Ziua Logo
  Nr. 1484 de vineri, 14 mai 1999 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Ochii pe Guvern!
SORIN ROSCA STANESCU 
Pentru a doua oara, dupa 1997, cota externa a Romaniei este intr-o spectaculoasa ascensiune. Si, tot pentru a doua oara, exista riscul ca, in plan intern, reforma sa treneze si, din acest motiv, sa nu putem profita de oportunitatile ce ne sunt oferite.
Pana la alegerile din toamna anului 1996, Romania a fost privita, de catre democratiile occidentale, ca un partener de rang inferior. Ca un stat ciudat. Nesigur. Cu o conducere aflata nici in caruta, nici in teleguta. Lipsita de vointa politica. Adevarul este ca, sub regimul Iliescu, Guvernul isi exprima hotararea de a integra Romania in structurile euro-atlantice dar, in fapt, proceda in asa fel incat sa faca imposibil un accept din partea statelor occidentale. Adica nu indeplinea, in mod voit, standardele. Construia o "democratie originala". O tara a lui Oblio. A capetelor tuguiate. Nu este de mirare ca atat Iliescu cat si ceilalti demnitari, porniti cu jalba prin Occident, erau tinuti in anticamere. Intr-un fel de tarcuri. Situatia s-a agravat atunci cand a devenit un fapt dovedit ca Guvernul Vacaroiu proceda necinstit. Atat in raport cu angajamentele asumate fata de FMI si Banca Mondiala cat si in ceea ce priveste alte acorduri si intelegeri perfectate la nivel international. Ca sa nu mai vorbim despre embargoul, atat de flagrant si de oficial incalcat de Bucuresti, atunci cand s-a luat decizia livrarilor de produse petroliere cu garniturile de tren, sub protectia ticaloasa a SRI si pe sub Dunare, prin conducta de petrol de la Solventul. Reforma a stagnat, practic, in Romania dupa rasturnarea, printr-o lovitura de stat, in septembrie 1991, a Guvernului Roman. Privatizarea a fost egala cu zero. Proprietatea, negarantata prin Constitutia Romaniei, ramasese, in cea mai mare parte, de stat. Iar statul nu mai controla nimic. Nici macar coruptia si hotia pe care le-a generat, sub impulsul PDSR si cu complicitatea Politiei, serviciilor secrete si Justitiei. Aceasta era situatia in 1996, an care marca inceputul prabusirii sistemului bancar si sfarsitul regimului Iliescu.
Victoria fortelor democrate in alegeri, venirea in fruntea statului a reprezentantului CDR, a schimbat, in esenta lui, dialogul cu democratiile occidentale. Pentru prima data, reprezentantii Romaniei nu au mai fost priviti cu suspiciune. Au fost tratati drept parteneri. Emil Constantinescu a fost primit in club. In clubul sefilor de stat. A facut o impresie buna. La randul ei, diplomatia de la Bucuresti si-a schimbat mesajul si tonul. A fost declansata ofensiva intelegerilor la nivel regional. S-a intrat chiar intr-o adevarata frenezie a trilateralelor. Romania a devenit o piesa importanta in Balcani si in Europa de Est. In mod aproape oficial, Constantinescu a fost recunoscut drept un lider regional. Cred ca, in acel moment, plasat in cea de-a doua parte a anului 1997, seful statului ar fi trebuit sa aiba intelepciunea de a se opri. De a nu mai face noi demersuri si aranjamente internationale in Asia si de a concentra eforturile institutiei prezidentiale in directia reformei si indeplinirii cu strictete de catre Guvern a angajamentelor asumate fata de propriii cetateni si fata de comunitatea internationala.
Mass-media, inclusiv acest ziar, a semnalat, in toamna anului 1997, pericolul unei grave desincronizari intre eforturile externe si cele interne. In definitiv, nimeni nu a reusit sa demonstreze ca politica externa este altceva decat o prelungire ax politicii interne. Daca reforma a batut pasul pe loc, cum s-a intamplat in timpul guvernarii Ciorbea, eforturile, angajamentele si chiar succesele in politica externa au ramas si ele o simpla butaforie. Consecinta a fost criza guvernamentala, criza politica care a avut drept rezultat caderea Guvernului Ciorbea. Pentru a supravietui, Coalitia a fost obligata sa recurga la o chinuita si chinuitoare si extrem de costisitoare schimbare de guvern.
Asa a aparut Guvernul Vasile. Zamislit in plina criza politica. Cu porunca din partea majoritatii parlamentare de a face reforma. De a salva Romania din colaps economic. De a tine pasul cu demersurile externe. Si, din nou, s-a creat decalajul. Un decalaj care miroase a prapastie. Noua imagine a Romaniei, desi sifonata, a rezistat, totusi, si crizei Guvernului Ciorbea si scaderilor dramatice de rating si celor doua mineriade de la inceputul acestui an. In plan extern, institutia prezidentiala a demonstrat ca este consecventa, decisa sa-si indeplineasca angajamentele, si loiala atat fata de parteneriatul cu NATO cat si in raport cu Uniunea Europeana. Sub acest aspect, razboiul din Iugoslavia a reprezentat un examen trecut cu bine. Si Guvernul a actionat unitar si pozitiv in plan extern. Vizita Papei in Romania, de exemplu, este, in buna masura, un rezultat al demersurilor presedintelui Emil Constantinescu, dar si ale premierului Radu Vasile.
Drama este ca, privind spre tintele extrem de generoase dar mai indepartate, riscam sa neglijam faptul ca alergam pe un teren mocirlos. Sa ne amagim si sa nu realizam dezastrul din tara. Acum nu ma refer la spectrul pierderii de catre fortele democratice a alegerilor din anul 2000. Acum, ma gandesc, pur si simplu, la timpul pierdut. La teribila pierdere de energie. La faptul ca, din lasitate, sau din nepricepere, sau din prostie eforturile care ar fi trebuit facute pentru reforma au fost dirijate doar in directia supravietuirii. A conservarii unei stari jalnice. Suferinta, dar si speranta unei terapii de soc au fost sacrificate in favoarea suferintei si lipsei de speranta a compromisului. A unei balacareli nationale.
Integrarea euro-atlantica poate ramane, in absenta reformei, doar un vis frumos. Si atat. Angajamentele occidentului sunt simple oportunitati. Sanse care pot fi fructificate. Sau care pot fi ratate. De acum incolo, pentru mai mult timp, totul depinde de Executiv. Deci, ochii pe Guvern!
A r h i v a
  Asumarea raspunderii va trece ca trenul prin gara. Dar va costa    1999-05-12
  Tony Blair demasca oportunismul PDSR    1999-05-05
  Haita iese la atac    1999-05-04
  O carte uriasa pentru Romania. Va sti Guvernul sa o joace?    1999-04-30
  Pro-rusii. Sau cartitele scot capul!    1999-04-25
 Top afisari / comentarii 
 Pilotul mort acuza regimul Iliescu (129 afisari)
 Inspectoratul Scolar Botosani cauta directori (37 afisari)
 In Botosani se produce paine cu eticheta pentru reclamatii (37 afisari)
 Pilotul Dorin Craiu va fi inmormantat sambata, la Cimitirul Eroilor din Timisoara (35 afisari)
 Motorul MIG-ului a fost gasit la 500 de metri de locul impactului (30 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-1999 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.94231 sec.