Asadar, dupa ce vreme de aproape zece ani Liga-Bubu, ca sa-i zic asa, n-a nascut nici cu cezariana vestitul Contract colectiv de munca, iata ca Sandu Radulescu, la doar doua saptamani dupa instalare, izbuteste performanta! Fireste, se vor gasi si carcotasii dispusi sa afirme ca maslina era deja ametita, deci ca terenul fusese temeinic pregatit pentru insamantare, de aici si rapiditatea reusitei. Numai ca eu unul am motive sa cred ca, pastrandu-l pe Bubu Sotir la timona, Asociatia Fotbalistilor ar mai fi asteptat mult si bine pana sa-si vada visul cu ochii. Fiindca, din pacate, Bubu, pe care l-am sustinut dupa puteri, si ale carui merite, cate au fost, le afirm si azi, avea un talent aparte sa atraga animozitati cat cuprinde. Ceea ce, pentru un lider, si mai ales pentru unul ce vrea sa obtina ceva important in favoarea gruparii pe care o reprezinta, e cel putin nediplomatic. S-ar mai putea obiecta ca salariul minimal convenit cu acest prilej (un milion de lei net, lunar) este oarecum sub asteptari. De acord, dar sa nu uitam ca, de fapt, a daugand si impozitul, se ajunge la aproximativ 1.600.000 de lei suportati de cluburi. Suma care, fireste, nu reprezinta nimic pentru oameni ca Marius Lacatus ori Ionut Lupescu, oameni cu sacii doldora in caruta. Dar care, la o adica, poate asigura traiul de pe o zi pe alta al unui jucator de rezerva, sau accidentat pe termen lung, mai ales ca, se stie, un fotbalist mai primeste ceva si prin simpla semnare a contractului. Dupa cum, sa nu uitam, e vorba de un inceput, ce, vazand si facand, se va putea ameliora in viitor. Important, spuneam, e ca s-a spart gheata. Si, indeosebi, ca raporturile dintre Federatie si Liga de o parte, si Asociatia Fotbalistilor, de cealalta, reiau startul sub cu totul alte auspicii. As zice ca ieri fotbalistii romani au mai facut un pas important spre drept ul de a fi numiti cu adevarat profesionisti.

Sorin SATMARI