Ziua Logo
  Nr. 1489 de joi, 20 mai 1999 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Cine se teme de Victor Babiuc?
SORIN ROSCA STANESCU 
S-a starnit o adevarata furtuna. Ea reverbereaza si in interiorul Armatei. Punctul de plecare a fost o recenta Hotarare de Guvern privind reorganizarea Ministerului Apararii Nationale. In esenta, se produce un transfer de atributii si responsabilitati, deci de putere, de la Statul Major General catre ministrul Apararii. Dinspre componenta militara spre componenta civila. Politica. Aceasta reorganizare vizeaza, de fapt, mecanismul prin care Armata isi culege si isi administreaza informatiile. Intregul scandal, starnit de adversarii Hotararii de Guvern din 13 mai, se circumscrie efectelor pe care le va genera comasarea Directiei de Informatii Militare cu Directia de Siguranta si Protectie Militara si crearea, pe aceasta cale, a Directiei Generale de Informatii a Apararii. Ce se ascunde in spatele schimbului, aparent civilizat de replici, dintre ministrul Apararii, Victor Babiuc, si generalul Constantin Degeratu, seful Statului Major General? Ce se ascunde in spatele bataliei politice si mediatice care se desfasoara in aceste zile?
De fapt, se reorganizeaza, pentru a simplifica lucrurile, spionajul si contraspionajul din Armata. Serviciile care asigura culegerea de informatii. Din interiorul teritoriului national si din strainatate. Nu este un secret pentru nimeni ca una dintre componentele sistemului de securitate nationala a oricarui stat este culegerea de informatii cu caracter militar, in principal din curtea potentialilor inamici. Aceasta operatie constanta, de cand s-au constituit statele pe planeta, se desfasoara atat prin intermediul unor functionari oficiali, cum sunt in prezent atasatii militari, cat si cu ajutorul agentilor acoperiti. Cei din urma se numesc spioni. Informatiile culese, pe diverse cai, mai mult neortodoxe decat ortodoxe, sunt centralizate la MApN, unde are loc verificarea acestora, prin confruntare cu alte informatii conexe, sintetizarea lor si, daca este necesar, elaborarea unor propuneri de decizii. Dar informatii militare sunt culese, tot intr-un mod clandestin sau semi-clandestin, si din interiorul teritoriului national. Si aici avem de-a face cu ofiteri care actioneaza la vedere precum si cu ofiteri acoperiti. Persoane carora le atribuim un alt rol decat cel pe care ele il joaca in realitate. Pentru a-si indeplini principala sarcina, cea de aparare a statului, Armata este obligata sa dezvolte si o componenta de contraspionaj. In acest scop, sunt supravegheati atasatii militari ai altor state, acreditati la Bucuresti, alti ofiteri care lucreaza in ambasade si consulate, precum si, agentii acoperiti ai potentialilor inamici, infiltrati in Romania, si colaboratorii acestora, recrutati din randul populatiei.
Decenii la rand, pana in 1990, cat timp s-a desfasurat razboiul rece intre statele democrate, constituite in NATO si statele totalitare, comuniste, constituite in blocul militar al Tratatului de la Varsovia, spionajul si contraspionajul Armatei Romane au vizat, in special, statele NATO. Acestea constituiau inamicul numarul 1 al ilegitimului stat comunist. In tentativa de a mentine o relativa independenta fata de Moscova, Armata, prin structurile ei informative, i-a supravegheat si pe agentii Moscovei. Din aceasta perspectiva, Ostirea a fost pusa, fata in fata, cu un adversar redutabil: structura similara a URSS. Temutul serviciu secret cunoscut sub numele de GRU. Un adversar la fel de puternic si la fel de perfid ca si KGB. GRU a avut si are multi agenti si multe cartite in Romania. Atat de multi, incat nici macar unul dintre reprezentantii GRU de frunte, generalul Nicolae Militaru, numit de Iliescu ministru al Apararii, in decembrie 1999, nu a reusit sa le stearga urmele. n ciuda eforturilor de camuflare a activitatii acestora, sistemele informative ale Armatei dispun, inca, de suficiente probe cu caracter exploziv. Care, daca ar fi facute publice, ar arunca literalmente in aer numeroase cariere politice. Dar in bancile de date ale Armatei exista si informatii referitoare la agentii trimisi pe teritoriul romanesc de statele vecine. Inclusiv de Ungaria.
Intelegerile, inca secrete, de la Malta, prabusirea zidului Berlinului, revolutiile regizate, una dupa alta, in fostele state Europene ale Blocului comunist au modificat configuratia geo-politica a continentului. S-au schimbat fundamental si prioritatile, sub aspect informativ, ale Armatei Romane. Senzational este ca, in 1990 si in 1991, principalul inamic a devenit o alta structura informativa interna. Romania a fost zguduita si sfasiata de un veritabil razboi purtat intre Armata si Securitate. Au participat atat "fostii" cat si "actualii". Din cand in cand, si azi, conflictele rabufnesc.
Vechile structuri informative au incercat sa se adapteze. Securitatea interna a devenit SRI. Securitatea externa se numeste SIE. Iar Armata a pastorit doua structuri de acest fel, Directia de Informatii Militare (spionaj) si Directia de Siguranta si Protectie Militara (contraspionaj). In interiorul fiecareia dintre aceste institutii orice incercare de reforma sau de reorientare a prioritatilor a fost traitaca un cosmar. Ca un cutremur. Serviciile secrete sunt structuri extrem de conservatoare si functioneaza, de multe ori, dupa regula "stat in stat". Cu un grad mare de autonomie. Cu o mare libertate de miscare. Cu un urias privilegiu: puterea data de monopolul asupra informatiilor. De posibilitatea de a administra, de a directiona si chiar de a manipula informatia.
Istoria este nemiloasa, implacabila si cu serviciile secrete. Odata cu schimbarile, in plan geopolitic, odata cu schimbarea prioritatilor, au loc si dureroase amputari. Unele directii devin anacronice, altele supradimensionate si, in fine, odata cu schimbarea potentialilor inamici, alte sectoare trebuie dezvoltate. Nu ne mai aflam in razboi rece cu democratiile occidentale, iar cu Ungaria am instaurat un nou tip de relatii. Pericolul potential pentru securitatea statului Roman nu mai vine din Vest.
Iata de ce si structurile informative ale Armatei sunt supuse transformarilor. Reformei. Iata de ce a fost necesara contopirea administrativa a celor doua componente, in Directia Generala de Informatii a Apararii si trecerea noului organism in subordinea directa a ministrului.
Cine se teme de Victor Babiuc? Si de ce? Hotararea de Guvern urmareste trei obiective: democratizarea, modernizarea si punerea sub control civil a structurilor informative din Armata. Foarte greu s-a acceptat, in Romania, ca Armata trebuie si poate fi condusa de un civil. De un om politic. De o persoana care face politica Guvernului aflat la putere. In felul acesta, la varf, Armata a fost pusa acolo unde ii este locul intr-o democratie. Adica, sub controlul societatii civile. Ea se supune, neconditionat, deciziilor acesteia. Nu-si face o politica proprie. Nu functioneaza dupa sistemul "stat in stat". Nu prezinta un pericol potential de instalare a unei dictaturi militare. Dar reforma in Armata, modernizarea si democratizarea acestei institutii fundamentale, presupun si controlul civil asupra serviciilor secrete. Ca urmare, ele intra acum in subordinea ministrului civil al Apararii. A lui Victor Babiuc. Contestatarii acestei decizii, fie ca sunt din Armata, fie ca provin din mediile politice sau ale presei, sunt, fara exceptie, persoane interesate de perpetuarea unor vulnerabilitati ale Armatei Romane. Cat timp serviciile secrete ale Armatei sunt in subordinea unui militar, fie el chiar un geniu, cat timp ele nu sunt controlate si cenzurate de un reprezentant al societatii civile; Ostirea este vulnerabilizata. Nimeni, niciunde in lume, nici macar la Moscova, nu mai lasa butonul nuclear la indemana unui militar. Pastrand proportiile, acelasi lucru trebuie sa se intample si in raport cu deciziile importante luate la nivelul unei armate. Un general, fie el si sef al Statului Major, nu este o persoana aleasa de cetateni, prin sufragiu universal. Constantin Degeratu are autoritate conferita de stelele pe care le poarta si atata tot. Nu are dreptul si nu poate lua decizii de natura sa-i afecteze pe cetatenii Romaniei. Asemenea decizii reprezinta atributul persoanelor pe care populatia, pe calea votului democratic, le-a investit in acest scop. Dupa SRI si SIE, iata, acest pas, al punerii sub control civil, este facut si in ceea ce priveste serviciul secret al Armatei.
Babiuc ii pune in pericol pe multi. Serviciile secrete, serviciile inteligente sunt si servicii extrem de sensibile. Rinocerii rosii sunt in panica. Nu este exclus ca o privire atenta, in interiorul spionajului si contraspionajului din Armata, sa descopere ca unii "specialisti" sunt inutili. Anacronici. Ca altii sunt adversari inversunati ai democratiei. Ca altii au fost, sunt si raman inamici NATO. Sau spioni rusi. Sau cartite. Acestia din urma, se tem, reactioneaza, si ridica vocea. Ii vom gasi in Armata si in afara ei. Teama de Babiuc e simptomatica.
A r h i v a
  Ochii pe Guvern!    1999-05-14
  Asumarea raspunderii va trece ca trenul prin gara. Dar va costa    1999-05-12
  Tony Blair demasca oportunismul PDSR    1999-05-05
  Haita iese la atac    1999-05-04
  O carte uriasa pentru Romania. Va sti Guvernul sa o joace?    1999-04-30
 Top afisari / comentarii 
 Operatiunea "Vest 98" a bagat dupa gratii sapte hoti, inclusiv un politist (256 afisari)
 Capitanul Vasile Nalbaru va aparea in fata Consiliului de onoare al SPP (120 afisari)
 Profesorii de la UMF Iasi ameninta cu greva, studentii nu s-au hotarat (37 afisari)
 Rugova cere dezarmarea UCK (24 afisari)
 ZIUA va prezinta probele pentru admiterea in faculati (21 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-1999 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 1.07963 sec.