Ziua Logo
  Nr. 1451 de miercuri, 31 martie 1999 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Basescu a reusit. Basescu poate continua
SORIN ROSCA STANESCU 
In timp ce opinia publica interna si internationala este profund preocupata si afectata de asaltul NATO impotriva regimului Milosevici, la Bucuresti s-a declansat un alt razboi. O infruntare tacuta, lipsita de spectacol, dar de o duritate extraordinara. In joc este viitorul Romaniei. Va fi colaps sau va fi reforma fara colaps? Se va prabusi leul si credibilitatea acestei tari, repetandu-se, la Bucuresti, scenariul de la Sofia anului 1996 sau, dimpotriva, marea traversare la care s-a angajat Guvernul Vasile, va reusi fara suferinte majore? Rezultatul depinde de un banal acord. Acordul Romaniei cu Banca Mondiala. Am publicat, integral, acest document, in cotidianul nostru de ieri. A incaput in doar doua pagini de ziar.
Acordul cu Banca Mondiala este, intr-un fel, o prelungire a Programului de guvernare. De ce afirm acest lucru? In primul rand, pentru a sugera ca, negocierile au fost pe cat de scurte pe atat de dure. Traian Basescu, nominalizat, in calitate de negociator sef, a izbutit performanta de a ajunge la o intelegere cu expertii Bancii Mondiale in numai noua zile. Pentru comparatie, fac precizarea ca negocierile anterioare au durat 45 de zile, finalizandu-se printr-un acord mult mai rigid. Cand am taxat drept dure negocierile, m-am gandit la relatia dintre Acord si Programul de guvernare. Daca Traian Basescu si Guvernul Romaniei ar fi admis ca, prin substanta lui, Acordul cu Banca Mondiala sa determine mutatii de fond in Programul de guvernare, efectul ar fi putut fi generarea unei infruntari politice in si in afara coalitiei si chiar crearea unei instabilitati. De altfel, PDSR, nu intamplator, lansase ideea unui program anti-criza. Intentia reala era fructificarea, sub aspect electoral, a tensiunilor legate de eventuala necesitate a ajustarii Programului de guvernare la un acord impus din afara, cu brutalitate, de catre expertii Bancii Mondiale. La randul lor, nationalistii se pregateau pentru o ofensiva propagandistica, intemeiata pe prezumptia ca executivul a acceptat solutii anti-nationale. In fine, un important grup de oameni de afaceri, care de mai mult timp agita ideea unui guvern de tehnocrati, escalada, la randul lui, presiunea asupra clasei politice. In realitate, singurele ratiuni ale unui guvern de tehnocrati, instalat, din mers, in plin proces de reforma, ar fi blocarea acesteia si pregatirea alegerilor anticipate sau gestionarea unei crize sub umbrela careia, afaceristi verosi si iresponsabili sa poata pescui in ape tulburi. Sa-si regleze conturile si sa-si curete afacerile suptilizand, din avutia publica, atata miere cat a mai ramas.
Nu este de loc exclus ca desemnarea lui Traian Basescu drept negociator sef sa fi fost si o cursa intinsa abilului om politic si partidului din care face parte. O capcana pentru un Basescu care s-a mai aflat, o data, la originea unei crize si pentru Partidul Democrat care a reusit sa darame Guvernul Ciorbea. In plan psiho-politic, daca Acordul cu Banca Mondiala ar fi esuat sau daca el ar fi fost in contradictie cu Programul de guvernare, prezenta, in prim-plan, a lui Traian Basescu i-ar fi avantajat pe adversarii din coalitie ai acestuia si ai Partidului Democrat.
Nu a fost sa fie asa. Basescu a alergat pe sarma si a reusit sa ajunga la capat, fara a se prabusi. Mai mult chiar: astfel cum este conceput, Acordul cu Banca Mondiala ofera, in toate capitolele sale, argumente ca, pentru prima data, exista o sincronizare a viziunilor si actiunilor guvernantilor cu filosofia si proiectele Bancii Mondiale. Nu intamplator, in document, se fac referiri, cat se poate de precise, la masuri guvernamentale care au premers si au pregatit aplicarea unor clauze ale Acordului. S-a prabusit mitul, conform caruia, Banca Mondiala si FMI duc politici anti-nationale, intentionat destabilizatoare, sub aspect economic. Pentru adversarii Acordului nu mai poate fi utilizat drept argument decat, eventual, faptul ca, documentul este destabilizator si anti-national, in masura in care insusi Programul de guvernare este destabilizator si anti-national.
Dar adevarata virtute a acestei intelegeri este flexibilitatea ei. Cei care au avut curiozitatea sa buchiseasca Acordul au putut descoperi ca el nu contine, decat rareori, termeni ultimativi, de natura sa se transforme in viitoare pretexte pentru amanarea, sine die, a transelor de imprumut. Dimpotriva: fara a fi expert in finante, fara a fi vreun mare economist, Traian Basescu, si-a convins interlocutorii, utilizand, mai degraba, argumente politice, ca Guvernul isi poate gestiona reforma, evitand colapsul si ca economia poate fi injectata cu noi credite. Un semnal optimist pentru virtualii investitori. O aritmetica simpla demonstreaza ca demersul Guvernului Radu Vasile nu este nici utopie, nici aventura. In luna care tocmai se incheie, Romania a reusit sa achite inca 112 milioane dolari, dupa ce in ianuarie si februarie Banca Nationala suportase cu bine socuri in valoare de 474 milioane dolari. Luna aprilie va insemna doar 39 milioane dolari. Marea incercare va veni in mai-iunie: 540 si, respectiv, 347 milioane dolari. Dupa care exista sansa reala a imprumuturilor date de Banca Mondiala si FMI. In acest moment, visteria tarii dispune de rezervele necesare pentru a face fata varfurilor de sarcina pe care Guvernul Vacaroiu le-a generat, printr-o iresponsabila politica de mari imprumuturi, cu scadente in acest an. Si de avalizari, adica de garantii oferite oamenilor de afaceri PDSR pentru credite neperformante obtinute din strainatate. Periculoasa operatie de chiuretaj la care urmeaza sa fie supusa BANCOREX este una dintre cele mai grave consecinte ale politicii mafiote dusa de Razvan Temesan, bancherul PDSR, pus in fruntea celei mai importante institutii financiare din acel moment.
In timp ce, in Iugoslavia, NATO s-a dezlantuit, purtand razboi pentru a se ajunge la un acord de pace, la Bucuresti acordul de pace cu Banca Mondiala poate genera un razboi. Poate nu unul politic, risc diminuat cu abilitate de catre negociatori dar, in orice caz, unul cat se poate de transparent. Nesofisticat. Un razboi aproape rudimentar. Clauzele Acordului trebuie indeplinite, cu atat mai mult cu cat ele sunt realiste si nerigide. Completand, practic, Programul de guvernare, ele trebuie respectate, in aceeasi masura. Altfel nici Acordul, nici Programul nu valoreaza nici cat o ceapa degerata.
Cine va gestiona indeplinirea Acordului? Cine va conduce acest razboi? Executivul, la gramada? Poate nu ar fi rau ca insusi negociatorul acordului cu Banca Mondiala sa isi asume si raspunderea pentru respectarea obligatiilor asumate de Romania. Intr-o asemenea eventualitate, marinarul din fruntea Ministerului Transporturilor va putea dobandi si calitatea unui luptator, inaltat general, chiar pe teatrul de lupta.
A r h i v a
  Lasitatea proverbiala a "Tribunului"    1999-03-23
  Romania respira greu dar nu horcaie. Inca    1999-03-19
  Diversiune anti-SRI. Montata din interior    1999-03-11
  Numele criminalului cu guler alb: Razvan Temesan    1999-03-05
  Super tigareta III    1999-03-04
 Top afisari / comentarii 
 Primakov a plecat de la Belgrad spre Bonn cu "rezultate" (134 afisari)
 Ioan Condor este noul presedinte al Curtii de Conturi (95 afisari)
 Horatiu Cioloboc s-a decis sa rupa tacerea (87 afisari)
 Declaratia lui Vadim la Parchet (54 afisari)
 Vicepresedintele Parlamentului de la Chisinau, Valeriu Matei, este acuzat intr-un grav caz de frauda (47 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-1999 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 1.13338 sec.