Ziua Logo
  Nr. 1492 de luni, 24 mai 1999 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Alianta Civica moare. Sau chiar a murit. In timp ce Ana Blandiana protesteaza
Sorin Rosca Stanescu 
Ana Blandiana, care a condus Alianta Civica cea mai mare parte a existentei acestei organizatii, mi-a transmis, telefonic, un mesaj incarcat de amaraciune. Sentimentele ei de prietenie, la adresa mea, au incetat. Reactia vine dupa editorialul pe care l-am publicat vineri, sub titlul "Furtuna in CDR". Analizand implicatiile politice ale recentei propuneri liberale de modificare a protocolului CDR, mi-am exprimat o serie de rezerve legate de credibilitatea pe care Alianta Civica o are azi. Liberalii au cerut ca formatiunile civice din CDR, cea mai importanta fiind Alianta Civica, sa nu mai aiba drept de vot. Practic, ei vizeaza eliminarea acestora din CDR. Cred ca pozitia liberalilor este corecta. Si utila pentru viitorul CDR. Atat in principiu cat si sub aspect conjunctural, o formatiune civica nu are ce cauta intr-o coalitie politica. Acest punct de vedere mi-a atras o sanctiune prompta din partea Anei Blandiana. Alianta Civica isi poate transmite, oricand, mesajele in paginile ziarului Ziua. Nu numai telefonic, printr-o admonestare personala lansata de Ana Blandiana. Chiar daca ideile sunt polemice in raport cu unul sau altul dintre materialele publicate in ziar. Departe de mine intentia de a minimaliza rolul important pe care l-a jucat Alianta Civica. Chiar daca am facut dureroasa afirmatie conform careia, daca pana in 1996 AC a fost "o forta reala care a reusit sa aduca in tabara partidelor democratice milioane de voturi, astazi, nu mai exista decat umbra Aliantei Civice care a fost. Organizatia e muribunda. S-a redus la doua-trei persoane. Si-a pierdut credibilitatea. Se mai tine prin suspine si comunicate." Nu am scris aceste randuri cu rea intentie. Si chiar daca, Ana Blandiana imi transmite, prin mesajul telefonic, ca a uluit-o afirmatia de mai sus, care vine in contradictie cu conduita mea generala si cu pozitia ziarului Ziua si ca isi retrage prietenia pe care mi-a purtat-o, eu, fara intentia de a amesteca lucrurile, ii raspund ca nu exista nici o contradictie si ca, in ceea ce ma priveste, nu voi sterge cu buretele o prietenie care a rezistat trei decenii. Intrucit disputa este, in esenta ei, de interes public ii raspund public. Nu printr-un mesaj telefonic personal. Am sa incep cu sfarsitul. Am sa incep prin a-i propune Anei Blandiana sa faca un sondaj de opinie sau fie si numai un simplu test pe strada. Sa-i intrbe pe cetateni, luati la intamplare sau dupa regulile mai stricte ale sondajului de opinie, cate personalitati ale Aliantei Civice cunosc. Cate nume pot pronunta. Daca va incerca aceasta experienta, Ana Blandiana se va confrunta cu o cruda realitate. Cei mai multi nu vor fi capabili sa rosteasca nici macar un singur nume. Altii vor indica persoane care, de ani de zile, nu mai au nici o legatura cu Alianta Civica. Cum este, de pilda, presedintele Emil Constantinescu. Vor fi unii care il vor numi pe Nicolae Manolescu, facand o confuzie, flagranta, intre fostul AC si fostul PAC. In fine, cei mai multi dintre cetatenii relativ avizati vor indica numele Anei Blandiana. Poate unii il vor nominaliza si pe Valerian Stan sau Petre Mihai Bacanu. Numai prin exceptie vom gasi cetateni care sa poata identifica inca doua trei persoane din staff-ul Aliantei Civice. Eu, unul, recunosc cu amaraciune, nu ma numar printre cei avizati. Ma apuca groaza daca ma gandesc care ar fi rezultatul unui test facut chiar printre ziaristi. Printre oamenii cei mai informati. Este uriasa deosebirea dintre locul pe care il ocupa astazi Alianta Civica, in perceptia publica si situatia de pana la alegerile din 1996. Este aproape diferenta dintre a fi si a nu fi. Alianta Civica s-a nascut in 1990 si a fost, timp de cinci, sase ani, o uriasa speranta. Milioane de cetateni au crezut in forta celui mai important forum al societatii civile, menit sa-i capaciteze si sa-i potenteze uriasele energii. Scopul Aliantei Civice, a fost crearea unei clase politice sanatoase, insanatosirea societatii romanesti si, pe termen mai scurt, realizarea unei aliante a partidelor democratice care sa castige alegerile. Obiectivul pe termen scurt a fost atins. AC a reusit sa fie liantul Conventiei Democrate si sa determine, prin credibilitatea de care s-a bucurat, ca un numar suficient de mare de alegatori sa voteze pentru CDR, aducand aceasta alianta la guvernare. Obiectivele pe termen lung, fara a fi fost abandonate, sunt, insa, compromise. Dupa parerea mea definitiv. Alianta Civica moare. Daca nu cumva a si murit. Ea traia prin credibilitate. Prin speranta intr-o viata mai demna, mai buna, pe care i-a insuflat-o cetatenilor. Prin distanta inteleapta pe care a mentinut-o in raport cu bucataria partidelor politice. Prin autoritatea morala a corifeilor ei. Prin numeroasele departamente AC care lucrau la vedere. Care propuneau solutii. Alternative. Care interveneau prompt si convingator in viata publica. Si aceeasi Alianta Civica a murit cand s-a amestecat in ciorba politica. In lupta pentru putere din interiorul frontului democratic. Cand a incercat sa-si adjudece atribute ale partidelor. Cand s-a dus in Parlament. Cand s-a dus la guvernare. Cand a acceptat sa fie inauntrul Puterii, Alianta Civica nu mai putea fi credibila jucand si rolul de critic al Puterii. Punctul culminant al degringoladei a fost marcat atunci cand AC a jucat un rol negativ sustinand guvernul muribund al lui Victor Ciorbea si prelungind astfel o criza politica extrem de costisitoare pentru Romania. Si ce ironie a soartei! Inceputul sfarsitului s-a produs in plina glorie a Aliantei Civice. Samanta raului a fost pusa chiar de la inceput. Atunci cand Alianta Civica a dat nastere unui partid politic. Partidul Aliantei Civice a insemnat prima tentativa de sinucidere a organizatiei. Sinuciderea a fost lenta, implacabila, iar latul pentru spanzurat a fost atarnat in Palatul Victoria. Cand AC s-a asezat la guvernare. Sa-mi spuna Ana Blandiana, cu mana pe inima, ca nu-i adevarat. Ca nu-i adevarat faptul ca, astazi, Alianta Civica este neputincioasa. Atat in raport cu societatea civila cat si in raport cu clasa politica sau cu puterile fundamentale ale statului. Sa-mi spuna Ana Blandiana macar atat: exista cateva sute de persoane care cred ca Alianta Civica mai are vreo sansa de a-si indeplini marile obiective pentru care a fost creata. Spatiul acestui ziar ii apartine. Si prietenia mea. Si, in incheiere, cateva cuvinte despre ceea ce cred ca trebuie facut. De o puternica organizatie civica Romania are nevoie. Daca Alianta Civica nu e capabila sa renasca din propria cenusa se va naste o alta. Pluteste in aer. Vor fi alte reguli ale jocului. Lectia a fost invatata. O alianta civica nu are dreptul sa faca partid. Prin statut. Sa participe la alegeri. Prin statut. Sa intre in blocuri de partide. In coalitii. Prin statut. Nu are dreptul sa-si plaseze fruntasii in Parlament, pe listele unor partide. Prin statut. Nu are dreptul sa mearga la guvernare. Tot prin statut. Sa-mi garanteze, mie, Ana Blandiana si sa va garanteze dumneavoastra ca Alianta Civica pe care o conduce poate deveni o asemenea alianta civica.
A r h i v a
  Pe cine aparam, aparandu-l pe Pacepa?    1999-05-23
  Furtuna in CDR    1999-05-21
  Cine se teme de Victor Babiuc?    1999-05-20
  Ochii pe Guvern!    1999-05-14
  Asumarea raspunderii va trece ca trenul prin gara. Dar va costa    1999-05-12
 Top afisari / comentarii 
 O fetita s-a inecat intr-un bazin cu apa de ploaie (42 afisari)
 Alianta Civica moare. Sau chiar a murit. In timp ce Ana Blandiana protesteaza (30 afisari)
 Spor de penibilitate pentru Campeanu (28 afisari)
 Navodaru l-a injunghiat in picior pe sergentul Cozma (20 afisari)
 Grozavii din Kosovo (II) (20 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-1999 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.91196 sec.