Ziua Logo
  Nr. 1367 de marti, 22 decembrie 1998 
 Cauta:  
  Detalii »
Dezvaluiri
Dupa noua ani, un martor, redactor la Departamentul Investigatii al ziarului ZIUA, rupe tacerea
Au existat teroristi!
Ei apartineau unor institutii ale statului * Parchetul Militar detine toate probele* Departamentul Investigatii al ziarului ZIUA ii cheama sa depuna marturie pe toti cei care au cunostinta de evenimentele relatate in aceasta pagina
Ca de obicei, in preajma sarbatorilor de iarna, la moment aniversar al evenimentelor din decembrie 1989, se vorbesc vrute si nevrute despre ce s-a intamplat atunci. Insa acest an este mai special decat toti anii care s-au scurs din '89 deoarece Presedintele Romaniei, Emil Constantinescu, a promis solemn ca pana la finele acestuia se va face lumina in dosarele revolutiei/loviturii de stat, puciului, insurectiei sau ce-o mai fi fost. Mai sunt putine zile pana la implinirea termenului final enuntat de seful statului. Cu sufletul la gura, asemeni multora dintre cei care au trait direct anumite evenimente care au lasat urme adanci, astept sa aflu cine a tras, cine mi-a ranit prieteni si mi-a ucis colegi, cine a organizat operatiunea de executare a terorii la scara nationala in 1989.
Am asteptat ani de zile finalizarea anchetelor pe care stiam ca le-a deschis procuratura in 1990. Eu insumi am participat la deschiderea unei astfel de cercetari, in aceea vreme. Recent insa, spre consternarea mea si a multor altora, care detin date despre faptele petrecute cu noua ani in urma, seful Parchetului Militar a aparut cu o declaratie rasunatoare in fata opiniei publice sustinand ca n-a existat picior de terorist. Ca nu exista probe care sa ateste ca anumite persoane inarmate au tras asupra civililor in special, provocand teroare.
In urma cu noua ani am facut cunostinta personal cu trei dintre aceste personaje volatile, "teroristi" - a caror existenta constituie astazi un aprig subiect de controversa. Reprezentantii Parchetului militar care sustin ca nu au probe care sa certifice existenta "teroristilor" mint. Aceste probe exista, iar generalul Samoila Joarza, inspector general in cadrul Parchetului Militar este unul dintre cei care a avut aceste probe in mainile sale.
In februarie 1990, procurorul militar Samoila Joarza, la vremea aceea colonel, m-a invitat, in calitate de martor, prin citatie scrisa, la sediul de atunci al Parchetului Militar, din Strada Tudor Arghezi nr. 6, la camera 25. Colonelul Joarza si capitanul Slavoiu se ocupau de anchetarea evenimentelor din decembrie, iar eu fusesem chemat in legatura cu dosarul blocului Romarta, blocul de vizavi de CC. Telefoanele la care puteau fi gasiti acestia erau (in acea vreme) 11.14.40 interior 159 si 11.42.76, pentru colonelul Joarza si 15.07.70 pentru capitanul Slavoiu.
Blocul Romarta, fost sediu al Ministerului de Interne, inainte de 1945, situat in zona zero a Capitalei, este o constructie gigantica, formata din doua corpuri de cladire lipite intre ele. Ansamblul constituie o adevarata cazemata ce domina Piata Palatului, cu iesiri in trei parti, care se intinde pe Strada Academiei de la numerele 35-37 la numerele 39-41, si a fost locul de desfasurare al unuia dintre episoadele dramatice ale evenimentelor din 1989.
Specificitatea dosarului Romarta consta in faptul ca putea oferi veriga de legatura dintre teroristi si institutia de care apartineau. In blocul de vizavi de CC avusese loc un anumit tip de contact direct cu anomimii tragatori numiti "teroristi", iar cei care au participat nemijlocit la "contact" puteau oferi o marturie si o serie de probe prin care se putea ajunge direct la punctul de comanda al grupelor care au actionat pe teritoriul Capitalei.
Printre acei martori, putini la numar, care au discutat si au stat fata in fata cu "teroristii" m-am aflat si eu. "Discutia" a durat aproximativ sase ore, pe parcursul acesteia consumandu-se in jur de 2000 de cartuse. Participantii activi la dialog au fost in numar de sase. De o parte s-au aflat trei "teroristi" blocati intr-un palier al unei scari din blocul Romarta, la etajul 2 al scarii A de la nr.35-37, si de cealalta parte ne aflam noi, respectiv un sergent din regimentul de garda (UM 01050 cred), doi soldati aflati in subordinea sa si cu mine. Schimbul de cuvinte si de gloante intre protagonistii dialogului s-a efectuat de-a lungul unui culoar ingust si lung de maximum cinci-sase metri. Ne-am vazut la fata foarte bine unii pe altii, am tras unii in altii ore in sir, am parlamentat, noi incercand sa-i convingem sa se predea, ei incercand sa ne convinga sa ne constituim in ostatici.
Impuscaturile au inceput o data cu televizarea "evenimentelor"
Toata povestea "teroristilor" a inceput pentru mine in data de 22 decembrie 1989, seara, moment in care ma aflam in dreptul fostului hotel Union. La televizor se anuntase prinderea lui Nicu Ceausescu. Era un moment de acalmie, nu se mai auzeau focuri de arma.
In urma cu cateva ore, incepuse nebunia. Mai precis dupa ce Piata Palatului a devenit prima scena a tarii. O scena clasica de tip italian, cum se spune in scenografie, cu un unic punct focal, balconul, filmat dintr-un singur unghi, cel al carului de reportaj din preajma sa. Populatia tarii constituia publicul din sala de teatru, caruia i se comuta spectacolul alternativ, de pe balcon pe studioul 4 al TVR. Spectacolul incepuse la TVR. Teodor Brates redactor sef adjunct al redactiei Actualitati, cel care preluase coordonarea emisiei TV, apucase deja sa-i faca intrarea lui Ion Iliescu. Un Om de omenie dintr-o familie de Patrioti. Omul mesianic, salvator, Cel Multasteptat, cam asta era mesajul. Noi, cei din strada, nu aveam cum sa stim ce blestematii apareau la televizor. Mult mai tarziu aveam sa aflam ca Iliescu aparuse la televizor pentru a explica ca Ceausescu tradase idealurile comunismului si ale socialismului stiintific. Dupa ce si-a facut introducerea la TVR, Iliescu s-a deplasat de la Televiziune la CC, pentru a se adresa multimii din balconul Comitetului Central. Mihai Bujor Sion propusese trimiterea carului nr. 3 de reportaj in Piata Palatului, pentru a transmite discursul lui Iliescu care fusese anuntat pentru ora 17.00. Carul a ajuns si a intrat in emisie dupa ora 17.30. La foarte putina vreme de la aparitia carului TVR au inceput sa se auda primele focuri de arma.
"Teroristii" au actionat in grupe de cate trei
Din data de 21, de la ora zece dimineata iesisem pe strazi, impreuna cu cativa prieteni si trecusem prin tot ce se putea trece, reusind sa scap aproximativ intreg. Ma pierdusem de prieteni dar imi facusem amicitii de conjunctura. Unul dintre amicii momentului o facuse pe cascadorul pe la Buftea, pe unde lucrasem si eu o perioada. Din momentul in care izbucnisera focurile de arma in zona centrului participasem la asa zise actiuni de scotocire a presupuselor puncte de tragere. Tocmai coborasem din hotelul Union, unde executasem o astfel de actiune, fara rezultate concrete, la putin timp dupa ce se anuntase la TVR prinderea lui Nicu Ceausescu. Ma aflam pe trotuarul de vizavi de blocul Romarta, pe partea cu barul Atlantic, cand, impreuna cu cascadorul, am zarit un grup de trei persoane pe acoperisul blocului. Unul dintre cei trei agita un mare steag gaurit strigand ceva neinteligibil, la care comentariul oamenilor din jur a fost ca teroristii se predau sau cam asa ceva. Am apucat sa vad cum unul dintre cei trei ingenuncheaza brusc pe marginea terasei si incepe sa traga rar, la "foc cu foc", in directia noastra, a celor de jos. Oamenii au inceput sa tipe, au luat-o la goana care incotro ori s-au trantit la pamant. Tipul de pe acoperis tragea cu un PSL (pusca semi-automata cu luneta), dupa cum mi s-a parut, fara sa se grabeasca, si fara sa aiba o tinta anume. Chiar langa mine, cascadorul, care a ramas in picioare, vociferand, a fost atins in pulpa. Glontele i-a sters piciorul asa ca rana nu era grava. Am luat-o la goana catre bloc impreuna cu tanarul ranit, am "cules" vreo cativa soldati care se pitisera in scara blocului, si am urcat in mare viteza, pe scari, pana pe acoperisul blocului. Cei trei disparusera, dar le-am gasit steagul, pe care-l abandonasera, si am gasit amplasamentul de tragere, situat chiar deasupra troliului liftului, un loc strategic de unde se vedea ca-n palma atat jos in Piata cat si pe acoperisul Comitetului Central. Se pare ca unul dintre "teroristi" era ranit la gamba, deoarece am gasit o urma de sange, pe care am urmarit-o pe alte scari interioare, pana la etajul cinci, unde am pierdut-o. Soldatii au inceput sa sparga la intamplare usile de pe palier, in speranta de a gasi refugiul tragatorilor de pe acoperis. Eu impreuna cu inca trei soldati si cu tanarul ranit la picior am coborat pe scari inapoi.
Blocul din fata CC-ului servea ca baza logistica pentru "teroristi"
La etajul doi a izbucnit deodata in fata noastra o rafala, am dat inapoi, si am vazut tasnind dintr-un apartament trei oameni, traversand dinspre stanga spre dreapta coridorul taiat de scara pe care coboram noi. Primul impuls a fost sa fugim dupa ei, dar l-am oprit pe sergentul din fata mea exact inainte de a se aventura la capatul coridorului intunecat. Din intuneric au izbucnit focuri de arma. Spatiul fiind mic, bubuiturile se auzeau infernal. Sergentul deschisese cracanele pustii mitraliera pe care o cara cu el, cu intentia de a se fixa in mijlocul coridorului. L-am convins ca nu suntem pe camp, la instructia tragerii, drept care grupul nostru s-a instalat in pragul apartamentului parasit de cei trei teroristi. Eram doi civili si trei soldati dintre care doar unul, sergentul de la regimentul de garda, era "bastan" cu instructia completa. Restul erau "pufareti", care abia-abia reuseau sa bage gloantele in incarcatoare.
Situatia se prezenta astfel. Noi in apartamentul "teroristilor", cei trei, de care ne despartea un coridor lung de cinci sase metri, ei fiind pititi pe un culoar care traversa blocul de la o scara la alta, si la mijloc scara, inaccesibila si pentru noi si pentru ei. Deasupra noastra, la etajul superior, se afla o grupa sau un pluton de soldati insotiti de un locotenent major, care nu apucasera sa treaca pe scara dupa noi. Sub noi, la etajul inferior era plin de soldati. Blocul era practic complet inconjurat de efective numeroase de soldati. Cel putin trei TAB-uri aveau atintite mitralierele catre bloc. Mie mi se parea ca nu exista nici o cale de iesire pentru cei trei "teroristi" cu care aveam sa intram curand intr-un dialog incins.
Blocul Romarta este o adevarata fortareata
Partea de bloc in care ne aflam avea doua curti interioare mari, trei scari principale si vreo doua secundare si doua sau trei lifturi. Sub bloc se afla un adapost ALA. Subsolurile sunt pe trei nivele diferite. Blocul Romarta este compus din doua cladiri lipite una de alta, una de noua etaje si cealalta de sapte. Legatura dintre ele se poate face pe acoperis, dar si prin subsoluri, se pare. In cladirea care avea ferestre spre Piata Palatului, cea de sapte etaje, se aflau birouri si la subsol un gigantic garaj. Adapostul ALA se afla sub partea de cladire de noua etaje, unde erau apartamente de locuit si camere conspirative. Ulterior, am gasit in acest bloc chiar si o camera cu fund dublu, care avea mascata, prin constructie, o incapere de vreo trei-patru metri cubi, care putea fi accesata printr-o trapa din podea. La subsolul cel mai de jos al cladirii cu garaj, cea de sapte etaje, am gasit un grup de celule si un mic crematoriu. Intreaga constructie ce strajuieste Piata Palatului este o adevarata fortareata, cu iesiri multiple, cu scari interioare si pasarele de trecere de la o curte interioara la alta. Podul acoperisului este o ascunzatoare perfecta, iar unghiurile de tragere de pe acoperis acopera o parte insemnata din centrul orasului. Pozitia blocului este dominanta fata de toate cladirile din jur. Niste canale de ventilatie perforeaza blocul de sus pana jos, la subsol, asigurand aerisirea apartamentelor.
"Teroristii" erau romani get-beget
Fireste, toate aceste detalii le-am aflat ulterior, mult dupa ce se terminase totul. In seara de 22 decembrie nu stiam de ce facilitati dispun cei care-si stabilisera punctul fortificat in acest bloc. In apartamentul din care izbucnisera teroristii am gasit mobila standard pe care o mai gasisem si in alte apartamente din bloc. Se vedea ca nu era un apartament locuit. Am gasit un aparat de radio sofisticat, destul de mare, dar portabil, o marca japoneza cred, noua casete audio care contineau cursuri de invatare rapida a limbilor italiana si franceza, unele franturi de hartie cu notatii greu descifrabile, doua harti mari si o carte editata de editura Enciclopedica despre Elvetia, plina de sublinieri fine si adnotari. In toata casa erau teancuri de mucuri de tigari. O parte din ferestrele apartamentului dadeau catre cladirea CC-ului, celelalte dadeau catre o curte interioara a blocului. Pe latura opusa a curtii interioare, la acelasi nivel, prin ferestrele apartamentelor aflate pe acea parte, trageau catre noi gurile de foc ale adversarilor nostri.
Sergentul de la regimentul de garda era un baiat inalt, Ionut il chema, incotosmanat cu tot echipamentul de alarma, cu casca si cizme si cu o pusca mitraliera incomoda. Era in schimb un baiat curajos, dotat cu o intelepciune taraneasca, care a inteles repede ca instructia de front nu-i prea foloseste in noile conditii. Unul dintre soldatii sai a cazut nervos. A scos baioneta de la arma si a inceput sa sape o ambrazura intr-un perete despartitor, pentru a-si aranja un loc de tragere ferit. Pana dimineata a reusit sa strapunga peretele. Am luat arma lui, un pistol mitraliera, mi-am aranjat in jurul corpului vreo sase incarcatoare si cum eram imbracat usor, cu adidasi si cu o geaca de piele de culoare inchisa, am incercat in cateva randuri, acoperit de sergent, sa fortez o iesire din punctul fix in care eram blocati, fata in fata cu "teroristii" nostri, care trageau admirabil. Am purtat niste discutii a la Eugen Ionescu cu cei trei din fata noastra. Unul dintre ei, mai matur dupa voce, ne-a cerut sa incetam focul deoarece si ei sunt soldati ai armatei romane. Ne-au zis ca am incalcat juramantul militar, ca suntem tradatori si ca o sa fim judecati de Curtea Martiala. Noi le-am zis ca ei sunt tradatori si au incalcat regulamentul tragand asupra civililor neinarmati, ca trebuie sa se predea daca nu vor sa fie sfasiati in bucati de multime cand vor ramane fara munitie. Ei au cerut sa vorbeasca cu un superior si au pretins sa ne constituim, eu si sergentul, in ostatici. Au zis intai ca vor un TAB, dupa care au pretins un elicopter.
Diversionistii aveau o excelenta instructie militara
Parlamentarile dintre noi erau intrerupte de lungi rafale menite sa ne tina la locurile noastre. Spatiul in care ne puteam misca mascat era extrem de redus. Baietii de vizavi pareau destul de relaxati. Am desprins oglinda de la baie pe care am amplasat-o oblic in dreptul usii, ca sa vedem in lungul coridorului fara sa mai trebuiasca sa mai riscam sa scoatem capul. Unul dintre baietii de vizavi, pe care l-am vazut foarte bine in oglinda, a iesit din punctul sau de tragere acoperita, cu un cocteil Molotov in mana, si-a aprins dintr-o singura miscare un chibrit pe pantalon dupa care ne-a facut plocon sticla sa incendiara. Era tanar, in jur de 20 de ani, inalt, imbracat intr-un soi de trening albastru. Pana sa tragem noi dupa el se si adapostise. Ne-au cam dat foc si aerul devenise sufocant. Nu mai vedeam nimic si eram convins ca vom muri. Am scris un biletel in care am trecut datele mele de buletin, si in care explicam unde sa fie anuntata familia in caz ca dispar. Mai tarziu, cineva a gasit biletelul, l-a predat procuraturii, si astfel am ajuns sa fiu convocat de colonelul Samoila Joarza.
Locotenentul major de la etajul superior a amenintat ca pune trotil peste nivelul la care se afla ei si ca-i face zob pe toti. Parea foarte hotarat, asa ca a trebuit sa ma strecor pana deasupra, cu riscul de a fi ciuruit de soldatii speriati de la nivelul superior, pentru a-l convinge sa renunte, ca sa nu ne faca praf si pe noi. Sergentul mi-a asigurat iesirea tragand rafale in lungul coridorului iar eu am iesit pe sub linia de foc tarandu-ma in sus pe scari. Bineinteles, arma mea, care era deja rosie de cat se trasese cu ea, s-a blocat exact la jumatatea drumului. Gheara extractoare se intepenise, dar se pare ca "teroristii" nu s-au prins de situatia mea, datorita lui Ionut care le captase intreaga atentie. Noroc ca locotenentul major era prevenit ca vin catre el, ca deja soldatii lui ma luasera la ochi.
"Baietii rai" au disparut fara urma
L-am convins pe ofiter ca spatiul este prea mic pentru utilizarea trotilului, plus ca exista riscul ca sa mai fie oameni in apartamentele din jur. A luat legatura cu militarii de jos din Piata, care trageau si ei intr-o veselie catre ferestrele blocului, si a aranjat sa mi se faca un pachet care sa contina o conserva intreaga cu cateva sute de cartuse si trei grenade, pentru cazul ca teroristii incearca sa dea ei peste noi. Am coborat inapoi la sergentul Ionut, am postat un soldat la usa care dadea catre teroristi si impreuna am iesit la geamul apartamentului care dadea catre Piata. Am legat toate perdelele pe care le-am gasit, cap la cap cu o galerie, si am pescuit de jos cartusele si grenadele. Cred ca atunci mi-a fost cel mai frica, gandindu-ma cati soldati ma au in catare, civil cu geaca neagra, aplecat peste marginea ferestrei si executand ceva dubios cu o galerie si niste perdele. Singura mea garantie era sergentul in uniforma si cu casca pe cap, care ma tinea de umeri ca sa nu pic jos. Un coleg, aflat atunci in niste boscheti de vizavi de bloc, mi-a confirmat mai tarziu ca am avut dreptate. Soldatii din preajma lui trepidau cu degetul pe tragaci. Cu mare greutate i-a convins ca eu sunt dintre baietii buni.
Gloantele trase de aproape de baietii din partea cealalta, "teroristii", au gaurit peretele din spatele nostru si au strapuns tevile de apa. Ca atare am scapat de teama incendiului, dar am zacut pana dimineata in apa pana la glezne. Discutiile cu teroristii s-au rarit. Unul dintre ei fusese ranit. L-am auzit cum a racnit dupa o rafala de-a noastra, si mai apoi am gasit sange mult in zona lor. Trageau sporadic, doar cand incercam sa ne miscam, probabil pentru a-si economisi munitia. La sosirea zorilor, cand s-a mai luminat destul pentru a ghici cat de cat pe unde calcam, la ordinul ofiterilor de la etajul inferior s-a patruns in forta in teritoriul controlat anterior de "teroristii" nostri. Dupa ce s-a imprastiat fumul grenadelor aruncate inaintea atacului, am pasit in bezna unde ar fi trebuit sa-i aflam pe cei trei, fara a gasi nimic. Am gasit tuburi si benzi de cartuse trase, cateva seringi hipodermice utilizate, haine schimbate si murdare de sange. Se pare ca baietii rai se volatilizasera. A ramas un mister pana astazi, pentru mine, soarta lor.
"Teroristii" nu au vrut sa traga asupra balconului CC
In dimineata de 23 decembrie m-am despartit de sergentul Ionut pe care nu l-am mai revazut niciodata, dupa ce am predat armamentul si munitia aflate asupra mea. Aventura traita impreuna m-a obsedat luni in sir. Mi-au trebuit saptamani sa cunosc blocul respectiv in amanuntime si sa incerc sa pricep pe unde s-ar fi putut evapora "teroristii". Am facut schite, planuri, am facut fotografii, am cercetat subsolurile, acoperisul, am luat probe de cartuse trase de cei cu care "discutasem" in acea noapte de 22 spre 23. Avusesera un PSL, o pusca mitraliera, pistoale mitraliera AK-47 si pistoale Makarov de 9 milimetri. Munitia de 7.62 avea marca de fabricatie in anul 1965, ceea ce inseamna ca provenea, probabil, din rezervele garzilor patriotice.
Am studiat unghiurile de tragere si am descoperit ca "teroristii" aveau posibilitatea sa traga asupra balconului CC-ului. De vreme ce nu au tras, rezulta, logic, ca printre cei aflati in balcon se afla cineva care trebuia ferit. Am gasit la nivele diferite, apartamente unde erau depozitate mici bidonase metalice cu bezina si sticle deja pregatite cu amestec de benzina cu detergent pentru saponificare. Amestecul incendiar care rezulta este un fel de napalm, care arde mult mai puternic. Am mai gasit inca un apartament cu mobila identica cu cea din apartamentul teroristilor. Am patruns in adapostul ALA de la subsol, am cercetat gurile de ventilatie, scarile interioare.
Parchetul Militar nu a miscat un deget, desi a avut toate datele
Toate datele stranse au folosit procuraturii militare, care deja, in februarie, cand m-a convocat colonelul Joarza, avea o caramida de declaratii, peste 600, legate de cazul blocului Romarta. Colonelul Joarza m-a trimis cu capitanul Slavoiu sa facem reconstituirea aventurii din blocul Romarta.
Materialele gasite in apartamentul teroristilor le predasem inca de la inceputul lunii ianuarie colonelului Duca, sef al CMJ sector 3, la care am fost indrumat de catre un prieten. Cele doua harti aveau urmatorul continut: prima, mai mare, de 50 pe 70 centimetri era o harta a orasului Viena, adnotata cu un creion foarte fin iar cea de-a doua era o harta rutiera pe care era insemnat traseul de la granita Romaniei cu Serbia, pana in Austria. Colonelul Duca mi-a spus, la o intalnire ulterioara, ca harta Vienei avea si insemnari cu cerneala simpatica. Aparatul de radio pe care il gasisem in apartamentul din blocul Romarta, cica era mai performant si avea o gama de frecvente mult mai ampla decat cele normale, civile. Volumul cu Elvetia avea adnotari mai ales la pasajele care se refereau la landurile in care se vorbeste italiana si franceza. Mai erau accentuate acele paragrafe care se refereau la regimul bancar mai relaxat din anumite landuri ale confederatiei helvetice. Am mai predat si un fragment de hartie pe care se aflau urmatoarele note: "CE 545,CE 587, CE 588, sunt tematicile noi"; telefoanele 13.65.65 si 14.54.46 si cuvintele: "of.serv. 9.30"; un nume - "Marinescu Dragos" si interioarele "261" si "551" insotite de cuvantul "sectia". Mai exista si eticheta unui dosar din care lipseau filele, pe care se aflau urmatoarele inscrieri: "Inter-Sofex SA Zurich, Proforma-Rechnungen, Christen 2-32/101, tel. 051/ 25 54 58 Telex 54776 Sofex Biella Rado Pat +318842". Casetele audio cu cursurile intensive de italiana si franceza nu stiu pe mana cui au ajuns. Colonelul de la CMJ sector 3 m-a rugat sa pastrez tacerea asupra lucrurilor pe care i le-am predat si asupra povestii mele si mi-a explicat ca este pe cale de formare o noua structura informativa, una patriotica, nu ca cea dinainte, unde ar fi bineveniti baieti simpatici si capabili ca mine. Dupa ce am aflat ca Voican era cel care se ocupa de treaba asta am abandonat orice contact. Celor de la procuratura, cand m-au chemat, le-am explicat ca am promis sa pastrez tacerea asupra documentelor predate. S-au facut foc si para, asa ca i-am pus sa-l sune pe colonelul caruia ii predasem materialele si sa se inteleaga intre ei. Chiria apartamentului care servea ca baza "teroristilor" era platita de un anumit Vidrascu Octavian, care trebuia sa apara, logic si in cartea de imobil. Administratorul blocului a refuzat sa-mi puna la dispozitie cartea de imobil, pentru a fotocopia semnatura misteriosului Vidrascu. Apartamentul respectiv, nr. 26 de la etajul 2, scara A a blocului din strada Academiei nr. 35-37, apartinea, absolut cert, unei institutii.
Pentru cei de la procuratura era joaca sa afle carei institutii ii apartinea apartamentul conspirativ cu mobila standard. Dupa cum tot o joaca era sa descopere ale cui erau telefoanele notate pe fragmentul de hartie gasit in apartament. Cazul blocului Romarta are o caracteristica aparte, fata de alte cazuri in care s-a consemnat contactul direct cu grupele teroriste. Aici exista proba nemijlocita a legaturii dintre misteriosii teroristi si institutiile care detineau spatii conspirative care serveau drept baze tactice si logistice teroristilor.
Zilele trecute am sunat la Parchetul Militar pentru a intreba de Samoila Joarza. Ni s-a spus ca domnia sa nu a avut de-a face niciodata cu dosarele din decembrie.
George RONCEA
 Afisari: 203  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
A r h i v a
  Trutulescu a fost prins cu minciuna    
  Americanii au expulzat echipajul cargoului romanesc Nora    
  Sectia Parchetelor Militare nu vrea sa ancheteze infractiunea de abuz in serviciu a lui Virgil Magureanu    
  Zbirii Toarba si Suhan terorizeaza targul Iesilor (III)    
  Dosarul escrocului Ciupageasta sta de sase luni in sertarele Parchetului Sectorului 1    
 Top afisari / comentarii 
 Au existat teroristi! (203 afisari)
 Gorun si "locotenentii" sai vor face cativa ani de puscarie (187 afisari)
 ICMA S.A. sarbatoreste 50 de ani de existenta (123 afisari)
 O americanca a nascut opt gemeni (96 afisari)
 Trutulescu a fost prins cu minciuna (57 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-1998 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.02378 sec.