionam corect, in termenii de mai sus, unde ne vom plasa la capatul anului viitor, atunci, raspunsul la intrebarile care vizeaza momentele intermediare, desi important, nu este esential. Vom obtine un succes la Helsinki? Da, dar un succes moderat. Si conditionat. La limita. Vor rasturna, dupa summit, sindicatele Guvernul Vasile? Nu are mare importanta. Raspunsul corect este probabil negativ. Vasile va cadea in urma unor presiuni politice din interiorul sau din exteriorul Coalitiei? Nu e important. Raspunsul corect este probabil negativ. Vom avea curand o remaniere si amplitudinea ei va scoate Partidul Democrat din joc? Aceasta dilema este mai putin importanta chiar decat dilema anterioara. Raspunsul corect poate fi afirmativ cu un mare coeficient de certitudine.
Abia acum ne putem intoarce la afirmatia din titlu. 54 de state, marile puteri ale Europei, Statele Unite si Rusia au decis ca Romania sa preia, in 2001, presedintia OSCE. Bucurestiul va fi asistat de Austria si Norvegia si, impreuna cu acestea, va crea configuratia unui triumvirat care va lua importante decizii in situatii extrem de delicate care, oricand pot deveni explozive. Jucat cu intelepciune si profesionalism rolul de moderator sau chiar de negociator intre interesele divergente ale Europei, Statelor Unite si Rusiei poate fi deosebit de spectaculos. La capatul anului 2001, imaginea Romaniei poate fi una de exceptie sau, dimpotriva, se poate prabusi iremediabil. In functie de calitatea prestatiei, Romania isi poate valorifica, din plin, oportunitati pe care nici nu le putem astazi banui sau le poate rata. Cine incearca sa minimalizeze importanta rolului pe care urmeaza sa-l jucam este cel putin naiv. Sau rau-voitor.
Problema este ca noi avem vocatia ratarii. Oportunitatile acestei tari s-au irosit pentru ca in momentele cruciale nu am stiut sa jucam in echipa. Presedintia OSCE va fi detinuta de noi intr-o perioada extrem de dificila pentru aceasta zona a lumii cu multe capcane si puncte explozive. Instabilitatea din Balcani va persista iar conflictele din Comunitatea Statelor Independente se vor acutiza. Hartuita de conflicte inter-etnice si teritoriale, Rusia va deveni mult mai nervoasa si mult mai circumspecta in a admite ca o extindere NATO nu-i primejduieste existenta. Din circumstante pe care nu mai trebuie sa le explic, Moscova refuza sa devina un partener de dialog al Romaniei. Si atunci, cum oare isi va juca Romania rolul de arbitru, dezamorsand tensiunile continentale si intercontinentale din 2001?
Incepe un mare joc pe sarma. Nu la 1 ianuarie 2001 ci chiar acum. Principalii actori, cei care vor indeplini acest rol, au datoria sa se pregateasca. Sa se pregateasca pe sine si sa-si pregateasca terenul. Sa nu se lase luati de apa, sa nu comita gesturi ireversibile sau gafe care pot afecta viitoarea prestatie din OSCE. Si cine sunt acesti actori? Daca stam bine sa ne gandim, sunt destul de multi. Presedintele Emil Constantinescu, dar si cei care cred ca vor castiga prezidentialele. Ministrul de Externe Andrei Plesu, dar si cei care cred ca-i pot lua locul in 2001. Acest guvern, dar si guvernele in oglinda. CDR, dar si PDSR. Daca nu ne vom exersa si in continuare vocatia ratarii vom lua in calcul aceasta oportunitate si aceasta responsabilitate. Incepand de azi.
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Colonelul MI Vasile Dragoi vrea sa ajunga general (232 afisari)
 Mr. (r) Viorel Purdea va raspunde in instanta pentru ca a ordonat "Foc!" (56 afisari)
 Virgil Magureanu, Viorel Hrebenciuc si Nicolae Staiculescu au cocolosit jaful de la SC "Aurul" (41 afisari)
 In zona Giurgiu au fost aruncati pe "piata neagra" peste 20.000 de dolari falsi (32 afisari)
 MMI Elisabeta Polihroniade a intrat in "Golden Book FIDE" (26 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-1999 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 1.14104 sec.